intrebare pentru "senioarele" acestui forum
ce este mai rau? 39 sau 40?
anticiparea sau faptul in sine?
mai am cateva zile si implinesc 39 si am o strangere de inima cand ma gandesc ca la anul fac 40
daca "trezeci si" inca mai suna tineresc, deja "patruzeci si" suna a martalogi (asa ne mai numeste fiu-meu in gluma)

desi la varsta asta de-abia traiesc exact asa cum imi place, parca prea repede ne ducem

p.s. o rog pe diana sa-mi mute topicul in alta categorie daca nu am postat unde trebuie

mda, nu prea are legatura cu dragostea si sexul.

39 sau 40, ce conteaza!... Sunt doar niste cifre. N-am simtit nimic cand am trecut pragul lui 40! (M-as tavali de ras sa stiu ca sunt decana de varsta pe-aici, zau! ). Nu-mi simt varsta si se pare ca nu o arat nici pe departe. Ma amuz chiar sa rad de mutrele pe care le fac cei carora le spun zambind candid: 43 (peste cateva zile). Consider ca fiecare zi care trece este un castig pentru mine. Sunt mai constienta de mine decat la 30, mai sigura si ma simt mai frumoasa - hai c-am zis-o! . Am devenit mai inteleapta. Nu regret ca mi-au rasarit fire albe, deocamdata imi permit chiar sa le ignor. Patruzeci-si... superba varsta, pe cuvant! N-as schimba cu 20 sau chiar cu 30 in ruptul capului. Singurul lucru din tinerete pe care-l regret e libertatea pe care o aveam atunci... atat!

Eu fac in decembrie 39, ei si? Nu am nici un sentiment negativ gandindu-ma la asta, nu o sa-mi apara nici un rid adanc sau o pata (pe creier? ) in ziua respectiva. Si n-as schimba cu 20 nici in ruptul capului (Leea ). Fire albe de par am de la 16 ani, in rest si la mine hobeaza lumea ochii cand le spun cati ani am. Sanatoase sa fim, cifrele nu conteaza.

claudia_s,
(nu cumva am vorbit noi doua pe ym, ceva vreme in urma... )

Dar sa revenim on-topic...
In ziua cind am schimbat prefixul- si am facut 30, am avut o ... hai sa ii spun cadere...
Toata ziua m-am invirtit, m-am sucit, ma simteam taare ciudat... pina cind, spre seara, in baie fiind, m-am uitat in oglinda si mi-am zis:
"Mai sa fie! Am facut 30 de ani, n-am murit! Mai am o viata inainte!"
Si, desi mai am vreo 7 ani pina la 40, nici eu nu ma dau pe 100 de fete de 20 de ani!
Fiecare virsta cu frumusetea ei!
Par alb? O fi, insa nu se vede de cel blond!
Leea, nu cred ca esti decana de virsta... insa, ce conteaza?

Fetelor, stiti ceva? Virsta ... ce conteaza virsta? Anii trec oricum- important e sa stim sa ne maturizam frumos si raminem cu sufletele frumoase... restul... trece oricum...


P.S. Ar trebui bagat subiectul in alta parte, insa sa ma picati cu ceara nu stiu unde s-ar potrivi cel mai bine...


Later edit: L-am adus la "Social".

multumesc mult pentru incurajare, chiar aveam nevoie
de obicei sunt propriul meu psihiatru, dar pentru mine pragul de 40 este chiar un prag psihologic
ma simt minunat la varsta asta, dar si cand spun 40 parca se rupe ce va in mine....in fine, m-ati facut sa ma simt mai bine

@Diana: ai o memorie prodigioasa, intr-adevar, am vorbit mai demult pe ym, chiar ti-am trimis vreo doua articole, multumesc pentru publicare, dupa care am intrerupt, am avut probleme cu site-ul, a trebuit sa-l dau jos...acum mi-am revenit si sper sa nu mai plec

va doresc tuturor o saptamana frumoasa si La multi ani Leea!

P.S. ce imi place mie la acest forum este atmosfera de familie, stilul degajat, lipsa flame-urilor, rar vezi asta pe alte forumuri, felicitari!

Bine ai venit Claudia si ma bucur ca te simti bine la noi

Mie imi este de-a dreptul groaza sa imbatranesc, va spun sincer. Eu la 23 de ani mi se pare deja ca vaaaai ce a trecut timpul, parca jumate din viata mi s-a dus Stiu ca sunt nebuna dar nah...asta sunt eu
Totusi, cand va vad pe voi asa curajoase si multumite parca dintr-o data vad totul cu alti ochi.

Nu imi vine sa cred ca unele dintre voi sunteti aproape de varsta mamei mele, din pozele ce le-am vazut pana acum pe grup aveam impresia ca ne incadram toate in segmentul 20 -30.

Va tzuc si va doresc ani multi si fericiti, sa ramaneti la fel de frumoase si tinere la suflet, pt ca defapt asta conteaza nu?

20, 30, 40 ce mai conteaza? Important este sa te simti bine cu tine, sa te bucuri de viata, sa-ti traiesti viata frumos.Eu am implinit 40 si n-am avut nici un regret, poate doar in ceea ce priveste timpul care trece prea repede.Cu fiecare an care trece ma cunosc mai bine, stiu exact ceea ce vreau si nu mi-e teama sa o iau de la capat.Dupa o relatie de 19 ani, am pus punct si o iau de la capat si nu mi-e teama.Din fiecare experienta am avut ceva de invatat si stiu ca mai am multe...Ma simt implinita uitandu-ma la fiul meu (de cate ori ies in oras cu el nimanui nu-i vine sa creada ca suntem mama si fiu), ma simt frumoasa si sunt tanara pentru ca sufletul imi este tanar.

vorbesti pe limba mea, marbella

Eu in decembrie fac 45 SO?

multi inainte! imi prinde bine sa vorbesc cu voi, sunteti toate optimiste, mai imprumut si eu de la voi

Sa traiesti, Matusico! M-ai luat!

matusico, bine ai revenit!
fetelor, multi ani fericiti va doresc! pana la urma, asta e important!
ma uit la mama mea- are 50 de ani (face 51 in octombrie)- desi a trecut prin multe chestii rele si urate in viata ei, inca e motivata sa invete, sa descopere lucruri noi. desi tot ea rade ca "ee la varsta mea ce-mi mai trebuie mie" - dar tot ea se ambitioneaza si face ce si-a propus. atitudinea conteaza, nu varsta din acte!

Cred ca mai important decat varsta este sa te bucuri de ea asa cum e.

Orice varsta are frumusetea si placerea ei pe care nu o sa le mai gasesti la alte varste si daca in loc sa te bucuri de momentul respectiv stai sa te gandesti ca era mai bine nu stiu cand, sa ca o sa fie mai bine peste nu stiu cati ani pierzi ce e mai important: viata care trece pe langa tine.

Una dintre prietenele mele in liceu se gandea ca ar vrea sa termine o data cu liceul si sa se marite. Acum e maritata cu doi copii (frumosi) si ii e dor de zilele alea.

Viata e frumoasa si merita traita asa cum o da Dumnezeu fiecaruia.

ce mare dreptate ai, intr-adevar acum traiesc asa cum imi place, fac ce vreau, cand vreau, stiu ce vreau

cand eram mai tanara statea barbatu-meu dupa mine si avea grija sa nu-mi lase nici o clipa sa respir, totul trebuia facut atunci, totul avea timpul lui, nu apucam sa fac si eu ce imi poftea inima, doar ce trebuia

am reusit sa ma eliberez si e mult mult mai bine acum, dar au si trecut multi ani peste mine...singurul regret este ca n-am facut-o mai devreme, as fi scapat de ani buni de stress care m-au imbatranit

acum sunt la "statiune" la recuperare