nu-mi revin nicicum! Options

[carmelia]

pe cuvantul meu de om c-am ajuns sa cred asta...
n-am crezut niciodata in  altceva decat in ratiune si uite unde am ajuns...
eu nu mi-s asa..eu intotdeauna mi-am ales calea prin ratiune...am iubit rational, am ales rational si acum toate ma depasesc...
nu ma mai pot bucura de nimic...mi-e frica de intuneric, mi-e frica de moarte, mi-e frica de boli, mi-e frica de iubire, mi-e frica de oameni...mi-e frica si de mine insami.
poate tocmai de aceea lupt sa salvez cainii ca pt. oameni n-as da doi lei....offfffffffffffffffffffffffff d-zeule ca-mi vine sa ma spanzur...
nu mi-s io asta..io mi-s altfel...eu n-am simtit frica niciodata, eu am fost optimista, eu n-am fost un om trist..acum nu mai sunt nimic din ceea ce am fost..acum nu mai stiu cine sunt, ce sunt, de ce traiesc...

[albinuza]

Carmelia draga... hai fetita, ca se poate. Ti-am spus de nu stiu cate ori ca se poate. Daca am putut eu sa-mi revin (si asta dupa o relatie de 9 ani) poate oricine. Sau vrei sa-mi spui ca noi "copchii" avem o capacitate mai mare de a trece peste???
Hai dragalasa ca se poate. Nu iti spus acum ca am trecut total peste, dar ma descurc si asta numai pt. ca asa vreau u. SA MA DESCURC!!! :-*

[carmelia]

si la mine s-a putut de fiecare data, doar ca de 4 ani nu pot si basta...de omul asta nu ma pot desprinde si basta....jur ca nu tine de mine...jur ca parca exista doi oameni in mine si tot timpul nu fac altceva decat sa se lupte intre ei ca in cele din urma sa raman fara vlaga...

[sunny]

Cecy a zis bine: 4 luni e foarte putin... cum naiba sa uiti in cateva luni tot ce ai trait de cand esti cu razvan??? zici ca nu iti trebuie alti barbati si ca nici unul nu ti se pare destul de bun...e normal sa fie asa...carmelia, relatia pe care ai avut-o tu cu razvan a fost toxica!!...mai devreme sau mai tarziu ar fi distrus pe unul dintre voi daca nu pe amandoi...asa cum razvan a avut puterea si vointa sa-i puna capat, asa ai sa poti si tu...

[ella]

carme
e timpul sa-ti spui: GATA!a fost frumos, multumesc baiete pt clipele frumoase petrecute impreuna. dar GATA! e timpul sa merg mai departe...si sa nu ma mai uit in urma!

am trait asa ceva cand eram la facultate. in al doilea an. era coleg de grupa. eram nevoita sa-l vad zilnic. si cand venea vacanta...ramaneam impietrita langa telefon. si tot de la o minciuna a plecat. ma intalneam cu alti colegi numai ca sa aflu vesti de la el, fara sa para ca sunt innebunita de dor. dar la un moment dat am spus GATA fata draga ca te distrugi. daca te vroia cu adevarat nu te mintea. si am inceput sa caut solutii sa ma desprind. m-am mutat la alta grupa. mi-am luat un job care-mi ocupa timpul si mintile. si...nici nu mai stiu ce n-am facut. dar un lucru stiu sigur ca am facut. AM REFUZAT CU INCAPATANARE SA MA MAI GANDESC LA EL! iar acum zambesc cand imi aduc aminte. ma mai intalnesc intamplator cu el, stiu ca se uita lung dupa mine cand ne despartim. stiu ca a intrebat de mine pe diferiti amici comuni. dar pt mine este un capitol incheiat.

in concluzie: carmi daca traiesti in trecut n-o sa reusesti sa-ti reviiiii. ocupa-ti naibi mintea cu alte ganduri. tb sa reusesti.

[florrina]

Trebuie sa ai rabdare si sa iei lucrurile incetisor. One day at a time.
In "blesteme" si alte alea, sa nu crezi. Si nu trebuie sa iti fie frica sa iti fie frica. Asta cu frica de moarte vine de la atacurile de panica. E "normal".
Si nu se stie niciodata ce aduce ziua de maine  :-* Pe cine, mai exact :P

[carmelia]

...mda...
florina, merci de melodie...

I'm walking away, from the troubles in my life
I'm walking away  to find a better day

[florrina]

carmelia..eu plangeam la melodia asta in 2000...dupa cum vezi, nimic nou sub soare  :P
Si pe urma nu zice asa de frumos "I’m walking away, oh to find a better day"

[carmelia]

ba da...
si aici as fi bagat un maimutoi cu zambet trist...dar nu-i...ata ete...

[bertha]

Te-am citit si pe eva, in mare stiu povestea ta. Iti scriu acum pentru ca ma recunosc in aproape toate trairile pe care le ai. Am renuntat la iubirea mea dupa 11 ani, din care ultimii 4 au fost doar o continua suferinta pentru mine. Divortati fiind, ne-am adunat inca o data, de fapt, eu am tras de el si neavand nici o alta alternativa, a acceptat. A trecut deja aproape un an de cand nu mai suntem impreuna si incep sa simt ca traiesc si in afara lui. L-am mai vazut, l-am mai auzit (avem un copil impreuna), dar n-am vrut sa-i dau nici un semn ca inca il mai port cu mine. Nu-l mai vreau, relatia noastra este toxica (asa cum ziceau si fetele de a ta), nu putem nici impreuna, dar nici separat. Am ajuns si eu sa cred ca e crucea pe care trebuie s-o port. Ma straduiesc zi de zi sa traiesc fara amintirea lui, norocul meu e ca am avut langa mine pe cineva care ma iubeste neconditionat, un barbat pe care l-am chinuit la randul meu cu toanele si pe care am inceput sa-l descopar in urma cu putin timp. Chiar daca ma mai gandesc la ex si am momente cand nu mai vreau sa stiu de nimic si de nimeni, m-am hotarat sa dau o sansa omului de langa mine, o merita. Si de cand am facut asta, ma simt mai bine, mai usoara, mai optimista.

Nu stiu ce sa-ti zic sa faci... Spui ca nu-l mai vrei, desi te chinuie tot ce-ti aminteste de el. Si eu am mai trimis mesaje si n-a raspuns, mi-a trimis doar un "la multi ani" de ziua mea. Doar de tine depinde. Si nu-ti spun sa te duci in discoteci, sa iesi din casa neaparat, eu n-am facut asta. Trebuie sa incerci ca lupta aia care se da in sufletul tau sa fie castigata de tine si nu de cea care il vrea pe el. Mult curaj! Iti tin pumnii!