Sotul meu are pe altcineva? Options

[Oana]

Vladiqa, noi doar ne dam cu parerea la situatia ta, dar cel mai sigur e faptul ca daca am fi noi in postura asta am reactiona diferit. Numai faptul ca scrii ce ai pe suflet te poate ajuta foarte mult, asa ca nu te scuza cu nimic.

Jo, din cate stiu eu comportamentul uman e determinat de situatie.Pana nu esti pus intr-o anumita situatie, nu poti sti cum vei reactiona.

[Girlish]

Femeile simt cand ceva nu e in regula cu barbatii lor, iti transmit o stare de nemultumire in relatie.
Cea mai buna solutie e sa discuti foarte deschis cu sotul tau, sa nu uitam, comunicarea e foarte importanta intr-o relatie. E foarte posibil ca el sa nu recunoasca nimic. Spune-i cum te simti tu, cat de nefericita esti si cat de mult te macina gandul asta, ca o obsesie bolnavicioasa, spune-i ca vrei sa stii adevarul oricare ar fi el, ca ai putea chiar sa-l ierti, dar sa aflii de la el, etc.
Barbatii (unii, nu chiar toti) sunt, uneori, foarte iresponsabili, nu se gandesc la consecintele actiunilor lor, la cum ne pot influenta actiunile lor, deci sunt foarte egoisti.
Daca nu te va lamuri, fa sapaturi, cauta, cand esti in deplina siguranta, fara riscul de a fi descoperita, la el in calculator sau pe telefonul mobil(mesaje).
Exista si acest aspect, cand ti-a intrat ceva in cap, greu poti scapa de acest gand.
Eu una, nu pot intelege de ce cineva inseala, as prefera sa fiu parasita, decat inselata, ar fi o mare dovada de onestitate, moralitate, corectitudine.
A insela inseamna a nu-l respecta pe cel de langa tine, a-ti bate joc de el, a nu-l iubi.

Mult curaj!

Gandeste-te si la tine, la fericirea ta si chiar ca ai putea sa cunosti pe altcineva peste cativa ani. Poti sa-i acorzi si sotului o noua sansa, daca chiar si-o doreste.

This post has been edited by Girlish: Mar 19 2011, 10:52 AM

[melcri]

Gabi! (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) Nu pot sa-ti dau un sfat prea competent: nu am avut copii cu el; am vrut, dar nu a fost sa fie.
Dar poate iei ceva din cele ce-ti voi spune.
Cand am vrut sa stiu, tot universul a concurat sa aflu pentru ca a trebuit sa aflu.
Din acel moment, dupa17 ani, am decis eu ca el a ales si tot ce a urmat (stiam ca nu va voi sa se desparta) a fost sa ma schimb, sa nu-l mai iubesc, sa ma pot indeparta de el. Si a durat 4-5 ani pana cand am divortat.
Intre timp mi-am umplut viata si timpul cu tot felul de activitati distractive; am stiut cum se va termina; el a crezut ca glumesc, la vremea aceea nu puteam sa concep o despartire, dar timpul a trecut si am preferat sa duc o viata linistita fara grijile pe care ti le faci tu acum.
La tine e cu totul si cu totul altceva sunt copii, dar te gandesti si la linistea ta, sunt sigura.
Iti doresc sa-ti-o gasesti, intr-un fel sau intr-altul. (IMG:style_emoticons/default/mwah1.gif)

[vladigab]

Gabi! (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) Nu pot sa-ti dau un sfat prea competent: nu am avut copii cu el; am vrut, dar nu a fost sa fie.
Dar poate iei ceva din cele ce-ti voi spune.
Cand am vrut sa stiu, tot universul a concurat sa aflu pentru ca a trebuit sa aflu.
Din acel moment, dupa17 ani, am decis eu ca el a ales si tot ce a urmat (stiam ca nu va voi sa se desparta) a fost sa ma schimb, sa nu-l mai iubesc, sa ma pot indeparta de el. Si a durat 4-5 ani pana cand am divortat.
Intre timp mi-am umplut viata si timpul cu tot felul de activitati distractive; am stiut cum se va termina; el a crezut ca glumesc, la vremea aceea nu puteam sa concep o despartire, dar timpul a trecut si am preferat sa duc o viata linistita fara grijile pe care ti le faci tu acum.
La tine e cu totul si cu totul altceva sunt copii, dar te gandesti si la linistea ta, sunt sigura.
Iti doresc sa-ti-o gasesti, intr-un fel sau intr-altul. (IMG:style_emoticons/default/mwah1.gif)

Buna seara. A trecut si ziua de azi. Si sunt tot in pozitia de la start, aproape. Am avut o discutie in urma careia am tras eu concluzia ca "piticul" meu din creier nu poate pleca. Nu ma poate convinge ca nu a fost sau nu este cineva in viata lui. Practic el nu poate sa-mi ofere vreo explicatie pentru nevinovata greseala din history, nu este nimeni in viata lui si cu asta basta. Asa e cum spuneati, un barbat nu-si va recunoaste niciodata slabiciunile. Ma intelege, probabil ca si el ar fi reactionat la fel, eu zic ca mult mai rau, dar ca nu are ce sa-mi demonstreze. Deci ce pot face decit sa astept si cu trecerea timpul savad daca am pitici pe creier sau nu. Mi-a reprosat ca si eu am aceleasi probleme de comunicare ca si el, si ca si-ar fi dorit de multe ori sa fiu eu cea care preia initiativa in patul conjugal,dar cu toate astea ne iubeste,pe mine si pe copii .Am reusit sa fim calmi si sa sfirsim intr-un ton vesel ceea ce parea o ruptura adinca,pana cind oare...Oricum m-am decis sa lupt pentru existenta noastra, ca si familie si sa incerc sa-mi schimb treptat, gradual atitudinea asa zis negativa.Mi-ati fost de mare ajutor, sincer, a fost o gura imensa de oxigen interesul vostru pentru situatia mea. Va doresc sa aveti o viata plina de fericire si iubire. Pe curind

[Flamingo]

lucram ca asistenta la un spital mare(in perioada 1988-2005), era un chin pentru mine deoarece era nemultumit de cat timp petreceqam acolo.

Aveati cumva si ore peste program sau altfel... aveati ture de 12 /24... sau ture in general?
Cumva sotul era gelos pe timpul petrecut acolo in preajma altor asistenti de sex masculin, brancardieri, apartinatori sau medici?
Il acuzati oare acum ca are pe cineva stiindu-va cumva vinovata ca in trecut ati calcat stramb tocmai in momentele in care lipseati noptile de acasa din cauza serviciului?
Va ganditi cumva ca el acum se razbuna sau considera ca in sfarsit i-a venit timpul s-o faca?

Intreb, nu dau cu parul!

This post has been edited by Flamingo: Apr 2 2011, 12:52 PM

[Cristinutsa]

Salut, fetelor!
Sunt casatorita de 1 an si ma inteleg foarte bine cu sotul meu, care este un barbat foarte iubaret. Problema este ca sta in fiecare seara pana la 1-2 pe facebook si pur si simplu se uita la fete tinere, de liceu... toata seara, se uita la zeci de fete... Nu cred ca are pe altcineva... dar eu ma simt foarte frustrata ca se intampla asta seara de seara... nu stiu ce sa fac in legatura cu asta, nu i-am spus nimic si nu stie ca stiu... Dar nu vreau sa ii spun, sa par disperata...
Am senzatia ca s-a plictisit de mine, vrea numai fete tinerele, nu stiu ce sa fac. Cred ca ar trebui sa incep iar sa ma imbrac si sa ma port ca o adolescenta(?)...
As dori mult niste sfaturi... merci.

[Diana.]

Da-i dureri de cap. Sa fie el ingrijorat ca te-ar putea pierde!
Daca dupa un an face asta, inseamna ca e tentat. Deocamdata sta cuminte... insa e bine sa fii prevazatoare.