Despre prietenie.... Options

[kalua]

Si eu mi-am triat prietenele cu timpul (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/huh.gif) , am avut parte de situatii neplacute, dar am invatat de fiecare data ceva. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)
Am o prietena de suflet pe care n-am mai vazut-o de 10 ani (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/ohmy.gif) Si totusi mi-e atat de aproape...
Eu una am asteptari si pretentii de la o prietena: loialitate.

[Ala80]

cea mai buna prietena a mea este mama. apoi urmeaza 4 prietene care nu se cunosc intre ele, dar cu care am o relatie speciala. au caractere diferite, joburi diferite si varste diferite. cu fiecare in parte discut altceva si fiecare ma ajuta in felul ei. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)

[Diana.]

Despre prietenie s-au spus si scris multe...

* Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane. – Octavian Paler
* Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii. – Aristotel
* A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger. – Nichita Stanescu
* Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati. – Nichita Stanescu
* Placerea adevarata este de a sta cu cineva la masa. – Antoine de Saint-Exupery
* Prietenia este, in primul rand, pacea reciproca si zborul spiritului pe deasupra amanuntelor vulgare. – Antoine de Saint-Exupery
* Ospitalitatea, curtoazia si prietenia sunt intalniri ale omului in om. – Antoine de Saint Exupery
* Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie. – Antoine de Saint Exupery
* Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi. – Antoine de Saint Exupery
* Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim. Iar oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Cumpara lucruri gata facute de la negustori. Si cum nu exista negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. – Antoine de Saint Exupery

* Nu are nicio noima sa cersesti prietenia. – Antoine de Saint Exupery
* Un prieten este cineva care are aceeasi dusmani ca si tine. – Abraham Lincoln
* Prietenia nu rezista nici in jigniri, nici in infrangeri. Ea moare. – Titu Maiorescu
* Prietenul nu iubeste prietenul, ci obiectivul prieteniei. – Platon
Apoi s-au scris urmatoarele...
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu \"cand nu ascunzi nimic\" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi.
Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui. Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.

Este poate ciudat, dar ne temem de o lume \"defavorabila\", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi \"sinceri\". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive.
Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata. In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.

[i]Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin \"libertate\" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.
Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.


M-am intrebat de mule ori daca exista prietenie adevarata. Iar daca exista, cum arata ea? La ce se rezuma inr-un final prietenia. Cu atit mai mult exista prietenii adevarate infiripayte pe internet? Cui ne destainuim, pe cine invatam tot ce stim si cum vor fi folosite aceste lucruri impotriva nostra? Oare este cazul sa ne inchidem intr-o carapace pentru a ne ascunde ca sa fim ferite? Cum sa facem sa ne deosebil la timp prietenii adevarati de cei care poarta masca fatarniciei? Cum se numesc oamenii pe care ii tratam ca pe prieteni de suflet ca sa ne poata lovi mai bine sub centura. Exista oare oameni care au "nas" si care ii simt de departe pe prefacuti si se feresc la timp?

[deedee29]

Eu sincer iti spun ca nu cred in prietenie asa cum ai incercat tu sa o descrii, ca pe o relatie profunda, de suflet intre doua persoane, care sa dureze la infinit. Din punctul meu de vedere, in afara de relatia copil-parinte nimic nu este imuabil pe lumea asta in sfera relationala. Si uneori nici aceasta legatura paternalo-filiala nu este o garantie suficienta ca nu vei fi dezamagit la un anumit punct in viata. Noi, oamenii, suntem niste fiinte extrem de schimbatoare si esential egoiste si de cele mai multe ori, chiar si atunci cand nu vrem sa o recunoastem, suntem manati de instincte si de propriul interes. Cand acestea nu mai converg cu cele ale oamenilor de langa noi drumurile se despart inevitabil. Uneori ne placem sa le spunem principii, idei de la care nu dorim sa abdicam. Poate asa o fi, desi firea mea extrem de susceptibila intelege sa respinga astfel de teorii. Le-as spune mai degraba orgolii, manii personale, frici sau frustrari. Oamenii nu sunt capabili de prea multa noblete, desi le place sa creada asta sau masca a devenit una cu cel care o poarta si nu mai poti nici tu intelege cine esti cu adevarat si ajungi sa crezi in proiectia pe care ai facut-o lumii despre tine.
O sa ziceti ca poate viata mea e foarte trista daca vorbesc asa despre un sentiment atat de "inaltator". Eu am ales sa-i dau sens altfel si singurele relatii in care ma obosesc sa investesc sunt cele cu parintii si cu iubitul. Voi intelege mai multe in viitor cand voi avea, poate si un copil. Am cunostinte nenumarate cu care petrec timp de calitate, cu care imi impartasesc anumite momente de emotie personala, dar aici am tras granita. Nu permit nimanui sa imi invadeze viata, ca apoi sa pustiasca totul si sa plece cu ce am eu mai de pret - eu, adevaratul meu sine.
Nu am cautat niciodata in mod special compania cuiva si unii mi-au pus eticheta de antisocial, dar cui ii pasa? Am stat si m-am gandit bine ce am avut eu de castigat in plan personal cand mai credeam inca in stabilitatea oamenilor de langa mine. Iar raspunsul a fost simplu - nimic mai mult decat daca as fi ales sa pastrez distanta.
Se poate si chiar va rog sa ma contraziceti, dar eu nu cred ca omul este esentialmente bun. Si cum prietenia vine din bunatate (si nu numai) probabil ca de aia nici nu suntem in stare sa perseveram in ea.

This post has been edited by deedee29: Jul 9 2009, 02:25 PM

[Diana.]

Nu permit nimanui sa imi invadeze viata, ca apoi sa pustiasca totul si sa plece cu ce am eu mai de pret - eu, adevaratul meu sine.- foarte inteleapta decizie...

[Szimcsi]

Maat, m-am tot gandit cum sa raspund la acest topic, pentru ca nici eu nu am experiente foarte placute in acest domeniu. Am avut nenumarate dezamagiri, dar este adevarat ca era si destul de necoapta la vremea respectiva, vreme la care fetele viseaza la baieti si la cum sa iasa in evidenta, mai mult decat la prietenie, asa ca era doar logic sa mi-o iau in freza.

La fel, m-am inselat cu prietenia intre un baiat si o fata. Adica eu eram prietena cu el, dar el nu visa decat cum arat eu dezbracata. Asa ca, si aici am dat gres.

Si apoi am crescut mare...si am invatat multe lucruri despre prietenie.
Am invatat ca prietenii nu ti-i alegi, ci ca ti ofera Dumnezeu sau soarta, cum vrei sa ii spui
Am invatat ca in prietenie ideea este sa oferi neconditionat, fara sa astepti nimic in schimb
Am invatat ca de multe ori ne-o luam in freza, pentru ca ne facem anumite imagini in minte despre persoana respectiva, care de multe ori nu corespunde cu realitatea
Am invatat sa accept diferentele dintre mine si prieteni, pentru ca suntem diferiti si trebuie sa "live with it"
Am invatat ca atunci cand un prieten face ceva ce nu imi convine nu face asta ca sa ma enerveze pe mine, ci pentru ca asa simte si crede el ca e bine.
Am invatat sa accept critici, sfaturi, idei care erau diferite de ale mele, dar care erau mai potrivite in anumite situatii

Intr-un cuvant: am invatat ca suntem oameni, ca suntem diferiti, ca avem fiecare calitatile, defectele, valorile si principiile noastre, care deseori nu coincid, dar ca uneori prieteniile se leaga indiferent de legile naturii, si ca trebuie sa invatam sa convietuim, sa ne acceptam asa cum suntem si mai preses de toate, sa ne iubim, asa cum spune Dumnezeu. Si daca e sa dureze o prietenie, ii multumesc celui de Sus. Daca nu, voi suferi, cu siguranta. Dar nu voi inceta niciodata sa cred in iubire si in prietenie, pentru ca aceste doua sentimente unesc lumea asta si pentru ca ne nastem singuri, dar depinde de noi sa alegem cum vrem sa traim si sa murim.

[Cindy]

Ce frumos ai scris, Szi...

[Dixy]

Da Szi,imi place modul tau de gandire.Cred in ceea ce ai spus tu,si mie mi s-a intamplat sa fiu tradata de prietena si de prieten de sex masculin care la fel,vroia sa vada cum arat dezbracata.Insa conform judecatii mele,in ziua de azi,predomina interesul in relatiile de prietenie.Si eu ma simt pustiita din aceasta pricina.Am avut multi prieneni,pe care i-am considerat prieteni,i-am ajutat i-am iubit,ne-am distrat,am plans.ecc,dar asta s-a intamplat atunci cand aveam bani de distractii si de facut petreceri la mine in apartament.Acum,daca imi mai calca pragul.Prietena mea,"sora mea de sange" asa cum facusem juramant,a disparut ca din senin cu tot cu garderoba mea ! Dar atunci aveam 20 de ani.Nu m-am invatat minte si inca ceva timp tot am mai crezut in prietenii.Acum la fel ca DeeDee,singurele relatii de suflet pe care le am si care includ si prietenia, sunt a mea familie,si iubitul meu cel scump,el imi tine loc de toate si de tot.
Aud in jur multe discutii reveritoare la "tradarea prieteniei",si asta imi confirma parerile

[Bia]

Si mie mi s-a tradat prietenia dar am trecut peste. Viata mea nu sta intr-un om.

[Teocris]

Eu ma voi abtine sa comentez acest subiect pentru simplu motiv ca nu am prieteni.