Banii, ca orice lucru pe lumea asta, au exact valoarea pe care le-o dam. Prezenta lor in cantitati considerabile aduce adesea posesorului senzatia de putere, in Romania postdecembrista mai mult decat in alte parti, poate.
Ar fi incorect sa nu recunoastem ca banii scot la iveala adevarata personalitate a celor expusi la cantitatea lor. Oamenii sunt evaluati, discriminatoriu din pacate, prin prisma sumelor de care dispun.
Personal, m-au ajutat sa fiu mai "buna", mai ales in ochii celor care evalueaza astfel. Mi-a fost si inca imi este egal daca ii am sau nu. Inca ii mai folosesc ca sa-mi satisfac mofturile, chiar daca moft inseamna sa ajut pe cineva fara ca acela sa afle vreodata. Mai mult decat orice altceva mi-au adus stapanire de sine, temerile de genul "drobului de sare" s-au rarit cand am realizat ca am cel putin o solutie la orice problema.
In schimb, goana dupa bani este distructiva, fara discutie.
Cred ca nu conteaza cati bani ai, cata vreme nu ti-i doresti neaparat.
Cat despre inrobire, Dienuca, daaa - asta chiar are loc, daca tot ce isi doreste posesorul este marirea fondurilor. Fireste ca apare si dezumanizarea cand incepi sa gandesti ca o masina de multiplicat, cand muncesti non-stop, indiferent cum, avand in fata ochilor cufarul cu comori.
Poate ca sigura solutie spre conservarea bunului simt cand ai multi bani este adoptarea ideii ca viata adevarata, aia care chiar conteaza, trebuie sa se desfasoare independent de averi, pana la sfarsitul zilelor.