O problema a societatii contemporane pare sa fie aceasta, prea mult timp alocat serviciului si prea putin vietii personale.
Acum sa auzim comentarii, care este echilibrul intre aceste doua componente ale vietii de zi cu zi in ceea ce va priveste :)

In cazul meu, cele doua aspecte sunt absolut dezechilibrate. Am ales viata profesionala, cu pretul singuratatii...sau cu orice pret :D. Mi-am zis: daca tot sunt o "total failure" in amor, macar cariera sa fac  ::).

cand era cazu si eram intr-o relatie la mine se imbinau perfect. acuma ...exista si o explicatzie. ce cariera sa faci in invatamant??  ::)

cd aveam un serviciu lejer la program, alocat timp enorm de mult relatiei si vietii personale..iar  iubitul venea tarziu sieram morocanoasa si suparata....acum cd cred ca s-au schimbat rolurile si programul meu ar prevedea multe h pe zi lucru si pentru mine..nimic!! nu stiu cum va fi..dar tre sa le impaci pe toate chiar dc sacrificam ceva...si de multe h e viata personala.

Parerea mea..cu pardon...este prosti multi. Dati timpul pe bani....si pe bani putini sa mor . Atat am de spus. Ma uit la  diversi si diverse cum se infoiaza cu marile lor joburi la care stau 15 ore si ce realizati sunt si etc etc...si kko ca au salarii de toata jena.
Nu nene totul tb sa fie undeva la mijloc. Daca ai tu 2000 de euro pe luna si de craciun rontati singur/singura la o maslina tot nu e bine. Tb sa iti alegi locul de munca astfel incat sa ai macar timp si pt tine. Abureli cu cariera si etc etc nu tin..sincer nu tin. Eu unul nu pun botul la ele de mult

bah ca mi-am adus aminte. sa va zic un caz tragi comic de femeie de cariera. saraca imi e si mila de ea . individa divortata se apuca ea asa sa fie femeie de afaceri ii merge bine se zbate alae alea. isi face o casa de 1 mil de dolari undeva pe soseaua nordului (pe langa fitze)...ai acum cateva luni la 45 de ani..moare de inima. si lasa si o fata de 14 ani orfana (ca tatal si-a bagat picioarele in ele de multa vreme). stiu ca am vb cu ea. femeia superentuziasta in primavara ca se muta alea alea ..si in septembrie crapa. pe bune de nu tragicomic. da exemplul este de luat in considerare

Evident Fahnelle ca trebuie sa existe un echilibru intre toate aspectele vietii in general dar acest echilibru se stabileste in functie de nevoile individuale. Daca eu simt nevoia la un moment dat ca vreau sa ma realizez profesional atunci las orice altceva pe un plan secund sau invers . Pentru ca eu cred in ideea ca daca vrei sa faci un lucru bine atunci trebuie sa i te dedici in totalitate.
E drept ca intr-un final , cand ajungi sa tregi linie , banii si toate acareturile nu valoreaza nimic si cei dragi si linistea sufleteasca sunt tot ce conteaza dar parerea mea e ca there's a time for everything...

ciudat cei ce au reusit cel mai bine au avut o atitudine mai putin frenetica. asta cu dedicatul in totalitate nu o cred. sa iti zic ceva ciudat (ceva ce se poate ulterior extrapola si de ce nu generaliza). Ma chinuiam f mult la o solutie la o problema (era in timpul unei burse)...si dedicam eu asa in totalitate cum zici tu...ma straduiam si nu iesea nimic. Apoi m-am gandit la ceva (ceva asemanator..de fapt identic a facut Rank Xerox la o alta scara) m-am gandit sa las problema sa fie rezolvata de subconstient. Asa ca mi-am luat pretena si m-am dus la munte..si stii ce ideea mi-a venit cand ne plimbam prin padure. So eu unul cred ca o viata personala este esentiala ca sa poti rezolva ceva...esentiala. Un creier suprasolicitat ca si un polizor suprasolicitat se arde  :D

Sa te dedici in totalitate nu cred ca e bine - nici in ce priveste viata de familie, nici in ce priveste cariera.Trebuie gasit un echilibru...teoretic suna bine dar in practica e al naibii de greu.Si-asa-i rau, si-asa nu-i bine :(.

pai nu e asta teoria de baza a lui buddha? calea de mijloc....cea mai greu de gasit. gagiului i-au trebuit ani buni sa o gaseasca :)

sunt de acord ca trebuie gasita o cale de mijloc,un sincron intre viata personala si cariera.Eu am observat ca, in cazul meu daca sunt fericita in plan personal imi iese tot ce imi propun si pe plan profesional  :D

Clar viata personala: in speta fetita mea, careia ii dedic in primul rand timpul, apoi partenerul (sau amandorura cand se poate), si abia apoi profesie... Poate gresesc, dar ma simt implinita...

pana acum am fost cu cariera-n sange....acum nu mai stiu ce sa cred...

hehe .. variantele posibile sunt ori calea de mijloc, ori cariera, ori viata personala, fiecare argumantadu-si alegerea. nu stiu dc va castiga vreodata una dintre ele, scorul va fi mereu strans .... aleg viata personala, o viata in care intra si cariera si timp liber, si prieteni dar si constrangeri .... cred ca asa va fi intotdeauna

Eu am ales viata personala. DEocamdata ma dedic baietelului meu si sotului, casei, etc. Nu stiu daca in cazul incare as munci 10 ore pe zi, as simti ca ofer mai mult, deocamdata. MAi incolo mai vedem.

Nici in o mie de vieti nu as ceda zambetul copilului meu, primii lui pasi pe covor in skimbul unor gologani care, de ce sa nu recunoastem, oricum se duc pe te miri ce...e drept, pui pasiune in ceea ce faci, daca daca tot am spus "pasiune", cum ramane cu pasiune ape care esti in stare sa o oferi uni om, unei fiinte umane?

Cariera o ai si la 20 si ceva de ani, si la 60 , in pragul pensiei.Familia, la fel.

Diferenta:in primul caz, la 60 de ani te trezesti pensionar singur.
                in la doilea caz pensionarea te prinde in mijlocul familiei cu care ai construit legaturi ce vor dainui si dincolo de tine: copii, nepoti, amintiri...amintiri .

Ideal ar fi ca ambele sa se interpatrunda,dar nu prea ai cum: nu ai cum sa ai o cariera infloritoare daca nu sacrifici familia....cum nu ai cum sa ai o familie unita, niste copii iubitori, cuminti si binecrescuti daca tu ca si parinte nu le oferi cat mai mult timp si daruire, iar aceste lucruri nu le poti oferi de la serviciu, ci stand alaturi de ai, impartasindu-le bucuria si tristetea .

Eu nu pot spune k "am ales" ceva anume, ci pot spune k ani de-a randul m-am rugat pentru o familie frumoasa.Acum o am si-I sunt recunoscatoare Celui ce a facut posibil acest miracol.

Sa nu facem o mare confuzie  :)
Cariera nu inseamna orice serviciu cu un salariu de 500 - 1 000 EU, acesta e un loc de munca, bine platit.....dar atat .
Cariera, cu adevarat, inseamna realizari mari, la scara foarte mare.
Iar in Romania sunt foarte putine femei care fac intr-adevar cariera.

sunt de acord cu rianna,cariera nu inseamna sa lucrezi zi-noapte ci sa realizezi ceva pe plan profesional.

fahnelle,sunt total de acord cu tine! Cariera nu o potzi face,decat sacrificand din timpul alocat  familiei,iar daca nu gasesti un partener pe masura ,dar care sa se dedice exclusiv  cuplului si problemelor casnice,pentru a compensa, totul se duce de rapa!
Cred ca in viatza nu trebuie sa depasesti masura,caci dorind prea multe,s-ar putea sa pierzi exact ceea ce e mai important!