Ce pozne fac animalutele noastre Options

[fortelady]

(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) sigur.
numa' sa corectati voi eventualele dezacoarde ... si cre ca mi-a scapat degetul alaturi undeva am scris zero in loc de O.

[kalua]

Mai putin pozne de-a animalelor, ci...da-le barbatilor mintea cea de pe urma!
Noi stam la etajul 1 si cum au dat caldurile toata lumea e pe balcoane, iar cei de la parter pe terasa. Vecinii de jos au o pisica, in curte mai sunt vreo 3. Aud rasete si hai pe balcon, ma duc sa vad si eu ce-i cu haiul asta si ce vad: al meu si-a scos undita, a pus un dop de pluta in carlig si se juca cu pisica de jos. (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Si jos nu stiu cati vecini adunati, distrandu-se si ei...

[divi2007]

(IMG:style_emoticons/default/morderis.gif)

[fortelady]

cred ca matza era cea mai fericita...

[fortelady]

Weekend cu nebuni
A fost weekend. Petrecut la mama (asta e bine). Cu patrupedele din dotare. Si asta e bine....
Casa e in renovare, curtea arata ca dupa Al 3lea Razboi Mondial - saci, lemne, tevi si transeele Viezurelui care sapa, sapa, sapa de parca ar fi ultimul lucru pe care il are de facut in viata asta.
Mobila e deja prin toata casa si curtea, acoperita cu tot ce se nimereste (cine ar fi crezut ca nu e loc in 300 MP sa pui ce se strange in 80?) spre distractia maxima a patrupedelor din dotare.
Dimineata, vrei sa bei cafeaua - unde se poate bea? cel mai simplu, pe canapea, afara, in curte.
Wowwwww canapea! Viezurele vine repede repede plin de pamant si se tranteste fericit pe proaspat-dezvelita-de-folie canapea. Intinde sexy cei 10 cm de labe si ofteaza fericit la soare. De cand si-a dorit el o canapea, numai a lui? In sfarsit, o are! da-te mai incolo, sa am si eu loc! Eu am dezvelit-o de plastic, ai macar un pic de bun simt - macar lasa-mi si mie cativa cm sa-mi pun fundul.
Pe Viezure, rugamintile mele il lasa rece (el e filozof, functioneaza dupa alte reguli). Incearca inca o data sa-si puna botul pe labe - ecuatie de gradul n cu x necunoscute: ai 10 cm de labe si 20 de cap, cum poti sa le suprapui? Nu poti, evident, Viezurele stie, da' spera in secret ca i-au mai crescut peste noapte, ofteaza, isi da ochii peste cap (Dumnezeule, si cum se uita! iti vine sa te sinucizi de mila lui), incruciseaza labele si isi sprijina jumatate de cap de ele, in timp ce cele din spate seamana cu 2 pulpe de pui puse la rotisat, la soare. Azi e totusi generos, mi-a lasat si mie un pic de loc sa beau cafeaua. Capra se simte ofensata (eu pe canapea? Fredi pe canapea? ea nu? pai democratia unde e?), sare cu gratie peste Viezurele sforaitor si se posteaza in spatele meu. De la socul sariturii, canapeaua se da periculos pe spate dar rezista. Mmm, bei cafea. De ce bei cafea? Da' mie de ce nu imi dai? Ca sunt caine, stiu, da' vreau si eu cafea. D'aia m-ati luat de pe strazi? Sa nu imi dati ce beti si voi?
Stop joc, nu se mai poate (Viezurele e de acord cu mine, tre sa plec de acolo, cu ocazia asta are mai mult loc sa-si expuna cracii). Plec resemnata in casa - macar acolo nu mai am parte de atacuri pe la spate. Asta cred eu, ca fii-mio cel patruped (Minou) e de alta parere. E sus pe casa si nu stie sa coboare. Daca noi am innebunit si renovam casa (chiar, ce ne-a apucat? prea multe schimbari pentru un motan ametit)... el cum mai poate urca in pod? dar cobori de pe casa? nu e mai simplu sa ma sui eu sa il dau jos? Nu, nu e mai simplu, el stie asta da' tot incearca. D'aia e pisica, doar nu se apuca sa se catere. Facea si el asta cand era mic si statea in Pantelimon, se dadea chiar huta pe tablouri, acuma e Motan, e prea demn ca sa se dea jos singur. Asa ca (evident) imi sare in spate. Marcam si un umar dislocat cu ocazia asta.
In fine, ziua trece- eu gradinaresc, cainii protesteaza (vor si ei sa sape prin ghivece), baietii tencuiesc camerele si cainii (ca doar tre sa vada si ei ce se ascunde si amesteca prin galeti... bine ca nu a plouat sa am 2 statui patrupede prin curte), motanii fac ce stiu ei mai bine (unu' urla pe acoperis ca vrea jos, altu' ca vrea sa-i deschida cineva poarta, primul se razgandeste, nu mai vrea jos, vrea in pod, al 2lea ne reaminteste ca el e Barbatul familiei si trebuie sa i se deschida poarta cand cere, altfel.... ), se face duminica.
Iar cafea. Pe canapea. Care e deja pe-o parte... Viezurele a sapat o galerie peste noapte ("tarii cat mai mult carbune" a auzit el la radio, a adaptat logic la "cat mai multe galerii peste tot") si e si plina. 2 caii sforaie fericiti pe ea, 2 motani tipa prin curte iar eu ma invart ca o musca beata printre ei cu ceasca in mana, impiedicandu-ma de lemne, pietre, cazand in gropile Viezurelui si varsand cafeaua pe mine .Asa- mi trebuie, daca tot nu o impart cu nici unul...

[kalua]

forte (IMG:style_emoticons/default/aplauze.gif)

[Philia]

esti mortala forte!!!

[jolie]

(IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) Eu mai astept povesti noi...am ras teribil

[fortelady]

Amintiri din Viata de Dincolo
Drum. Drum. Drum. Crantz. Krashk. Krashk.Zgomotele se succed la intervale regulate de timp. Incerc sa dorm, desi crontzaneala si drum-urile imi fac somnul de noapte misiune imposibila. Ce chestie, sunt pe un scaun, la o masa verde. Somn? Nu, cred ca nu imi dau seama, sunt confuza rrrrauuuu. Cineva e de cealalta parte. Se uita serios la mine. Drum-drum. Incerc sa ma ridic si eu, scaunul e prea aproape de masa, incerc sa ma ridic inca o data si cad. Scaunul se zgarie de podea (kkkrrraasshhhhhk!) si aluneca. Incerc sa ma prind de masa, dar o ameteala teribila ma impiedica. Cad pe spate, scaunul continua sa scoata sunete, apoi tace misterios. Ma lovesc cu capul de podea.
Deschid ochii, speriata. O lumina alba, difuza, ma invaluie. Baga-mi-as picioru', am dat coltzul! M-am lovit la cap si am murit. Nu ma pot misca, e totul alb si necunoscut in jur... e clar, sunt pe ceea lume. Nu trebuia sa imi treaca prin fata ochilor viata mea? Amintiri, ceva? parca asa scria la gazeta. Rabdare, cre' ca o sa vina si asta.
In loc de amintirile traite, o pereche de ochi rotunzi si galbeni ma priveste fix. Aratarea are si niste urechi maaaari, clapauge, (parca? oare mortii mai au ochi? mai vad? ), o gura mare si niste dinti lungi. Mda, dracul (cuvantul e foarte potrivit in context) e destul negru si cu coada.
"Mama? Mama? Maaaammaaaaaa?" Cand eram vie (ce ciudat suna!) eram o fatuca isteatza. Din cate am citit (tot la gazeta...) in rai nu sunt pisici iar demonii nu miauna. Inseamna ca asta... asta... asta e .... "Minouuuuuuuuuuuuu" "Mamaaaaaaaaaaa" "Minouuuuuuuuuuu" "Mamaaaaaaaaa" - revederea e ca in romanele rusesti - cu multa torcaneala, si povesti ("bai, schimba astia tot, ai vazut? podele, pereti, geamuri.... fa-le ceva! azi noapte nu am putut sa mananc crontaneii ca alunecam pe podea! Of mami pe unde umbli, te caut in fiecare noapte pe toate acoperisurile din cartier!")

Dupa ce ne iubim (ca-n filme!) si bem cafeaua, iesim amandoi in gradina. Gradina nu e foarte interesanta pentru monstrul cu coada, decat in masura in care jucam ascunsa. Eu ma impiedic de pietre, el se ascunde prin gropi si pe dupa sacii de ciment asteptand sa fie recuperat ("Mamaaaaaaaaaaaaa!!!!!"). Nu recuperez decat de vreo 20 de ori fiara pana se plictiseste de ascuns/mieunat/iar ascuns/iar mieunat... si pleaca sa doarma la umbra. E deja ora 12, tre' sa fac si eu ceva treaba ca d'aia munceste lumea in jurul meu.
Ma apuc sa spal niste usi si niste geamuri (cu ocazia asta, vede si tot cartierul ce harnica sunt eu!) scoase afara din curte, langa niste bolovani. Cainii sunt prezenti pe langa mine - ce poate fi mai interesant decat un lighean de apa in care se inmoaie un burete si un stapan pus in patru labe pe jos? Nu foarte multe lucruri, asta e clar, si la fel de clar e ca stapana nu trebuie sa se uite la geamurile alea nashpa si murdare care trebuie spalate, ci la ei cum fac ture si se dau peste cap. Ferestrele sunt in pericol de a fi daramate asa ca incerc sa mut cativa bolovani care ameninta geamurile. Nu de alta, da' n-am bani de termopane...
Un bolovan se misca, al doilea mai greu, al treilea ... nu vrea si pace. Mai trag odata de el... oroareeee! Un broscan umflat si plin de pete sta la umbra. "Tashaaaaaaaaaa!!! Broascaaaaaaa!!!" Capra vine in pas saltat si se opreste mirata. Broasca priveste verde la Tasha, Tasha priveste la fel de verde la broasca. "Stii ceva? Eu am treaba, descurca-te si singura!" ma anunta scurt Capra si se duce linistita spre Viezure, fara sa se arate interesata de broscovenie.De o saptamana, are o pasiune noua, coafeaza tot ce prinde prin curte- am 2 motani si un caine cu tzepi in cap, ba chiar si eu am avut o oarecare tentativa de coafura Afro - poate pun de-un biznis nou, sa ma vada lumea la TV, de fapt nu pe mine, pe Capra, ca ea e actrita. "Bai, da broasca mea? alooooooo!!!!" Tash NU aude, ca a mai avut ea o intalnire de gradul 3 acum un an si stie la ce sa se astepte. Era cu mama si cu Viezurele in gradina si cand gradinareau ei mai cu spor, un animal mic si tzepos a aparut dintre flori. "Ariciuuuuuuuuuuuuulllll" a tipat mama. "Ariciuuuuulllllllll!" a confirmat si Tasha. "Arici! Arici! Arici-alert! Scapa cine poateeeeeeeee, io am plecat!" a anuntat Fredi, inainte sa o ia la fuga cu Capra dupa el. Nu stiu ce a striga ariciul (a strigat si el ceva pe ariceasca, de a pus trupa pe fuga) dar pot sa-mi inchipui daca fac un efort- cam aceeasi chestie pe care o gandeste si broasca acuma - "Astia nu-s normali, nu se vad cat sunt de mari? Ce pot eu sa le fac?". Asa ca ... paznicii nostri au decis in unanimitate sa ne pazeasca de oameni, alti catei si eventual de pisici, restul chestiilor intrand in categoria "si altele, neinteresante pentru caini decat eventual de bagat in gura, dar nu daca prezinta vreun pericol aparent".
Fii-mio nu e prin zona sa ma salveze de broasca, nici Bandi (de fapt el era, sus pe un gard, privind suveran totul si aproband in tacere abordarea prundent-diplomatica a Caprei) iar pe caini ii doare sub coada de problema mea existentiala. Ce bine era de dimineata, cand eram inca pe lumea cealalta!!!

[roxanica10]

Frumos forte...cam greu de citit...dupa atatea cifre la bord...dar mi-a placut.