De ce ma inseala daca ma iubeste?, De ce inseala barbatii Options

[angeldust]

dore, sa moara bibi daca nu m-ai spart- femeile cauta un barbat de incredere! (IMG:style_emoticons/default/morderis.gif)
io n-am prea descoperit ce cauta femeile, da' nu mi-e ciuda (si nea sigmund freud recunoaste ca n-a reusit sa afle, kit ca-i jupan la teoriile despre putze si la ce foloseste ele), dar ce stiu din vazutele de-jur-imprejur e ca barbatzii f. de incredere nu prea au succes la femei (iar cei care o apucat sa incropeasca o relatzie se aleg cu niste coarne cat carpatinul! (IMG:style_emoticons/default/sicsic.gif) ); cert este ca siguratza omoara pasiunea. (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)

dar, revenind on-topic, taiatzi-i bilutzele daca-l prindetzi, mama lui de curvar! (IMG:style_emoticons/default/rock.gif)

Ham , ai fi surprins sa stii, dar asa cum barbatul are in codul genetic ca trebuie sa isi depuna ouale in cat mai mult cuiburi, asa femeia ,instinctual, cauta siguranta. Femela nu cauta un mascul frumos din punct de vedere estetic, cu un mascul puternic, care sa ii dea senzatia de siguranta si incredere. Adica un alpha-male. Atractia femeilor pentru barbati urati dar cu multi bani este pana la urma ceva normal : defapt nu o atrag banii , ci puterea care i-o confera masculului acei bani, siguranta materiala data de ei.

Paradoxal insa, omul e construit in asa fel incat are nevoie si de siguranta si de nesiguranta pentru a fi fericit. Si aci intervine ce zici tu ham....daca siguranta e in exces rezulta plictiseala -> inselatul si tot restul.

On topic nu stiu ce sa zic, ca eu pana la urma tot nu am inteles ce vrea Geta (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)

Dar propun sa facem un topic nou despre masculi, femele si de se inseala unii pe altii si sa ne desfasuram acolo (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

[ham]

ok angeldust, treaba e cam asa- k femeie desteapta, cand il cautzi pt. dus acasa/facut copii, vrei un tip sigur (pe vremuri asta insemna muskiulos, cu pamant, etc, acum cu vila, cont, masina, slujba banoasa/firma prospera, adica niste garantzii ca viitorii prunci o vor duce bine (IMG:style_emoticons/default/wink.gif) ); numa' ca sigurantza kiar omoara pasiunea; asa ca ori mai condimentezi relatzia, aratand din cand in cand ca si altele sunt interesate de tine, ori itzi tragi niste frumoase si bogate coarne (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)

cand ma refeream la succesul la femei, o faceam referindu-ma la dragoste/sex, nu familie; sunt doo kestii diferite si, din pacate, in majoritatea cazurilor, antagonice; se potriveste aci o kestie veke, postata de fortelady pa undeva si salvata de mine:

Saraca lume a barbatilor ....

Am fost barbat indraznet, macho, liber si aveam parul lung.
Sotia mea m-a cunoscut, nu invers; Mi s-a prezentat si oriunde mergeam, ea era deja acolo......sunt deja 12 ani de atunci.
Pe vremea aia eram un motociclist inrait, purtam numai tricouri negre, blugi crestati, cizme de motociclist si aveam....parul lung.

Bineinteles ca aveam si un outfit pentru ocazii speciale. Atunci purtam un tricou negru, blugi crestati si papuci de sport, adidasi, albi.

Munca pe acasa era ceva rar, pentru ca eu eram mereu cat mai departe, pe drumuri.
Dar imi iubeam viata asa cum era ea.
Asa, deci, m-a cunoscut ea. "Tu esti barbatul viselor mele. Esti atat de .......macho, indraznet si ...liber".

Cu libertatea a fost in curand gata, pentru am decis sa ne casatorim.
De ce nu?!? Eram un barbat indraznet, aproape liber si aveam....parul lung.
Bineinteles toate astea numai pana la nunta. Cu putin timp inainte imi zice: "Ai putea si tu macar la frizer sa mergi, ca totusi vin si parintii mei la nunta."
Treceau orele - NU, ..... dupa cateva zile si lacrimi fara numar de la ea....... am lasat de la mine si mi-am tras o frizura la moda cu par scurt, ca......in cele din urma o iubeam, si ce mai.... eram barbat indraznet, aproape liber, nu mai aveam parul lung dar eram ataaaaaaat de dulce.
"Scumpul meu, eu te iubesc asa cum esti !!!" - a exalat ea.

Viata era in regula desi la cap imi era putin mai racoare.
Au urmat saptamani de convieturire pasnica si duioasa pana cand intr-o zi nevasta mea statea in fata mea cu o plasa mare in brate. A cumparat o camasa, o helanca (la cuvantul asta deja am pielea gainii) si o pereche de pantaloni, noi noute si imi zice: "Probeaza si tu astea, te rog !"
Au trecut zile, au trecut luni si nenumarate servetele imbibate cu lacrimi de la ea ............ ca in cele din urma sa las de la mine si sa port camasa, helanca (hrrrrr) si pantaloni de stofa. Au urmat pantofi negri, sacou, cravate si pardesiu. Dar eram barbat indraznet, super misto si cu parul scurt.

Apoi a urmat cea mai mare lupta, Lupta pentru motocicleta. Bineinteles ca nu a durat mult, pentru ca in costum negru si cu permanenta frecare si topaiala pe motocicleta nu poti lupta mult. In afara de asta pantofii negri de lac erau de asemenea o "forta" fragila. Dar ce mai conta, eram barbat chipes, aproape liber, conduceam un combi si aveam parul scurt.

Cu anii au mai urmat multe alte batalii, pe care eu le-am pierdut in oceanul ei de lacrimi. Eu spalam, eu calcam, eu faceam cuparaturile, am invatat slagare pe derost, beam vin rosu dulce si faceam plimbarea de duminica. "Dar si ce?!?"- ma gandeam eu ;.............. eram un pampalau, asuprit, ma simteam naspa si aveam parul scurt......

Intr-o buna zi, scumpa mea nevasta statea in fata usii cu valizele impachetate si mi-a zis: "Te parasesc !"
Uimit si socat o intreb pentru ce motiv. "Nu te mai iubesc, te-ai schimbat atat de mult. Nu mai esti omul pe care l-am cunoscut eu odata." - mi-a zis ea, trantindu-mi usa in nas.
..........................................
...........................................
De curand am intalnit-o iarasi. "Noul" ei (masculul) este un motociclist paros, cu blugi crestati si tatuaje care...... se uita la mine plin de compasiune.
Cred ca o sa-i trimit cadou o sapca ! (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)

[angeldust]

Da...imi amintesc de povestea asta (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)
Si asa si este, e foarte adevarat. De aia eu zic : cel mai bine e sa nu faci compromisuri! Unii nu imi impartasesc teoria si par a fi fericiti cu compromisurile pe care le fac, dar eu una ma feresc de ele cat pot.

Dar ma intreb eu, asa in general, in relatii...indiferent ca esti barbat sau femeie, de unde stii care e raportul ideal de certitudine/incertitudine pe care trebuie sa il creezi, astfel incat sa fie bine? Sa nu intervina nici plictiseala dar nici stresul si dramele.

Ca eu ma gandesc asa : da, daca partenerul ar fi tot timpul la dispozitia mea gata sa imi sufle in kur si sa mearga cu mine pana la sfarsitul lumii cu siguranta m-as plictisi rapid (eu in special (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ) , dar si daca as fi nevoita sa stau intr-un stres continuu stiind ca el e gata oricand sa cedeze oricarei tentatii si ca nu ma pot baza pe el intr-o chestie importanta iar mi-as baga picioarele si nu mi-ar conveni.

[ham]

pai in final e vorba de bun-simtz (nu in sensul general-cunoscut), sensibilitate la semnalele partenerei (si voi suntetzi specialiste in a nu spune direct, ci a sugera ce doritzi sau va deranjeaza la un moment dat) si intuitzie (feminina (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) )

[albinuza]

e un subiect atat de intortocheat incat chiar cred ca ii trebuie topic nou (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

aici e fiecare cu ce stie ca i se potriveste... ca si angel nici eu nu suport sa fiu suflata in kur in permanenta..
prima oara cand am dat peste asa un barbat.moooaaa ce fericita am fost vreo 2 sapt. pana am vazut ca el nu avea nimic de obiectat la absolut orice idee cretina cu care veneam io si m-am plictisit...si ce? era un barbat inalt, frumos, cu pleata, cu motor..apropos de povestea aia.. nu am putut..l-am lasat asa neschimbat.

si sa mor ca mi-am pierdut ideea. am dormit prea mult (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)
o sa revin (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

[Cosmin]

Iote ca ma intereseaza subiectul asha tare, ca m-am apucat sa dau un sondaj pe grupul de discutii al prietenilor mei.. si a iesit asa :

Gagicele vor de la tine ca barbat :


sa nu aiba incredere netarmuita in tine,sa lasi urma de indoiala,
altfel devii prieten bun in loc de "manly man" si se duce naibii totul

sa fii stabil financiar, sa stie ca se pot baza pe tine la nevoie

sa nu fii la cheremul lor, altfel o sa devii pres si te lasa pana la urma ..

Ce ziceti de asta ? (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[albinuza]

ca asta ai dedus de aici (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

[Cosmin]

Nu .. nu am tras niste concluzii pe baza a ce s-a discutat mai sus.. pur si simplu am postat o opinie a mai multor prieteni (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Oricum it's the same stuff (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[kalua]

Ar trebui sa se faca sondajul asta pe grupe de varsta, sa vezi ce se mai schimba raspunsurile. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

[leo]

Ar trebui sa se faca sondajul asta pe grupe de varsta, sa vezi ce se mai schimba raspunsurile. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

mi-e teama ca se schimba intr-un mod fals. la anumite varste sti sa ascunzi mai mult din caracterul tau, sau sa prezinti acele cerinte care nu aduc semne de intrebare asupra ta.

nu mai actionezi sub gandirea "daca nu esti Vandame nu te bag in seama" ci sub cea "hm, accept dar pana apare ala care arata ca Vandame".

cateodata il cred pe fratele meu cand spune ca omul nu se schimba niciodata dupa 20 de ani (in gandire ma refer, nu in modul de actiune). numai ca as adauga ca ideiile principale se structureaza pana la 7 ani si devin preferinte in jurul varstei de 16 ani.