nu-mi revin nicicum! Options

[idd]

Tsunami si ella au pus bine "degetul pt tz"...subscriu...da' tu degeaba...nu si nu.Ce sa mai zic...alearga repede inapoi la barbatul-copil  >:( si sufla-l cu paiul steril in fund  >:(.Acu' sufera de-i sar capacele...da' atunci de ce te-a mintit? Cind ai vrut sa discutati ultima data inainte de-a va desparti unde a fost? Ia-o de la inceput, iar si iar...ca mult o sa rezisti.Pai mai omule, tu il vezi pe asta asumindu-si responsabilitati de tata...acu' zi sincer! Exista uneori diferenta mare intre ceea ce ne dorim si ceea ce putem cu adevarat...deci sa nu ne dorim chestii imposibile! Roata vietii intr-adevar se invirte cind nici nu te mai astepti - mi s-a intimplat asta nu o data...dupa o suferinta mare va veni o bucurie pe masura.Iar pasiunea...e buna, la un moment dat al vietii...te inteleg ca iti doresti pasiune...dar asta nu tine la infinit, cu nimeni...vine un moment cind mai mult decit pasiunea vor conta intelegerea, increderea si comunicarea.

[carmelia]

stiu, delia ca d-aia se dau lupte in mine...ca sufletul imi cere pasiune si ratiunea imi cere intelegere, stabilitate...
de aia am si renuntat la el...ca nu-l vad responsabil deloc, ca stiu ca va trebui sa duc in spate toata familia din cauza infantilitatii lui....dar la dracu ca animalul asta din mine e mai puternic ca oricand si oricat incerc sa-l anesteziez cu logica, cu alcool, cu te miri ce mai gasesc sa activez constientul...tot degeaba ca subconstientul devine si mai puternic, si mai aprig, si mai devastator....

[Bianka7]

Pai daca e altfel decat tot ce-ai simtit poate e dragostea cea mare, aia in care dai totul pana la uitarea de sine. Si, din pacate, el alege daca o ucide sau o ocroteste.

[carmelia]

moniiii..acu am vazut mesajul tau....

tu, fata ai innebunit de tot??? tu n-ai priceput din mesajul lui ca a renunat la mine si io la el chiar daca suferim ca niste caini??
si m-as duce peste el daca as fi convinsa ca ma va primi, da il cunosc in ma-sa de bou ce este. din orgoliu ca i-am da viteza pt. ca m-a mintit nu va accepta nimic...
asa ca...stau dracului pe curu meu si-mi impun in bip-ul ma-sii sa inteleg o data pt. totdeauna ca viata mea alaturi de el a fost un chin si va fi un chin continuu doar pt. cateva clipe de fericire...

[angeldust]

carmencita querida....ne tot invartim in jurul cozii si nu ajungem la nici un rezultat , esti si tu constienta de asta.
uite , spune-mi te rog ce ai sfatui tu pe cineva in situatia ta?

[ella]

"stiu, delia ca d-aia se dau lupte in mine...ca sufletul imi cere pasiune si ratiunea imi cere intelegere, stabilitate...
de aia am si renuntat la el...ca nu-l vad responsabil deloc, ca stiu ca va trebui sa duc in spate toata familia din cauza infantilitatii lui....dar la dracu ca animalul asta din mine e mai puternic ca oricand si oricat incerc sa-l anesteziez cu logica, cu alcool, cu te miri ce mai gasesc sa activez constientul...tot degeaba ca subconstientul devine si mai puternic, si mai aprig, si mai devastator"

dumnezeule carme
cat te mai chinuiesti singura! de cat timp? de 2 luni? dumnezeule

la naiba!
de ce nu sunt din Timisoara? pt ca eu nu te-as lasa singura in astfel de momente! nu te-as fi lasat sub nici o forma sa suferi atat/si atata timp!

dar chiar carme... noi aici suntem doar prieteni virtuali. da prietenii unde-ti sunt fata draga? de ce nu ai nici macar o prietena adevarata langa tine?

nu ma refer la acea prietena care te invita 2-3ore la bar/discoteca, unde sa te faci pulbere ci la cea care, aplecata deasupra vasului de WC, iti tine capul sa nu te sufoci cand vomiti toate porcariile care le-ai bagat in tine. si iti intinde servetelul sa te stergi.
prietena aceea care sa-ti dea 2 palme cand incepi sa o iei pe miriste rau de tot (chiar cu riscul de a urma o bataie pe cinste dupa aceea) pt ca apoi sa te tina in brate toata noaptea si sa te legene pana adormi.
sau cea care sa te scoata naibiii din mocirla in care te-ai afundat si sa te trimita urgent la dus.

pt ca eu asta ti-as face daca as fi prietena ta. si sa nu indraznesti sa-mi spui ca nu m-ai lasa!

[monic29]

Sa se hlizeasca in continuare, ca o caprita roz-bombon ce este  :-*
zebra in patratele
apai fa, de-aia iti da cu virgula: incerci sa impui inconstientului sa simta ceva care el de fapt nu simte (ce iaste gramakika?) mai bine recunoaste ce simti, si las-o asa.

[carmelia]

ella...nu ma chinui de 2 luni...ma chinui de 4 ani de zile...lupta intre constient si subconstient...la naiba...
doi la mana...si prietenii au problemele lor...nu mai vreau sa incarc pe nimeni cu piticii mei de pe creier...

moniii..nu-mi neg sentimentele...IL IUBESC..IL IUBESC..IL IUBESC SI-O SA-L IUBESC CATE ZILE VOI AVEA...E BLESTEMUL VIETII MELE!!!!!!!!!!!
dar mi-s constienta ca iubirea asta pt. un om care nu poate sa-mi dea stabilitate, incredere, siguranta...ESTE O NEBUNIE...ESTE O OBSESIE...ESTE O SINUCIDERE CURATA!!!!

gataaaaaaaaaaaaaaaaaa....nu mai pot, nu mai vreau, nu mai rezist...TREBUIE SA-L UIT...TREBUIE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

asta-i sfatul meu, angel pt. toti oamenii batuti in cap ca si mine....NU ALEGETI CE VA ZICE INIMA, DACA MINTEA VA ZICE NUUUUUUUU.... ...FUGITI CAT MA AVETI TIMP!!!!

[Pufu]

carmelia, fetele iti cunosc mai de mult povestea, stiu mai bine ce s-a intamplat...eu atat am inteles, ca suferi pentru un om care, de fapt nu merita nici o lacrima din partea ta. Nu te pot opri sa suferi, sa gandesti asa cum gandesti, dar pot sa-ti spun doar un lucru: in urma cu ceva ani buni, am facut exact ca tine. Eu insa aveam prieteni buni alaturi, toti s-au chinuit sa-mi arate realitatea, eu nu si nu, el e cel mai bun. Da, tot pasiunea a avut un cuvant greu de spus si pe langa asta, obisnuinta (eram de cinci ani impreuna). Foarte bine, ne-am impacat (eu am fost cea care m-am dus dupa el  >:( ), ne-am casatorit, am facut un copil si pana la urma, dupa alti sase ani am vazut ca de fapt toata lumea a avut dreptate, ca si eu am avut dreptate cand ne despartiseram prima oara. Mi s-a ridicat valul de pe ochi. Dupa cati ani? Ce m-a costat incapatanarea si dorinta mea de pasiune? U divort, despartirea unui copil de tatal sau, intr-un cuvant o familie destramata. Cine a suferit cel mai mult in afacerea asta? Nci eu si nici el (amandoi ne-am refacut viata), ci copilul acela facut din prea mare dragoste si pasiune. A meritat oare?

[carmelia]

na vedeti??? de asta ma lupt de ani de zile cu mine insami...ca toti imi zic ca tot aici voi ajunge si poate vor fi si alte suflete care vor suferi (m-am convins si io de asta)....dar inima mea zice nu...si nu...si nu...tot pe el il vreau....
nu mai suport, la naiba...............la dracu ca iar plang de pocnesc..........