Perpetuum mobile, Jurnalul Dificilei Options

[Diana.]

Jurnal nou pentru prieteni vechi.
Lasa-ne sa aruncam o privire in sufletul tau, lasa-ne sa ne bucuram de tine...
Dor mi-a mai fost de tine.
(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/floricele.gif)

[dificila]

Buna si dulce si draga Diana. Ca o frunza in vant, a aceluiasi copac care te invie si te risipeste mereu...mereu....trecandu-te prin toate anotimpurile. Ai in tine bucuria primaverilor, arsita verilor, disperarea toamnelor si superba maretie a iernilor.
Bine te-am regasit in aceasta toamna, eu vagaboanda de ieri si din totdeauna. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif)

[Diana.]

Hei, focul in soba-i aprins, placinta din merele aduse de tine se coace in cuptor si miroase a scortisoara si-a toamna tirzie.
Suflet pribeag, te-am asteptat cu sufletul deschis si cu nerabdare-n cuvinte.
Pe unde mi-ai ratacit atita vreme?

[dificila]

Unde am fost ? in cautarea mea, in iad, in rai, o vreme m-am ascuns de toata lumea, am mai fost si la cules de nuci in amintirile copilariei, apoi la loc in infernul orasului plin de zombie, m-am risipit in cele patru zari si mult mi-a trebuit sa scap de blestemul orgoliului si sa redevin ceea ce am fost menita sa fiu. Acum e bine, sint acasa, in locul din vis pe care il pot in sfarsit atinge.
Tu?

[Diana.]

Ma pierd intr-un cotidian anost unde ma lupt cu mine inasami si cu intrega lume, imi pierd somnul tot incercind sa fiu eu, ma-mpart intre munca si munca, intre cunoastere si cautare si, cind timpul imi da voie, ma bucur de prieteni vechi, reintorcindu-ma cu sufletulla ei... ca intr-un perpetuum mobile...
Vina sa adunam nori si cu ei in palme sa mergem la vinat de iarna geroasa...

[dificila]

Totul se intampla exact cand trebuie. Cand iti vine sa-ti bati sufletul, atunci cineva arunca din nou zarurile.
Hai sa asteptam iarna dincolo de bosumflarea norilor, sa ne-o facem prietena si sa-i ascultam povestile, sa-i invatam frigul, si sa o poftim cu noi la o cana cu vin atat cat va fi sa fie. Sa ninga mult si sa facem oameni de zapada.

[Diana.]

...si-n timp ce ne ning aminirile cu aripi de inger, sa ne trintim in zapada afinata, sa facem heruvimi si sa cadem in cer... zimbeste, zina buna, o cohorta de arhangheli ne asteapta sa dansam dansul fara de sfirsit...

[dificila]

.......sa-mi ierte oare ingerii pacatele ? mai stiu eu sa le recunosc zborul ? tu stai linga ei firesc, eu incerc sa ma ridic in genunchi in tacere, aripile mele sangereaza....rubine pe care un suflet nevinovat le va aduna poate intr-un colier. Niciodata nu e prea tarziu, nimic nu e prea departe, se aude o voce....

[Diana.]

...ingerii m-au gonit demult de linga ei... mi-au pedepsit netrebnicia cu vise, lasindu-mi singura-alinare rugaciunea... Rizi, zina buna, cind aripile-ti singereaza multi ar vrea sa iti mingiile pleoapele, sa iti stearga lacrimile si sa-ti stearga picioarele de colbul cararilor batute... dar mai ales al celor nebatute... drumuri pustii spre nicaieri, impinzite de maracinii desertaciunii si ai cautarilor in van... viata de femeie...

[dificila]

...viata de femeie...in care inveti sa nu stai nici cu palma intinsa, nici cu pumnul strins...drumuri din care ieseau gemetele altor rataciti, invataturile celor condamnati, bucuria celor binecuvantati...mi-am adunat viata in cuta d-intre ochi, am aruncat mastile si am pornit mai departe, indiferent unde duce drumul...