Citystella: Jurnalul Options

[Diana.]

Loc pe povesti pentru draga de City...

[citystella]

(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) Multumesc Diana. (IMG:style_emoticons/default/thankyou.gif)
Si acum, inarmati-va cu cele necesare, urmeaza (IMG:style_emoticons/default/partytime.gif) (IMG:style_emoticons/default/beer.gif) (IMG:style_emoticons/default/pepsi.gif) (IMG:style_emoticons/default/pizza.gif) (IMG:style_emoticons/default/cookies28.gif) (IMG:style_emoticons/default/coffee.gif)

Amintiri din copilarie varianta Citystella. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Teocris]

(IMG:style_emoticons/default/tararam.gif)

[Corina]

Dar cand? (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)

[citystella]

Pagina de jurnal.

Asa a inceput totul, intr-o seara friguroasa de februarie, cand i-am cerut niste poze facute la Revelion.

El un vechi prieten, o cunostinta, un vecin, un om ce m-a vazut in anii facultatii intr-o seara in fata blocului, si care mai apoi a ramas cu acel gand, specific adolescentin despre o fata, o fata care i-a placut, o fata pe care o dorea, o fata deosebita. Remarcase la ea zambetul ei. Avea ceva din acea delicatete nemaiintalnita la alte fete. Era diferita de toate. Era mereu vesela si spontana. Iar asta pe el l-a atras ca un magnet.

In seara de Revelion pe care am petrecut-o la el, fiind invitata de un prieten comun, ii remarcasem placerea lui pentru pian. Am aflat atunci ca avea si compozitii proprii, melodii pe care le compunea, colaborari cu diverse trupe, soliste, solisti. Dar necunoscut totusi. Il cunosteau doar cei cu care intra in contact, artisti la randul lor. Doream sa-l promovez, doream sa-l fac cunoscut. Era pacat ca acele aptitudini, acea pasiune pentru muzica sa ramana doar la nivelul de hobby.

Am vorbit atunci cu doi prieteni pe care ii cunosteam de la doua radio-uri diferite, vroiam sa il lansez. Eram dispusa sa investesc in talentul lui. Eram dispusa sa muncesc pentru ca el sa ajunga cunoscut.

Doua luni mai tarziu i-am spus despre ceea ce vreau sa fac. A motivat ca ceea ce face e doar un hobby si nu vrea sa urce prea sus in zona aceasta artistica. Avea nevoie de o voce, de versuri la melodii. M-am oferit eu, pentru ca mi-a placut de mica sa cant si mai apoi si poezie imi placea sa fac.

Am facut o inregistrare voce, cu versuri compuse de mine, pe un negativ facut de el. I-a placut vocea mea, i-au placut versurile pe care le creasem, si a spus ca se potriveste perfect cu muzica creata de el. Apoi a ramas sa ne intalnim sa o inregistram la el.

Sunt foarte emotiva cand vine vorba de a canta, de fata cu cineva. Mai cantasem, dar el pentru mine imi era oarecum strain si imi era teama de gandurile lui, si de ale mele. Am vrut sa fiu relaxata langa el, sa pot sa cant langa el si sa nu ma deranjeze persoana lui. La acel moment era in pana de idei, nu mai avea nici o inspiratie. Nu mai putea sa mai compuna nimic.

In mai am iesit la un concert. Apoi un biliard dupa. Noi doi si vara mea.

L-am invitat apoi la o petrecere a unei prietene de ale mele, impreuna cu prietenii lui. El avea prietena in acel moment, dar in acea seara se despartise de ea, si a inceput sa se gandeasca sa fie cu mine. Planurile i s-au spulberat cand el m-a vazut cu prietenul meu, de care el nu stia.

A urmat o invitatie in discoteca, facuta tot de mine, in urmatoarea luna.

Intre timp eu m-am despartit de prietenul meu. Motivul nu a avut nici o legatura cu ceea ce faceam pe langa.

La finele lunii iunie m-a invitat sa iesim la o plimbare. Si ne-am plimbat asa in fiecare seara, zi de zi, noapte de noapte, pana cand aproape rasarea soarele.

Au urmat melodii frumoase una dupa alta, una mai minunata decat cealalta.

Au urmat colaborari.

Au urmat oferte de prietenie de ale fetelor.

Prietenii au inceput sa-l caute, sa il cheme in grupul lor mai des.

Toti il vedeau fericit, din acel baiat mereu trist, acum era schimbat, era mereu vesel, zambea mereu, avea incredere in el, era plin de viata.

Povestea s-a complicat cand tatal lui a murit, si i-am fost alaturi mult mai mult decat o partenera de discutie, o partenera pentru o eventuala colaborare muzicala.

Am reusit sa ma apropii de el, din ce in ce mai mult, dar totusi lipsea acea siguranta de sine, cand eram langa el, pentru a putea canta. Apoi de ziua mea am decis sa fiu cu el.

Am reusit sa trec peste acel impediment, si am inceput sa cant de fata cu el, apoi cu el (crede ca nu are voce, dar a cantat cu mine).

Au urmat zile minunate de vara petrecute impreuna, seri de toamna impreuna, seri de iarna impreuna.

Eram un cuplu frumos, am fost fericiti impreuna, prietenii lui il intrebau cand facem nunta. Ai mei prieteni stiau deja ca ne v-om casatori. Veneau invitatii de la alte persoane, pentru nunta, la care sa mergem.

In spatele a tot ceea ce credeam eu ca este o relatie minunata, si ca sunt cea mai norocoasa fata ca l-am intalnit, a stat o mama care il stresa si il manevra. A ajuns sa-l faca sa ma vada din ce in ce mai rau. Din acel inger, am devenit cel mai negru diavol. Ceea ce a contribuit la aceasta imagine noua a mea a fost si o fosta prietena care l-a cautat timp de doi ani, pe care in final a decis sa o ceara de sotie cu inelul pe care il pregatise pentru mine. De fapt totul era programat de mai devreme. Cand el vorbea cu ea, cand mama lui stia de ea, cand s-au decis ca e o mai buna alegere cealalta fata pentru simplul motiv, ca e in acelasi domeniu de activitate cu al mamei, si bineinteles mult mai multi bani in casa.

M-a invitat la nunta, dar doar pentru a-mi face rau.

In final dorinta mi s-a implinit l-am facut fericit, l-am facut realizat, l-am casatorit.

Este cunoscut, si va fi cunoscut de acum inainte, va fi pe scena in concerte, si va fi mare. Urmeaza sa scoata un cd, pe care a spus ca mi-l va oferi in dar, pentru ca majoritatea pieselor au fost compuse in perioada cand a fost cu mine, dar nu va exista nici o dedicatie, sau o multumire, ca cineva i-a fost alaturi cand le-a compus, si l-a ajutat, si l-a sustinut, si l-a adus in acea stare euforica pentru a compune.

Nu ii port pica. Un an de zile am crezut in ceva frumos, am creat ceva frumos, dar ceea ce macina in interior, afli abia in final cand ajungi la cotor. Ii doresc fericire, casa de piatra si tot ce isi doreste.

Eu sunt fericita la randul meu. Cand o usa se inchide, alta se deschide.

By Citystella

[Cindy]

Frumos scris! (IMG:style_emoticons/default/sad.gif) (IMG:style_emoticons/default/friends3.gif)

[citystella]

Multumesc frumos Cindy! (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[Teocris]

Eu altfel mi-am imaginat povestea (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) insa si a ta e foarte frumoasa (IMG:style_emoticons/default/322.gif)

[Diana.]

Faina povestea, City. (IMG:style_emoticons/default/hug.gif)

[Oana]

City (IMG:style_emoticons/default/sleep.gif) m-am intristat.
Mi-a placut foarte mult fraza de la final (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

This post has been edited by Oana: Jun 23 2010, 08:33 AM