Este vorba despre modificari in evolutia Pamantului, cea de mai jos e foarte recenta, dar se pare ca sunt abia la inceput.
Va astept cu adaugiri si comentarii.

Pământul s-a oprit

O anomalie majoră a mişcării de rotaţie a Pământului pune pe jar cercetătorii.
15 februarie 2006 - De patru săptămani Pământul se roteşte fără a mai avea excentricitatea binecunoscută de specialişti sub numele de Mişcarea Chandler. Oare planeta a ajuns la o răscruce în destinul său? De ce survine această oprire neanunţată a mişcării Chandler, care a fost constantă şi predictibilă timp de peste 100 de ani?
După cum se ştie, mişcarea Chandler este generată de atracţia diferenţială exercitată de Lună şi Soare asupra structurii neomogene a planetei. Această atracţie apare datorită faptului că orbitele acestor corpuri cereşti sunt în planuri diferite, având anumite unghiuri faţă de planul ecuatorial planetar. Astfel, Soarele şi Luna apar alternativ deasupra şi apoi sub planul ecuatorial. Din această cauză, o parte a planetei este forţată să se rotească puţin mai repede sau mai încet faţă de cealată parte, în funcţie de poziţiile Soarelui şi a Lunii, generând o mişcare de balans rotativ.
Mişcarea Chandler are o periodicitate de 7 ani în care s-au observat două extreme (un minim şi un maxim) la distanţă de 3,5 ani. Începând din octombrie 2005, planeta intra în faza de minim a mişcării Chandler ce trebuia să dureze 14 luni, acoperind întregul an 2006 şi puţin din 2007.

Însă din luna noiembrie 2005, punctul de referinţă al măsurării mişcării Chandler a început să descrie o traiectorie circulară din ce în ce mai strânsă, astfel încât pe 8 ianuarie 2006 a încetat în mod real orice schimbare a coordonatelor x şi y folosite pentru a determina modificarea zilnică a locaţiei axei de rotaţie a planetei.
Consultând arhivele ce conţin valorile măsurate ale acestei mişcări de-a lungul anilor, s-a constatat că aceasta este prima dată în istoria cunoscută a planetei când balansul axei de rotaţie a Pământului a încetat. Această anomalie durează deja de o lună şi continuă să sfideze legile pe care le-a respectat în ultimii 100 de ani. Planeta a ajuns într-un punct crucial în existenţa sa.
Este clar însă că această "pauză" nu va putea dura la nesfârşit. Realităţile cosmice şi geofizice ne fac să credem că acum se naşte o nouă mişcare Chandler, guvernată de alte legi şi probabil având alte caracteristici. Un ciclu cu totul nou.
Oprirea curentă este rezultatul clar al unor noi vectori care contracarează forţele cunoscute ale Lunii şi Soarelui, cel putin la nivelul local al acestei planete. Şi din moment ce mişcările orbitale nu s-au schimbat, nu ne rămâne decât să "suspectăm" că Pământul este cel care s-a schimbat. Ce reprezintă această schimbare?

Ar putea fi două cauze. Sau chiar mai multe. Una dintre acestea se află în Oceanul Indian. Ca urmare a imensei rupturi din zona Sumatra apărută la sfârşitul lunii decembrie 2004 (odată cu celebrul Tsunami) au existat sute de cutremure cu magnitudine peste 6 grade Richter în acea zonă, într-un interval de numai câteva săptămâni. Plăcile tectonice concurente au rupt echilibrul fragil în care se aflau. Este clar că poziţia locală a acestora s-a modificat, ducând la apariţia unor noi vectori generaţi de mişcarea de rotaţie a Pământului, afectând în acest fel balansul Chandler.
O altă posibilă cauză este inversarea polilor magnetici ai Pământului. Polul Nord magnetic se apropie de punctul de nord al axei de rotaţie cu o viteză de 40 km pe an, conform unor măsurători de ultimă oră realizare de specialiştii canadieni. Această tendinţă a început încă din 1930, viteza crescând progresiv. Ne putem aştepta deci ca această viteză să crească în continuare.
Probabil că aceşti doi factori au un cuvânt de spus în oprirea mişcării Chandler, însă poate mai există şi alţii.

Situaţia prezentă este alarmantă, pentru că nu ştim la ce ne putem aştepta. Se poate presupune că urmează o nouă fază în această "piesă de teatru" pe care ne-o prezintă planeta. Probabil că va începe o nouă mişcare Chandler care va tinde să se stabilizeze. Nu ştim însă cât timp va dura această fază intermediară, şi nici ce implicaţii va avea asupra noastră.
În orice caz, putem avea în faţa noastră evidenţa profeţiei celebrului Edgar Cayce despre inversarea polilor. În anii 1930, el a afirmat că va avea loc o inversare a polilor şi un nou ciclu va începe odată cu intrarea în noul mileniu, ce poate culmina cu evenimente catastrofice pe întreaga planetă.
Se pare că ne aflăm chiar în "miezul" profeţiei, în plină desfăşurare a ei. Pentru că această oprire a mişcării Chandler nu are cum să fie definitivă, urmează deci să apară o încercare a planetei de a-şi regăsi balansul pierdut momentan. Probabil că perioada care vine se va întinde pe mai mulţi ani. Stabilizarea balansului planetar va fi însă precedată de încercări mai mult sau mai puţin "disperate" cauzate de acumularea tensiunilor interne în structura planetei. Eliberarea acestor tensiuni şi canalizarea lor spre refacerea mişcării Chandler este posibil să se facă violent.
Specialiştii care au cercetat arhivele valorilor balansului planetar au constatat că Pământul a avut o manifestare din ce în ce mai zbuciumată (din acest punct de vedere) la fiecare trecere a graficului de balans prin zona Groenlandei - Atlanticul de Nord. Cei care susţin profeţiile lui Edgar Cayce au un argument în plus acum, că s-a descoperit această zonă specială care "alimentează" balansul cu o instabilitate din ce în ce mai mare, ajungându-se în acest moment la o ieşire completă din ritmul binecunoscut de 100 de ani încoace.

Ce înseamnă toate acestea?
Mai mulţi clarvăzători afirmă că toate aceste schimbări abrupte care au apărut în ultima vreme sunt dovada clară că Pământul se schimbă. Caracteristicile mişcării de balans, aşa cum au fost ele cunoscute până acum, au început deja să se schimbe. Toate energiile care s-au adunat până acum în tensiunile interne planetare, încep să se manifeste vizibil. Consecinţele acestor schimbări vor apare în cateva luni. Dacă vor fi dezastruoase sau nu, încă nu se poate spune.

Interesant, Ioana
Voi cauta si eu sa vad mai multe amnunte sa ai cu cine vorbi.
Din cate am inteles eu Pamantul nu s-a oprit efectiv, doar Miscarea Chandler, care e un fel de oscilatie.

Unde ai gasit aceste date, Ioana?

Imi cer scuze, articolul nu era la prima mana si a durat putin pana am gasit sursa originala...
http://aim.active.ws/
Si tot din aceeasi sursa

Pământul gol
publicat la 23 Februarie 2005
de Ionuţ Mihai (AIM)

Ştiinţa ne spune unde sunt polul nord şi polul sud: acolo unde toate meridianele se întâlnesc într-un singur punct, adică la pol. Şi totusi, nu este curios faptul că până acum, nici-o expediţie nu a reuşit să ajungă până la poli? Studiind mostre din scoarţa pământului luate de la diferite adâncimi, putem spune că Pamantul este solid - cel puţin până la anumite adâncimi. Mai ştim că temperatura straturilor interne ale Pământului creşte odată cu adâncimea - cel puţin până la nivelul la care s-a ajuns.
Azi se presupune că formarea planetelor duce invariabil la acest model de "planetă plină", ca o sferă solidă. Astronomii şi fizicienii cred că gazele se condensează gradat până ce se ajunge la forma de sferă solidă. Cu toate acestea, există şi alte posibilităţi. Un studiu simplu al forţei centrifuge ar putea să ne înveţe pe toţi o nouă modalitate de formare a Pământului. Cu toţii suntem de acord că planeta se învârte în jurul axei sale (aşa se succed zilele şi nopţile). Cate Malone, autor al unui interesant articol intitulat "Pământul gol" (în sensul că nu este plin), arată că "forţa centrifugă determină forma uşor turtită (la poli) a planetei" (care deci nu este o sferă perfectă).
Multe popoare păstrează încă în folclor legende despre fiinţe din interiorul Pământului, aşa cum este cazul marilor insule paradisiace din nord prezente în obiceiurile populare scandinave, sau al poveştilor despre elfi, troli, pitici şi giganţi din folclorul Rusiei şi al eschimoşilor. Toate astea ne arată faptul că ideea unui Pământ gol nu este deloc nouă. În anul 1909, ghizii eschmoşi folosiţi de amiralul Peary în expediţia sa credeau că scopul călătoriei era descoperirea "marelui popor" din nord, din care ei s-au format. Există nenumărate anomalii sau situaţii ciudate în toate înregistrările primilor exploratori care s-au aventurat în Arctica sau Antarctica. Majoritatea celor care au pornit spre nord, în secolul 19, descriu mări de apă dulce şi o climă mai caldă cu temperaturi obişnuite, pe măsură ce înaintau spre pol. De asemenea, se fac referiri la nori de praf, zone intinse de zăpadă în care au găsit polen, păsări şi animale care migrează spre nord pentru iarnă, iar în blocurile de gheaţă au găsit vegetaţie şi chiar mamifere - considerate dispărute (cum este mamutul) - îngheţate. Chiar şi aisbergurile sunt anomalii pentru că sunt făcute din apă dulce în zone în care cantitatea de precipitaţii este sub 5 cm anual. Descoperirile făcute de dr. Frederick Cook şi amiralul Peary în 1908 şi 1909 au fost considerate neconcludente. Nu s-a putut demonstra că vreunul dintre ei au ajuns la polul nord.
Aşa cum afirmă dr. Raymond Bernard în cartea sa "Pământul gol", o asemenea confirmare este cu adevărat imposibilă. Este deja cunoscut pentru toată lumeă că polii magnetici nu coincid cu polii geografici. Dacă Pământul ar fi plin, atunci aceştia ar coincide. Aceasta diferenţiere evidentă între polii magnetici şi cei geografici nu poate fi explicată de modelul Pământului plin, ca o sferă solidă. Explicaţia devine însă clară dacă avem în vedere existenţa deschiderilor polare (adevărate găuri în crusta planetei) care fac posibilă poziţionarea polilor magnetici undeva spre marginea acestor deschideri, aşa cum este în realitate.
Cele mai recente expeditii care au mers până dincolo de polii magnetici şi care au fost date publicităţii au fost conduse de amiralul Richard E. Byrd (din Marina SUA) în 1947 şi 1956. Ca şi celelalte expediţii conduse de Byrd (din anii 1930), acestea au rămas învăluite în mister. În jurnalul de bord şi înregistrările radio de comunicare cu echipa sa, amiralul Byrd declara în 1947 că a ajuns într-o altă lume, aflată dincolo de polul nord geografic. În timpul expediţiei din Antarctica din 1956, s-a declarat la diverse posturi de radio din SUA că "pe 13 ianuarie, câţiva membri ai echipei americane au realizat un zbor de 4320 km de la baza McMurdo Sound (aflată la 640 km vest de Polul Sud şi au survolat o zonă aflată la 3680 km dincolo de pol". Iar pe 13 martie 1956, Byrd declara public că "această expediţie a descoperit un nou tărâm".

A fost atins Polul Nord?
Primul lucru demn de semnalat este faptul că busola o ia razna dincolo de cercul polar. Cel mai umil şi renumit explorator norvegian, dr. Fridtjof Nansen, şi-a pierdut încrederea în instrumentele sale în expediţia lui către Polul Nord, şi a recunoscut sincer că habar nu are unde se găsea în tot acest timp.
O alta sursă de informare este Marshall B. Gardner care a scris "O calatorie spre interiorul Pământului" în care îl citează pe dr. Nansen în legătură cu eschiimoşii. Iată ce spune Nansen: "Eschiimoşii spun că au venit din interiorul Pământului, dar locul exact nu au putut să-l numească atunci când au fost întrebaţi de norvegieni de unde vin". Gardner citează din al doilea volum scris de Nansen "În ceaţa nordului": "Deja am spus că numele norvegian Skraeling dat eschiimosilor probabil a fost utilizat la început ca să desemneze zâne sau creaturi mitice. Mai mult, atunci când islandezii au dat peste eschimoşi in Groenlanda, i-au numit troli, care este un termen vechi ce desemnează diverse fiinţe supranaturale".

Tabloul complet
O descriere completă şi corectă a planetei noastre este deci următoarea: planeta Pamant este ca un balon, ca o minge goală în interior, care are două deschideri polare având un diametru de 2300 km (aflate la nord şi la sud) şi care au marginile curbate ce fac posibilă trecerea de pe o suprafaţă pe cealaltă aşa cum face o furnică când trece de pe o parte a frunzei - pe cealaltă. Grosimea peretelui planetar variază între 1.100 si 1.300 km, fiind mai mare spre poli. În centru se afla un soare interior cu un diametru de 1300 km care răspândeşte o lumină difuză.
Nenumărate dovezi vin şi din Rusia unde se gaseşte aproape constant fildeş aparţinând mamuţilor, mai ales în zonele nordice extreme situate dincolo de cercul polar. De sute de ani comercianţii vând astfel de "relicve" care se pare că abundă în acele zone. Dar acest fenomen este legat de un altul, poate mai uluitor: mamuţi întregi au fost găsiţi congelaţi în blocuri de gheaţă în Siberia şi alte regiuni situate dincolo de cercul polar. Unii dintre ei mai aveau încă în gură smocuri de iarbă verde.
Nu în ultimul rând, Aurora Boreală şi Aurora Australă sunt formate datorită interacţiunii particulelor fotonice emise de soarele interior cu vântul solar exterior (trimis de Soarele sistemului nostru solar) şi care ajunge în zona polară. Aceasta explică şi prezenţa aurorelor pe alte planete sau sateliti care nu au atmosferă (cum este Luna). Într-adevăr, aurorele polare au fost observate nu numai pe Pământ, dar şi pe Marte, Lună, Jupiter.
(fragmente dintr-un articol original AIM)

neatza! mai io am auzit o chestie precum ca pamantul se invarte mai repede si din aceasta cauza...timpul se va comprima. adica ora nostra va ramane de 60 de minute dar de fapt va fi ceva mai mica?? s-a inteles ceva??

Mmmmmdeh! Nu vad ce relevanta are faptul ca eschimosii au fost considerati la un moment dat fiinte fantastice. La urma urmei, si europenii care au debarcat in premiera in America au fost considerati de bastinasi un soi de rude ale lui Qetzalcoatl. Ca sa nu mai vorbim de impresia formidabila pe care au facut-o caii .
In alta ordine de idei, da, relicvele mamutilor sunt relativ numeroase in zonele arctice ale CSI si ele suscita din ce in ce mai mult interes pentru cercetatorii din domeniu. Nu mi s-a parut insa ca descoperirea mamutilor conservati in permafrost ar constitui o problema uimitoare, de mare senzatie in lumea stiintifica (atat cat imi este mie cunoscuta). Vreau sa zic ca un mamut "congelat" nu pare sa exercite o fascinatie mai mare decat descoperirea unui schelet de dinozaur, de exemplu.

Stati asa. Acum am trecut la alta problema? Pai ce facem aici, ca nu mai inteleg nimic..
Discutam sau prezentam articole asa?

Tu ce-ai prefera?

as prefera sa se vorbeasca...de uitat pe net ma descurc si eu.

Pai, hai, o parere, ceva

Parerea mea este ca aceste "descoperiri" merita o atentie deosebita, avand in vedere faptul ca ar putea rasturna cateva dintre teoriile "batute in cuie" despre caracteristicile planetei noastre, dar nu numai.
Referirea la eschimosi este intr-adevar la fel ca si in cazul altor popoare pana la un punct necunoscute, apoi aparute parca din senin, dar faptul ca au fost gasiti mamuti congelati "in blocuri de gheata", atata timp cat se aflau in zone dincolo de Cercul Polar...unde in mod normal nu era mediul lor obisnuit, cu atat mai mult cu cat iarba sau alte forme de vegetatie nu prea exista in acele zone...pe mine ma pune pe ganduri.
Am gasit si o imagine tot despre poli:

Tits, mie mi se pare ca au legatura articolele, este vorba despre diferite aspecte asupra aceleiasi probleme: cat de putin cunoastem planeta Pamant si cate dintre semnalele de alarma sunt intr-adevar de luat in seama? Uite, de ex., despre miscarea Chandler se spune ca nu e foarte importanta si este studiata abia incepand cu anii '70, de unde s-ar putea determina daca aceste oscilatii nu reprezinta anomalii pe timp scurt, in vrem ce pot face dintr-un ciclu caruia nu i-am putut de fapt vedea inceputul si sfarsitul (inca)? Si tot asa...

[quote name='ioannaraluka' date='Apr 18 2006, 03:38 PM' post='44032']
dar faptul ca au fost gasiti mamuti congelati "in blocuri de gheata", atata timp cat se aflau in zone dincolo de Cercul Polar...unde in mod normal nu era mediul lor obisnuit, cu atat mai mult cu cat iarba sau alte forme de vegetatie nu prea exista in acele zone...pe mine ma pune pe ganduri"

Pai nu cred ca ar trebui sa te puna pe ganduri (prea tare). Mamutii nu sunt in blocuri de gheatza, ci in permafrost, iar zona in care s-au descoperit este chiar caracterizata de vegetatia ierboasa. In aceeasi zona au trait si alte mamifere "lanoase", adaptate la clima foarte rece, de la mici rozatoare la cai salbatici si la mamuti. Sigur, de-a lungul erelor geologice climatul a suferit modificari substantiale, ca sa nu mai punem la socoteala chiar faptul ca actualele continente si-au schimbat atat configuratia, cat si pozitia fata de poli. In orice caz, prezenta mamutilor congelati la latitudini situate dincolo de cercul polar nu este deloc un fenomen socant, imposibil de explicat de teoriile stiintifice actuale.

boon

Eu cred ca anomalia intregistrata in cadrul 'miscarii chandler' se datoreaza polilor, mai precis tendintei lor de inversare. Este cunoscut faptul ca aceasta inversare s-a petrecut si in trecut si se pare ca ne apropiem de inca una.
Inversarea polilor este definita ca o decalare a axei Pamantului de pana la 180 grade, o alunecare subita a crustei solide exterioare pe miezul ei topit.

In articolul pe care l-am gasit explica faptul ca tocmai pentru ca Pamantul nu este o sfera perfecta ci plata la poli exista aceasta miscare Chandler (wobble)
Eu nu cred ca pamantul este gol in interior.

Articol interesant

Daca intrati la teoria lui Einstein pe link-ul cu Teoria Deplasarii Crustei veti gasi referiri si la mamutul blanos.

Din ce spui tu, inteleg ca fenomenele care se petrec nu sunt neaparat socante pentru specialisti. Poate nu sunt fenomene banale ( ca alternanta zi-noapte, de exemplu), dar nici atat de neobisnuite cat sa prilejuiasca adevarate "revarsari de fantezie" in crearea de scenarii panetare bizare.

Pai revarsari de fantesie , doar pentru cei cu prea multa imaginatie, cred.
Din cate am citit eu in articolul asta, nu are loc numai o inversare a polilor magnetici, dar si o deplasare a crustei terestre, de unde mamutii aceia in stomacul carora s-au gasit resturi ce dovedeste ca au trait intr-un climat mai cald.
Teoria deplasarii crustei, dupa cum se poate citi din articol, sustinuta si de Einstein se refera la faptul ca la polii geografici se creaza o continua depunere asimetrica de gheata datorita miscarii de rotatie producand un momentum centrifugal care se transmite catre crusta Pamantului.
Ajuns la un anumit punct va detremina o deplasarea a crustei.

Da, gasesc ca e logic ce spui. Mai putin logica mi se pare teoria cu soarele subteran, dar si in cazul esta e OK, cata vreme ramanem in zona SF.

Eu in soare subteran nu cred catusi de putin, asta daca nu cumva ce s-a prabusit la Tungus in zona siberiana a fost de fapt un soare care a ramas in Pamant

Miezul pamantului e solid asta contribuind si la manifestarea campului magnetic si a polilor magnetici. Binenteles ca nu e plin, in sensul ca se deplaseaza crusta pe ceva, asa cum am gasit eu in articolul acesta ca spune un anume Hapgood care sustine teoria, pe "rivers of rock", roci antrenate in miscare ce determina si deplasarile tectonice, cred.

Oricum deplasarea asta a crustei se face in timp, de-a lungul a mai multor sute de mii de ani, ca sa fie plauzibila, din cauza turtirii Pamantului la poli. Mi-a zis si mie cineva

Polii magnetici se schimba... Earth's Inconstant Magnetic Field

Charles Hapgood a scris o carte... fantezista. Numai fizician nu era. Multe din teoriile de mai tarziu, care incercau sa demontreze existenta unor civilazatii necunoscute noua, s-au bazat pe lucrarea lui.

Imi place Crystalinks, are o baza de date extraordinara, dar este un site care inclina spre teoriile "alternative".

...Mai caut, ma documentez si revin.

Intre timp am aflat ca stirea-bomba conform careia Pamantul "s-a oprit" se datoreaza unei erori de calcul expuse in comunicatul Nasa, inainte de a fi verificata.
Deci, ramane sa ne concentram pe celelalte teorii.