Probleme cu parintii, in adolescenta Options

[catalina77]

Eu zic ca cel mai bine fetitei i s-ar potrivi psihosexul. :-X

[ella]

hai mey...de ce sunteti rai...

uite cum vad eu problema:

1.un baiat la 19 ani este in perioada experimentarii. nu cred ca se gandeste la o relatie serioasa. nici ca stie cu ce se mananca asta (relatia serioasa!) ii fug ochii dupa toate purtatoarele de fusta dar nu-i raman prea mult la niciuna... le-ar vrea aproape pe toate, probabil ca in imaginatia lui le-o si "pune" la marea majoritate. si atunci?

2. bebe_mic. ce iti doresti tu in legatura cu acest baiat? ce iti doresti in relatia cu parintii? pt ca eu, din ceea ce am citit, am sesizat ca pui 2 probleme pe tapet. EL si ATITUDINEA PARINTILOR. care nu sunt conditionate, nici macar neaparat legate intre ele.

uite ce as face eu:

m-as gandi la urmatoarele lucruri:

1. ce imi doresc de fapt, in legatura cu EL. sa fim prieteni "pe bune"? doar sa ma distrez? doar sa-l fac sa nu se mai uite la alte fete? cu toate ca, fara gluma, sa reusesti sa intelegi exact ceea ce vrei este greu si la 25 de ani...darmite la 15. dar incearca oricum. pt ca cel mai important in viata este sa stii ce vrei, ce iti doresti cu adevarat. ce te face sa te simti bine, implinita...

2.ce imi doresc sa fac in viata. este stiut urmatorul fapt: cu cat ajungi mai sus in ierarhia sociala, ca femeie, ai acces mai usor la "crema" barbatilor (ma refer la barbatii cei mai "buni" , cei mai doriti, etc...si pot demonstra ideea daca vrei)...si atunci ce imi doresc? sa ma pierd in hatisurile sentimentelor adolescentine doar ca sa imi ametesc dorinta de a fi "valabila" in ochii celorlalti adoilescenti sau sa incerc sa devin cea mai buna in ceea ce fac, sa am cele mai bune rezultate la scoala care sa imi permita sa ajung printre primi pe lista de la liceu. si sa trezesc o altfel de "admiratie" printre ceilalti.  care sa atraga in jurul meu, persoane de "calibru greu". si care sa ma puna in postura de a putea alege eu si nu de a lasa aleasa, de a alerga eu dupa ceilalti.

3. relatia cu parintii. aici, la acest topic, au postat si 2 persoane care au fete de ~ varsta ta. Mistaco si Sorin. 2 tati. 2 atitudini diferite. 2 moduri diferite de a vedea "problema". dar amandoi au spus la un moment dat acelasi lucru...ce important este sa porti un dialog cu partintii tai sau macar cu unul dintre ei. de ce este important? ca sa intelegi ce sta la baza hotararilor pe care le iau in legatura cu tine, pe de o parte. si ca sa vezi cum gandeste o persoana mai mare, in legatura cu unele "probleme" de care te-ai si s-au lovit, sa-ti "impartaseasca" din "experientele" lor, pe de alta parte.  nu stiu cum sunt parintii tai. dar important este sa-i provoci la dialog. sa ii determini sa te considere, in  timp, un partener de discutii...nu o mobila in casa (pe care unde o pui acolo trebuie sa stea, mama ei de mobila).

gata deocamdata. ca ma dor degetele. si cred ca si tastatura isi spune "auuu viata meaaa"...si nici nu stiu daca intelegi despre ce scriu aici (daca am reusit sa ma fac inteleasa). :)  :)  :-*

[invisible]

sa nu incepem cu atacurile gratuite, pls

[ella]

sa nu incepem cu atacurile gratuite, pls

invi  :o
sper, din tot sufletelul meu, ca nu la ce am scris eu te-ai referit.... ???

[bertha]

Cred ca Bebi reactioneaza agresiv din cauza ca i s-au dat sfaturi de genul: invata, lasa distractiile, scoala e mai importanta, asa cum au facut-o si parintii ei. Si vrea sa auda si altceva, pe placul ei. Exista diferente mari intre adolescenti, unii trec mai usor peste perioada asta, altii trec printr-o adevarata furtuna hormonala. Cu parintii nu comunica, asta e clar, ei doar impun si ea trebuie sa se conformeze. E mare lucru sa stii sa-ti asculti copilul si sa-i devii prieten.

Eu una am o fetita de 10 ani si vad ca incepe si ea sa se razvrateasca oarecum, dar am rabdarea sa-i explic de ce poate face un lucru si de ce nu altul. Conteaza mult tonul pe care il abordezi in astfel de discutii, chiar daca fierbi de nervi. De multe ori neglijam problemele copiilor nostri. Pentru ei e o tragedie ca prietena cea mai buna a tratat-o cu raceala azi sau ca baiatul pe care ea il place a servit-o cu ciocolata pe colega de banca.

La 15 ani traiesti totul mult mai intens, lucrurile simple capata dimensiuni neobisnuite si daca nu e nimeni acolo care sa te inteleaga, te revolti. Faci lucruri care sa-i raneasca pe cei apropiati: vorbesti urat, tipi, raspunzi cu "nu" la orice solicitare, cauti refugiu la prieteni, care nu de putine ori sunt cei nepotriviti, cei care au mai multa "experienta de viata".

Ca un exemplu aditional, fostul meu sot are o iubita de 16 ani, copila care n-are voie sa vina in casa mai tarziu de ora 21, care invata bine inainte de a-l cunoaste pe el, dar care acum fumeaza, sta in baruri si neglijeaza scoala. Ba a inceput sa-i si dea sfaturi fetei mele, s-o intrebe daca nu vrea un fratior si altele asemenea. Nu discut aici despre el, ca n-are rost, insa voiam sa subliniez faptul ca un copil bun o poate lua pe un drum gresit, chiar fara sa lipseasca noptile de-acasa si asta datorita faptului ca parintii sunt mult prea rigizi.

Bebi, daca tu crezi ca te pot ajuta cu ceva, o fac cu placere, numai sa intrebi!

[catalina77]

Invi, ti se pare un atac la adresa cuiva? Eu am vb. foarte serios...pana la urma psihosexul nu lasa urme. Decat poate psihic dar nu-i o problema, se rezolva. :D

[Cleo]

'fostul meu sot are o iubita de 16 ani'  :o  :o ... o fi stiind ca se numeste corupere de minori??

Bertha sunt de acord cu tine ca fiecare adolescent isi traieste varsta altfel .... si in fond noi am comentat pe marginea si felul in care si-a expus ea problema. 

[blondina]

Inseamna ca eu am fost un copil handicapat.  :fluierat:

[catalina77]

Nu, ai fost si esti un copil normal. Sper sa ramai normala caci se gasesc destui "binevoitori" care sa te strice.  :-* :-* :-*

[blondina]

Te pup catalina  :-* :floricele:
Eu si acum ma simt copil,desi am 22 de ani.D-apai cand aveam 15.. :fluierat: