in septembrie voi face 1 an de cind m-an casatorit, insa problemele au aparut in casanicia mea de mai bine 6-7 luni. nu stiu ce sa fac? sa divortez? sa ramin in continuare cu sotul meu? dati-mi,va rog, un sfat!
acum voi incepe sa povestesc ce s-a intimplat si cum s-a dus toata linistea mea...
in noiembrie am vazut ca sotul meu vb pe messenger cu o tipa de mai mult de 4 luni( deci cind inca noi alergam sa facem cumparaturile pentru nunta). din clipa aceea s-a rupt ceva in mine...nu am mai putut avea acelasi comportament fata de sotul meu dar nici nu-i spuneam de ce...se gindea probabil ca este din cauza sarcinii...a trecut timpul, am nascut, am o minune de baietel dar in loc sa ne bucuram impreuna de minunea asta au inceput problemele. cind baietelul meu avea citeva saptamini el tot pleca la mama lui la sfirsit de saptamina (ba ca vine sora lui, ba ca trebuie sa se duca acolo ca sunt parintii lui) si eu ramineam acasa cu cel mic. noroc ca-i aveam pe ai mei linga mine(parintii si fratii mei). si in ziua de paste el s-a dus la mama lui iar eu am ramas acasa ... la botezul baiatului s-a imbatat si s-a purtat foarte urit cu mine, chiar acolo in restaurant cu invitatii de fata (m-a injurat ca pe ultimul om si m-a strins de git, asta dupa ce alergasem o dupa-amiaza intreaga ba serveam la mese, ba ma duceam la cel mic sa-i dau sa suga). dupa aceasta faza i-am spus ca nu are ce mai cauta in casa mea. de atunci s-a mutat cu chirie la oi gazda gasita de ai lui si vine sa plimbam copilul cite o ora atunci cind ii permite timpul. in rest pleaca la ai lui. i-am mai spus de multe ori sa vina inapoi acasa dar nu vrea. il deranjeaza prezenta parintilor mei. chiar a strigat ca ai mei i-au mincat banii. mi-a zis ca se muta numai daca ne separam, adica sa impartim apartamenul in doua. acum mamam lui este bolnava el este tot timpul ba la ai lui , ba la spital la mama lui (cind este internata)au fost saptamini cind nu l-a vazut pe cel mic decit o ora intr-o saptamina... acum trebuie sa-l inteleg ca e mama lui bolnava. dar cit timp dupa mama lui se va imbolnavi tatal lui si tot asa... poate sunt rea, dar nu stiu ce sa fac... copilul nu are nevoie de tata numai pentru plimbat. nu va spun ca in continuare eu ii spal, eu ii calc... salariul el stie cum si-l cheltuie.(am fost la o nunta si mi-a cerut jumatate din banii care i-am dat ca dar). daca vrea sa fim o familie ar trebui sa-si stabileasca niste prioritati care sa ne includa si pe noi(pe mine si baietelul meu)

buna, flor
in primul rand felicitari pentru bebel!
in al doilea rand, gandeste-te ca el trebuie sa creasca intr-un mediu in care exista dragoste, intelegere. daca tatal nu poate contribui la formarea acestui mediu, cel mai bine ar fi sa il excluzi total din viata voastra.
de ce sa astepti ora aceea in care se deranjeaza sa va intalneasca? de ce sa suporti jigniri? esti si tu om si trebuie sa fii echilibrata ca sa iti cresti bebelusul cum trebuie!
ar fi trebuit sa stabiliti inainte de casatorie ce e cu tipa respectiva - insa este inutil sa mai spun ceva despre 'dinainte'. concentreaza-ti atentia pe prezent. baietelul tau este cel care conteaza! si nu uita nici de tine! o femeie merita respect si dragoste! daca nu exista respect.. atunci... dragostea nu este de ajuns.
gandeste-te pe toate partile, vorbeste cu ai tai (esti norocoasa ca ii ai alaturi!) si Dumnezeu sa te lumineze!
ai grija de tine si de bebel!

Bine ai venit printre noi Flor
O casnicie implica intelegere,comunicare,respect si dragoste....din cate povestesti tu toate astea lipsesc,mai grav acum cand aveti un baietel care ar trebui crescut intr-un mediu sigur si cu dragoste din partea ambilor parinti.Sa nu iti fie teama de divort daca asta iti doresti,pana la urma acum tot separati sunteti si cum ai spus tu, baietelul oricum nu are parte de foarte multa atentie din partea tatalui.Dar ca sa faci pasul asta trebuie sa te gandesti bine,sa fii sigura ca asta vrei sa faci,sa discuti cu sotul tau deschis,sa ajungeti impreuna la o intelegere, iar daca asta nu e posibil sa alegi tu ce e mai bine pentru tine si beietelul vostru

Flor

Eu nu poti sa-ti spun exact ce sa faci, dar gandeste-te in detaliu la urmatoarele lucruri si poate vei gasi singura raspunsul:
- de ce te-ai maritat cu sotul tau?
- descrie un mariaj perfect din punctul tau de vedere si alaturi pune ce ai si ce nu
- ce avantaje ai fiind maritata cu el
- ce dezavantaje ai fiind maritata cu el
- ce-ti doresti de la viata?
Raspunsurile trebuie sa fie concrete si foarte detaliate.

Raspunsul la intrebarea ta legata de divort cred ca e destul de simplu.
Dupa comportamentul lui, descris de tine, dupa faptul ca doar dupa un an de casnicie ati ajuns sa va confruntati cu probleme la care alte cupluri ajung dupa o perioada de convieturie destul de mare, eu cred ca ceea mai buna solutia (pentru toti) este divortul.

Avand in vedere ca nu prea face "treaba" lui de tata pentru copilul vostru si nu va ajuta cu nimic, eu nu inteleg de ce inca stai in ganduri daca sa va despartiti sau nu .

flor ... bine ai venit !!!
ma bucur enorm pt tine ca ceri un sfat .. e primul pas spre o viata mai buna (si vb din experienta)
eu si nimeni cred nu iti poate spune ce ai de facut dar..gandeste-te la cata energie investesi pt cineva care nu da nimic inapoi
apoi gandeste-te la bebe ca poate cineva care te-ar iubi ar putea sa ii fie un tata adevarat caruia sa ii pese si care sa se preocupe de el .. ai mei sunt divortati si sa stii ca nu tatal biologic mi-a fost aproape cand am avut nevoie de un "tata" si sunt bine si ma bucur ca a fost asa pt ca mai bine ai aproape un om de calitate care poate sa te invete ceva decat un titlu
pana la urma nu uita de tine ..zici ca deja ..dupa 1 an ..te-a strans de gat si se poarta mizerabil ..crezi ca se va schimba ? nu draga mea , lucrurile vor evolua numai spre mai rau ..si asta o stiu pt ca din nefericire am tinut cu dintii de o relatie in care nu faceam decat sa ma distrug..asta pana cand am realizat ca nu e bine si am cerut sfat..asa cum faci si tu acum . ce vreau eu sa iti scriu cu "litere mari" e ca nu va fi mai bine pt ca tipul din cate imi dau seama este deja detasat si nu mai face dovada de interes pt rel voastra
eu zic sa stai sa te gandesti un pic sa vezi dc merita ce faci pt el apoi sa vezi dc tu meriti cum se poarta cu tine apoi sa te gandesti la bebe si sa te intrebi ce viitor ii oferi (dc nu ai curajul sa iei masuri gandindu-te la tine... bebe are nevoie de o sansa de mai bine macar)

pana ne auzim vesti .. sa ai mare grija de tine si de bebe ...si sa auzim de bine

Eu nu ma consider in masura de a da sfaturi dar iti pot spune viata mamei mele care a crezut ca face bine stand langa al meu tata ptr.copii(si eream 4 nu unul)dar de fapt ne-a facut sa suferim!Acum a realizat si sunt divortati,dar asta dupa o viata plina de chinuri si nefericire!Deci concluzia iti apartine,vrei ca fiul tau sa sufere si tu fara nici un viitor?Numai bine

Flor draga, vorba lui Marin Preda, "daca dragoste nu e, nimic nu e".
Nu iti dau sfaturi, doar iti spun ceva din propria-mi experienta. Am 18 ani de casnicie, am avut o multime de discutii de-a lungul timpului, dar NICIODATA nu s-a pus problema dragostei sotului meu fata de fiul nostru. Il ADORA! N-ar fi in stare sa faca nimic, daca ar stii ca-i este lui rau, sau ar trece printr-un impas. Si cred ca asta este atitudinea oricarui parinte responsabil.
Ref la relatia dintre voi doi, este la fel de ciudata, in masura in care sunteti in primul an de casnicie, cand dragostea e mare, mareee!
In concluzie, analizeaza bine situatia si trage singura concluzia, daca merita sau nu sa investesti incredere si suflet in aceasta relatie, daca are viitor si care-i atitudinea lui fata de voi doi...
Succes!

draga Flor...esti bine? te-ai mai linistit?
Sa ai o viata frumoasa alaturi de copilul tau, sa nu regreti daca te-ai despartit de el...si mai important daca vei alege alt tata pentru micut, sa nu uiti ca nu e tata ce-l cel face ci cine-l creste si il iubeste cu adevarat..

pupici

Buna fetelor sunt noua printre voi. Mi-au atras atentia supararile voastre si mi-a dat seama ca nu sunt singura. Sunt casatorita de 5 ani si am un bebelusi de 7 luni. Spun am pt ca nu stiu cat o sa mai fim impreuna.De ceva vreme sotul meu a inceput sa se ascunda sa se fereasca de mine am incercat sa vorbesc cu el dar mi-a spus ca am o imaginatie bogata.Am inceput sa-l urmaresc sa vad ce se intampla. Am aflat mai apoi ca vorbeste cu diverse persoane pe mess si ca si-a cumparat mai multe cartele de telefon sa vorbeasca cu acele persoane. S-a intamplat intr-o zi stand la calculator sa primesc un mesaj de la o duduie care spunea ,,ca nu a avut telefonul ala la ea ca s-a dus sa cumpere paine cu sotul".De aici a inceput totul.I-am luat celelalt telefon si curioasa am vrut sa vad ce mesaje primeste si Mia spus ca nu exista nicio femeie ca eu sunt viata lui. Intre timp telefonul fiind la incarcat a primit un mesaj ,, rezolva-ti problemele si nu uita ca te iubesc". Am sunat-o pe acea individa am vorbit civilizat cu ea si m-a asigurat ca nu a stiut ca este casatorit stia ca are bebe si ca a fost doar un moft al ei. De atunci sotul meu nu ma mai suporta nu ma mai pupa de la revedere sau de bine ai venit nu ma mai strange in brate nu imi mai spune ca ma iubeste e foarte rece cu mine noi care mai acum doua luni eram cei mai fericiti oameni mai ales ca avem un bebe extraordinar. Bine sunt multe lucruri urate de spus M-am decis sa-l las sa faca ce vrea ca poate l-am sufocat prea mult.Il iubesc mult si poate ca din cauza aceasta uneori cred ce imi spune.Nu asa l-am cunoscu pe sotul meu era unic acum e un strain.

salut

eu nu prea inteleg care este situatia voastra actuala

Voi mai sunteti un cuplu? Eu cred ca ar trebui sa te gandesti bine daca il mai vrei alaturi de tine si in special daca il mai iubesti. Eu in locul tau daca l-as iubi i-as mai da o sansa dar numai una, daca si pe aceasta nu o fructifica as renunta. Un copil il poti creste si singura(mai ales dc te ajuta parintii), nu cred ca sunt absurda, bunica mea de 64 ani si-a crescut copilul singura de la 2.5 ani, a divortat de sotul ei, ceea ce pe atunci era aspru judecat. nu te gandi decat la binele tau si al copilului. Nu merita sa traiesti o viata intreaga in certuri, minciuni si suspiciuni. 



Cel mai important zic eu este sa vorbesti cu sotul tau, comunica cu el , incearca sa nu-i mai arati cat de mult il iubesti pentru ca gresesti.


daca nu vrea sa te asculte ignora-l si tu, poate asa va veni el la tine. Eu am invatat ceva care cred ca ne este util noua femeilor.Ti-ai pus intrebarea de ce se uita dupa altele? Poate ca tu ai uitat ca esti femeie si acum esti doar mama. Te mai aranjezi, te mai imbraci provocator,  mai incerci sa-l provoci cu tinute sexi, pentru ca daca vede ca arati bine nu mai are nevoie sa se uite dupa altle. Nu trebuie sa uitam ca barbatii sunt barbati, se uita dupa femei imbracate sexi aranjate, iar daca noi ne complacem in situatia de mamici fara sa mai tinem cont de cum aratam, contribuim la faptul ca barbatii se uita dupa altele.Barbatii, unii, apreciaza aceste lucruri, daca tu nu i le oferi i le ofera alta. trebuie sa recunosc ca mai sunt si barbati care nu se simt barbati dc au doar o femeie, sau nu termina cu stilul de gigolo dupa ce se insoara, daca sotul tau e asa, atunci nu stiu ce sa faci.

Sfatul meu este sa il lasi in seara asta pe copilas la parinti, sa te imbraci sexi si sa-i propui sa iesiti in oras; daca observa ca esti atragatoare, ca ai ramas aceasi femeie minunata de care s-a indragostit mai demult, si mai mult daca vei mai atrage si privirile altor barbati, isi va da seama ca nu trebuie sa te piarda. Eu asa am facut, bine nu eram in situatia ta, sotul meu era posac si eu am crezut ca nu ma mai iubeste dar el avea probleme la servici si vroia sa mi le ascunda, la mine a dat roade imi ciuguleste din palme, si fac asta ori de cate ori vad ca este asa mai posac. 

Buna tuturor,

Sunt noua pe acest forum insa am citit din mesajele voastre....................

Am si eu probleme in casnicie si as vrea sa imi spuneti si mi parerea voastra, daca eu sunt paranoi sau.....

Sunt casatorita de 4 si ceva eu am 28 si el 29, suntem in preuna de 8 juumate. La inceput au fost toate bune si fumoase insa cu timpul am inceput sa ii descopar niste defecte care credeam ca in timp il voi putea schimba sau chiar ca se va maturiza. Problema cea mai mare a mea este ca sotul meu consuma alcool, acum cantitatea nu stiu daca este mare sau nu, pentru mine una care nu consum deloc alcool mi se pare ca da.

In ultima perioada nu ne mai inteleg deloc, toate sunt bune si frumoase cateva zile, am ajuns sa ne certam cam o data e saptamana, psihic nu mai pot. Am mai vorbit cu mama mea insa nu ii pot spune tot pentru ca nu vreau sa o supar.

Acum doua saptamani am fost la munte, noi doi am plecat de joi (in speranta de a petrece timp numai noi doi) si totul a fost superb. Insa a doua zi au mai venit inca doua perechi si de aici calvarul, de dimineatza de la ora 11 au inceput toti 3 baietii ca bea o sticla de palinca, apoi am mers sa ne plimbam cu totii su baut si pe drum, ne-am intors la pensiune si acolo la fel pana la 2 dimineatza. A doua zi nu zicea nimik, l-am luat eu la intrebarii si el: "am gresit, nu mai fac......etc" intradevar asa fost nu a mai consumat......insa eu mersesm la munte sa ma simt bine, sa ma relaxez......

Am uitat sa va spun ca eu am o problema cu acest alcool, tatal meu a fost si el un consumator si de aceea ne-a parasit pe mine si pe fratele meu si tot din acest motiv nici nu a avut grija de noi. Eu consider ca acest consum de alcool nu face nimanui bine, mai ales in familie.

Apoi ne-am intors si la cateva zile (3 zile mai exact) cand a venit de la servici s-a dus la coltul blocului sa ia paine si binenteles ca ramas si la o bericica , iar eram suparata si ma durea ca el in loc sa stea si cu mine.....sa mai vb de una de alta.....el nu isi doreste decat sa stea cu colegii lui de pahar.

Si aseara iarasi aceeasi chestie, numai ca aseara eu chiar ma simteam rau si i-am spus asta dar el tot a tinut sa se duca cu pretextul ca vine rpd, intr-un sfert de ora, binenteles ca acest sfert de ora s-a facut 1 ora si a mai venit si nervos ca dc il sun, ca ce nu imi convine ca trebuie sa ne gandim bine ce vrem ca asa nu mai merge, adika tot eu eram vinovata ca ii cer socoteala. De la chestia asta normal, eu deobicei nu il bag in seama cd este baut, dar aseara a continuat cu prea multe cuvinte urate si la un moment dat a zis ca pleaca iara sa isi mai ia niste bere si eu nu am vrut si de aici.........un adevarat calvar, cuvinte urate, ca ma bate, ca sa il las in pace ca l-am inebunit, ca eu sunt de vina, ....... si eu nu am vrut sa il las sa plece. Ne-am certat ca cutite, stiu ca poate nici eu nu sunt dusa la biserica, dar nu mai pot si m-am pus in fata lui sa nu plece, in fine, cred ca va imaginati ce scandal a urmat.

Ceea ce ma dispera cel mai tare e ca a doua zi tot el ete cel suparat asa cum este si azi, tot el nu vb cu mine, tot el este cel care ma considera pe mine vinovata. Eu aseara i-am spus ca daca nu mai convine sa inaintezele actele de divort, (eu stau in casa lui) si ca daca vrea sa plec, eu am venit maritata in aceasta casa si asa voi pleca, cu acte, adika se bage divort si apoi voi pleca. Acum nu stiu daca chiar asta va face, eu nu il vad in stare.

Am luptat si lupt pentru casnicia asta insa eu ofer si nu primesc mai nimik in schimb, este egoist, rece, indiferent......aseara nu i-a pasat ca imi era rau....si nu este prima oara. Nu mai pot dar in acelasi timp nici nu pot sa plec de tot din viata lui. Il iubesc, m-am obisnuit......nu stiu daca as ptea continua cu el, sau poate sunt eu paranoi, cer prea mult de la el?

Nu imi doresc decat sa fie atent cu mine si sa numai bea, atat...........e prea mult?

Va multumesc ca imi "ascultati" problema, pana acum nu am vorbit cu nimeni in afara de mama mea. Imi este jena si nu stiu cum sa procedez, poate ma puteti ajuta voi...............

Dedida, in primul rand bine ai venit!
Imi pare rau ca treci prin asa momente, insa nu cred ca tu esti de vina. Alcoolul da dependenta si consumat periodic si in canditati mari duce la situatii de genul celei in care te afli tu acum.
O discutie la rece si cu calm poate rezolva o parte din problema, cu conditia ca amandoi sa va impartasiti gandurile si temerile.
Barbatii sunt orgoliosi si lasi(sa nu se inteleaga ca-i bag pe toti intr-o oala) si tind sa dea vina pe femei cand fac ei ceva rau. "Numai tu esti de vina!" si "Din cauza ta!" sunt doua propozitii frecvent intalnite in raspunsurile lor daca ii intrebi din ce cauza au baut/lovit/injurat/inselat.
Nu sunt in masura sa dau sfaturi (mai ales in aceasta problema) insa te asigur ca nu esti nici prima nici ultima care pateste chestia asta.

Multumesc mult raspuns insa nu stiu daca se poate numi dependeta cd la el au fost cazuri si cand nu a baut o luna intreaga ( a trebuit sa tina un regim), discutie la rece, credema ca am incercat dar toate discutiile noatre se finalizeaza tot cu cearta.... Problema ca e ca el considera ca doar el are dreptate si este atat de orgolios incatn conteaza numai ce vrea el. spre exmple recunoaste ca e vina ca data viitoare nu va mai face la fel insa data viitoare face exact la fel, deci nici cuvantul lui nu mai are baza, vorbele au ajuns goale si faptele.........la fel. Vb de compromisuri si de faptul ca tb sa lasam unul de la altul dar cd las numai eu si cd vad ca el nu lasa deloc de la el imi vine sa.........chiar nu stiu ce sa fac, bine ca nu avem copil dar........... oricum multumesc mult si mai astept si alte parerii.........

draga mea, in primul rand vreau sa iti confirm ca temerile tale cele mai groaznice se vor adeveri : el NU o sa se schimbe niciodata de dragul tau. Punct. Daca nu a facut-o la inceput, atunci cand toti se chinuie sa pluseze si sa impresioneze, acum cand stai la el, aveti acte si stie ca tu nu pleci decat daca baga el divortul, fii sigura ca nu o sa faca nimic in aceasta privinta.

Din ce imi scrii tu, nu mi se pare ca e alcoolic, ci doar ca ii place sa bea. Inteleg ca tu ai o retinere in acest sens si ti-e teama ca va ajunge exact ca tatal tau si te va parasi cand ti-e lumea mai draga. Ar putea sau nu sa fie asa, oricum, e clar ca tu in conditiile astea nu o sa fii fericita in veci. Cu pusul in prag cu mainile in sold si acuzele interminabile nu o sa izbutesti sa obtii nimic. Decat sa il determini sa iti spuna "data viitoare nu mai fac", dar el n-o spune pt ca intr-adevar are de gand asta ci o spune ca sa te calmeze pe tine, sa nu-i mai faci scandal.

Concluzia : daca ai unde sa pleci o perioada mai lunga (mama, tata, sora, o prietena) eu te sfatuiesc sa pleci si sa ii dai omului timp sa cugete singur la rece daca isi doreste EL sa faca vreo schimbare. Dar trebuie sa o faci si plecarea asta intr-un fel anume ca sa aiba efectul scontat. Si anume: fara amenintari, ultimatumuri si scandal. Ii spui f calm ca pleci, eventual ii lasi un bilet mai bine si in secunda doi iesi pe usa, nu mai dai inapoi. Si ii spui in bilet ca uite asa si pe dincolo, tu ti-ai dori mult o viata fericita langa el, dar in conditiile in care bautura conteaza mai mult pt el, tu nu mai esti dispusa sa iti consumi energia de pomana".
Si vreo cateva zile nu ii raspunzi la telefoane si vezi si tu ce face, cum pune el problema, cat de mult isi doreste sa te intorci. Si apoi stii daca mai are sens sa iti bati capul sau nu.
Bafta!

Buna, iti multumesc in primul rand pentru sfaturi, insa sa stii ca ma procedat si asa si el nu a sunat, tot eu am sunat ca fraiera, dar cred ca ar tb sa fiu mai dura si sa plec si sa nu il mai sun (cred ca el nu va suna deloc, pt ca va spune ca fost decizia mea, nu mi-a spus el sa plec), voi incerca si sper sa se schimbe cumva situatia pt ca nu mai pot............... , multumesc mult pt sfaturi

Eu as mai avea o idee! Incearca pur si simplu sa il ignori. Adica vb cu el, nu o faci pe suparata, dar pur si simplu te prefaci ca nu iti pasa cand vine cand pleaca. Nu ii mai zici nimic! Iesi si tu afara cu fetele fara sa ii zici, sau ii zici ca te intorci intr-un sfert de ora, care se va face o ora sau 2. Fa-i cum iti face el tie! Nu le place!!

albinuza, asta ar fi o idee, pe asta nu am incercat-o, oricum in aceste 2 zile nu am vb decat de nunta la care mergem sambata atat, in orice caz eu nu l-am sunat ci doar el m-a sunat pe mine............dar e buna si ideea ta, offffffffffff doamne...................

Da, ideea lui Albi e buna in cazul in care te-ai hotarat ca esti dispusa sa ii accepti viciul...pentru ca el asta va intelege, si probabil va rasufla usurat

Din ce povestesti, daca ai mai facut si faza cu plecatul si tot nu a reactionat, mie imi pare ca omul nu prea isi doreste f tare ca problemele voastre sa se rezolve in vreun fel.
Care sunt impedimentele sau ce te opreste sa te desparti de el definitiv? Copii inteleg ca nu aveti, depinzi financiar de el? Ce te face sa ramai blocata in situatia asta care nu iti aduce nici o multumire, ba din contra?

Angel, eu spun ca asa isi poate da seama daca ii pasa sau nu! El s.ar putea sa o considere pe ea cicalitoare pentru ca pune intrebari mereu dece? unde? cu cine? cat? cand? si e posibil sa ii faca si in ciuda!
Daca reactioneaza cum ai zis tu, ceea ce e o varianta, e de naspa! Pe om il doare in brisca de tine! Te tine ca sa ii dai de mancare si sa-l speli. Parerea mea!

Buna Dedida.M-am gandit ca ar trebui sa citesti si parerea unei victime colaterale ale consumului de alcool.Suntem 5 copii la parinti si am fost foarte afectati si nu pe termen scurt.In Romania multi barbati au problema asta iar unele consecinte sunt vazute la stirile de la ora 5.Niciunul nu vrea sa recunoasca faptul ca are o problema cu alcoolul iar daca te trezesti tu sa fii mai desteapta sa-i spui devii dusmanul numarul unu.Cei care recunosc intr-un final si se jura ca nu mai fac,ca este ultima data cand se intampla,sfarsec sa dea vina tot pe EA,caci EA e principalul vinovat ,EA il cicaleste ,Ea nu-l lasa sa se schimbe etc.Incercand sa o ajut pe mama dar si pe el am ajuns sa cer parerea si ajutorul unui mare doctor de la spitalul Socola din Iasi care mi-a spus ca tot ce poate face e sa-i dea tratament antialcool si sa-i ofere consiliere psihologica,eventual internare intr-un centru care se ocupa de aceste probleme,dar totul cu acordul lui si ca primul pas este sa-si recunoasca problema si sa accepte ca o are.Bineanteles ca el nu a recunoscut acest lucru,ca daca bea si el o data sau de doua ori pe luna cu prietenii,dar se face crita,asta nu inseamna ca e alcoolist.La inceput ii saruta mainile si picioarele mamei stand in genunchi si cerand iertare ca nu mai face,apoi au venit reprosurile ca bea din cauza ei ca-l cicaleste.Nu te amagi singura ca sotul tau nu va ajunge ca altii,daca nu recunoaste ca are o problema nu poate sa se vindece si asa cum spunea doctorul "alcoolul e un mare demon cu care te poti lupta si trebuie o mare putere interioara sa-l invingi"Cat despre iesirile cu prietenele poate fi un joc periculos,la inceput se face ca nu-i pasa dar in timp va trece la jigniri si violenta.Ar trebui sa faci pasul hotarator acum cand nu ai copii caci nu cred ca vrei sa ajunga ei sa-ti reproseza ca le-ai distrus copilaria prin faptul ca ai ramas cu el si nici tu nu vrei sa-ti treaca viata intrebandu-te cum sa-l ajuti,cum sa faci sa fie bine,daca vine iar beat acasa,cu ce ai gresit etc.Asta a fost doar o introducere in ceea ce face alcoolul,iar sotul tau e la inceput si daca nu se opreste sa bea acum alcoolul nu-l va ridica ci il va cobori si te va trage si pe tine in jos.Sunt sigura ca si tu ti-ai facut vise cand erai adolescenta, cum va fi viata ta de familie,cat de iubita vrei sa fii.Urmeaza-ti visele si nu lasa viata sa treaca pe langa tine intrebandu-te ce sa mai faci sa fie bine.Iti urez mult succes si sa ai putere sa nu te lasi amagita!Te pup

Oana, jos palaria pentru tot cea ce ai sus! Mare dreptate ai...

Multumesc Philia dar asi fi vrut sa nu am dreptate pentru ca mama mea nici acum nu realizeaza ca trebuie sa-l lase si de la distanta drama ei inca ne afecteaza.

Imi pare rau ca ai fost si inca esti nevoita sa treci prin asta, eu te-am felicitat pentru modul in care ai reust sa exprimi toate astea si sper ca ceea ce ai scris tu sa deschida ochi multor femei care vor citi !

Numai cine trece prin astfel de lucruri poate intelege exact cum se poate termina totul - foarte prost si urat.
Oana, ai dreptate

Multumesc Teo.Uneori seara ma rog la Dumnezeu ca totul sa fie bine,dar nimic nu se schimba si de multe ori tresar la stirile de la ora 5 mai ales cand spun aia ceva de Iasi.Nu reusesc sa o inteleg pe mama mea care atunci cand eram mici spunea ca sta cu el pentru ca noi trebuie sa avem un tata,acum umbla pe la biserici si manastiri sa ceara sfaturi si nici un preot nu ii zice sa divorteze,mai grav e ca un calugar i-a zis ca asta e crucea ei si trebuie sa o duca pana la sfarsitul vietii.O dau ca exemplu pe ea si nu e singura care s-a lasat dusa de val,amagita,tarata o viata intreaga prin noroiul in care scufunda alcoolul ,atat pe cei care il consuma intr-o nesimtire cat si pe cei care sunt in preajma lor.Acum crede ca e prea batrana sau se simte batrana sa mai faca o schimbare si isi duce crucea innainte crezand ca va mosteni raiul,caci iadul l-a cunoscut aici.Nu va lasati prinse in jocul asta,caci "domnii" vor avea grija sa va stoarca de puteri,sa va aduca respectul de sine la ultimul nivel si la sfarsit sa va simtiti prea batrane pentru a mai face pasul definitiv.

Iar daca macar o singura persoana ar invata ceva din experienta mamei mele si din tot ce am scris eu as fi multumita sufleteste.

Buna fetelor, imi pare nespus de rau ca raspund atat de tarziu, insa am citit toate mesajele voastre si va multumesc ca imi sunteti alaturi. Oana are mare dreptate, stiu si eu aceste lucruri pentru ca si tatal meu la fel a procedat................

Dupa cum v-am spus in acest weekend am fost la nunta sefei mele si s-a comportat exemplar, adica a baut dar atat cat a fost ok, nu s-a imbatat nici ametit. In momentul in care i-am spus sa ne despartim m-a rugat cu cerul si pamantul sa il iert si sa mai stau un pic langa ca sa imi dovedeasca ca nu va mai calca gresit. Acum adevarul este ca trebuia sa astept macar weekendul cu nunta deoarece nu vreau sa cunoasca si altii probelemele mele (colegii de la servici), acum astept sa vad ce se mai intampla, insa cred ca imi trebuie groaznic de mult curaj sa fac pasul despartiri, dar............speranta moare ultima.

Am pierdut 8 ani alaturi de el si cred ca post sa mai pierd 1 luna, 2, pana ma va convige (dc va reusi sa ma convinga) ca s-a schimbat, oricum m-am convins ca alta solutie nu exista........


Multumesc inca o data pentru toate mesajele voastre

Banuiesc ca nu de acum are tendinta asta...nu ti-ai mai spus cumva deja treaba asta cu "pe langa X ani ce mai conteaza inca unul"?

dedida, imi pare rau ca treci prin asta, nici nu pot sa-mi imaginez cat de greu trebuie sa-ti fie. Totusi, daca nu te superi, as vrea sa te rog sa te gandesti la urmatoarele intrebari: la sotul tau chiar se poate vorbi de o dependenta, sau la el alcoolul este acum doar un refugiu? si daca este un refugiu, de ce/cine se refugiaza el?
teoria mea (in cazul in care raspunsul la prima intrebare este ca nu e dependenta, si nici consum exagerat) este ca prinzi mai multe muste cu o lingura de miere decat cu un borcan de otet, si sfatul meu ar fi sa incerci sa devii aliatul lui, sa discuti cu el si sa afli de ce simte nevoia sa bea. e presiune din partea baietilor din gasca? are un servici stresant? il streseaza ceva la relatia voastra?
Spun asta pentru ca din postarile tale am ramas cu impresia ca el nu bea mult, dar tu nu vrei sa bea deloc, si pentru asta, il tii din scurt si il certi cand bea. Poate ca nu am inteles bine, si atunci te rog sa ma corectezi. Dar adevarul este ca (si repet, eu ma refer la situatia in care nu este alcoolic ci doar consuma putin) daca el bea ca sa se refugieze de ceva, si tu ii ceri sa nu o mai faca de dragul tau, atunci el nu va face nici o schimbare, pentru ca nu se produce schimbarea dinauntrul lui (nu dispare cauza pt care bea) ci dinafara, si niciodata o motivatie externa nu duce la schimbare daca nu e interiorizata mai intai...
de asemenea, te-as sfatui sa mergeti la un psihoterapeut/consilier de cuplu inainte sa dai cu piciorul la 8 ani din viata ta. Cred ca o a treia persoana care are si pregatire va poate ajuta mult...

Buna andutz,

Sa stii ca eu m-am gandit si pe de o parte inteleg ca sa zic asa. Am precizat ca eu am dus lipsa unui tat in viata mea si el a avut o experienta asemanatoare, tatal lui a decedat in urma unui accident cd sotul meu avea doar 17 ani, tatal lui un om bun painea lui dze, si a suferit si sufera si acum.Dar eu consider ca tb sa treca peste pt ca a fost atunci, eu il inteleg.

Nu stiu daca se poate vb de o dependenta, ma gandesc ca (eu sunt fumatoare) eu u pot sta fara tigari deci sunt dependenta, insa el poate sta fara bautara (a facut-o cd a tinut tratament 1 luna de zile), deci se poate vb de dependenta? nu stiu.

Serviciul etse stresant lucrea in MEI deci.............e naspa, multe ture, multe chestii care le vd nasoale.......

Prietenii de gasca, da este influentabil , dc il cheama cineva la o bere se duce, sau in cazul cum a fost la munte............

Nu stiu daca il tin din scurt, intradevar eu sunt impotriva alcoolului pt ca stiu foarte bine cat rau face.


Ne-am gandit la un psiholog dar nu stiu ce sa zic imi este jena sa vb cu cineva din afara,sau..............oricum daca stiuatia nu se va schimba vor ramane doar acest 2 solutii, dc va fii deacord sa mergem la un psiholog daca nu, divortul va fii inevitabil..............eu insa cred ca oamenii se pot schimba si sper.

Oricum multumesc pentru mesaj.................

dedida,

ma bucur sa vad ca m-ai inteles si ca esti deschisa...
faptul ca tatal lui a murit cu mult timp in urma nu inseamna ca atrecut peste asta...dimpotriva. Eu sunt psihoterapeut in devenire, si acum am o clienta careia i-a murit tatal la varsta de 12 ani, ea acum are 30, si si-a dat seama ca a afectat-o moartea tatalui in feluri in care nu si le-a dat seama pana acum...si de-abia acum are curajul sa se uite in inima ei si sa exploreze cum a afectat-o..
pentru un baiat cu atat mai mult e greu, pentru ca societatea se asteapta (in mod gresit) ca baietii sa fie puternici, sa nu planga, si atunci toata jalea se strange undeva adanc in inima, nu este exprimata, si este ca si cum ai o oala cu apa pe foc si pui capacul...pana la urma o sa sara capacul din cauza aburilor. La fel este si cu emotiile - noi credem ca le infundam si ca daca nu le dam atentie, dispar, dar nu e asa...

Dedida, lupta pentru casnicia ta...pentru ca sunt sanse.

Da asa etse, ai mare dreptate, cred ca intradevar nu a trecut peste dar ...... doar asta sa fie motivul pentru care el bea cd bea?


Lupt dar imi este frica sa nu fie inzadar, speranta moare ultima

e trist ce se intimpla. Sunt cu sufletul alaturi de voi si va doresc sa aveti puterea sa va rupeti de tot ce e rau, de tot necazul care va inconjoara si sa porniti la drum cu incredere si s ava gasiti calea spre un suflet pur, curat care sa va merite !

Seby, ti-am deschis un topic nou, special pentru tine:
Sa divortez sau nu?, Nu stiu ce sa fac...

Problema este sotul meu care nu-mi mai acorda atentie, ma jigneste ( " la ce sa vin devreme acasa sa-ti ascult gura aia proasta") , dar spune ca ma iubeste si ca se poarta asa din cauza ca eu il stresez
Cu ce il stresez ca il intreb cum rezolvam problemele legate de copil , de bani, de casa. Acum 2 sapt am descoperit ca are Tricomonas, sustine ca l-a luat de la birou nu din alta parte. Problemele acestea sunt vechi, dar nu am luat nici o masura pt ca orice as zice si orice as face incepe cu amenintari de genul : " nu mai platesc cablul" sau "iti inchid telefonul". Simt ca simpla mea prezenta il streseaza, si spun asta pt ca in week -end abia iese din sufragerie sta numai la calculator. Cu ce gresesc? Am inceput sa ma gandesc ca este vina mea si il las in pace, dar ma doare ca nu ma cu cine vorbi , o sa ajungem ca doi straini (daca nu am ajuns deja). Nu vreau sa ma gandesc la divort pt ca avem o fetita de 7 ani care il venereaza. Nu il inteleg are tot ce ii trebuie fac tot ce face orice femeie : spal, calc, mancare, plimb copilul, curat , si el tot nemultumit este de mine. Ma intreb unde o sa ajung? Mi-am pierdut increderea ca totul va fi bine. As vrea sa plec o saptamana sa vad cum ii este fara noi, dar ce rezolv, cred ca nici nu o sa ii pese sau nici nu va observa.
Imi cer scuze am scris cam haotic , dar asa ma simt.

Ruxa, tu treci prin momente foarte dificile. Trichomonasul nu se ia "din vint" ci prin contact sexual neprotejat si comportamentul lui este, cel putin pentru mine, un semn in plus ca a intervenit cineva in relatia voastra.
Cind barbatului incepe sa "ii puta" acasa absolut tot, de obicei e pentru ca se simte vinovat in adincul sufletului si, la modul inconstient, cauta argumente care sa ii sustina alegerea de a-si insela partenera de viata.
Bine, nu e obligatoriu, nu vreau sa "iti bag idei"- insa poate ca ar fi bine sa afli cu cine isi petrece timpul cind nu e acasa, cu familia. Insa daca faci asta trebuie sa fii pregatita pentru orice.
Multa tarie si noroc iti doresc, draga mea!

Trichomonasul nu se ia de la birou/toaleta/etc., Diana are dreptate. Ii sustin si parerea dar eu cred ca daca nu exista boala cu transmitere sexuala puteame exclude varianta ca ar avea si alte relatii. Dat fiind acest fapt eu cred ca are alte relatii: cu una, cu doua, cu trei, nu stiu. Dar are! Mai rau e ca nu e in stare sa se protejeze si ca pune familia in pericol. Ar trebui discutat cu el foarte serios despre acest lucru, fie ca vrea sa auda, fie ca nu. Si daca il pierzi sau pleaca in urma discutiei, asta e, macar nu te trezesti pe viitor cu alte surprize similare si netratabile, nici tu, nici copilul. Pune-te pe tine pe primul plan. Si daca nu-ti mai plateste telefonul, ce? Poti sa iti iei un job si sa ti-l platesti singura. Asta nu e un motiv sa stai cu cineva in casa, in pat, etc.

Stiu ca nu se ia "din vant" pt ca sunt cadru medical, dar nu am nici un argument in plus ca sa-l fortez sa-mi spuna ceva. Serviciul ii permite sa vina foarte tarziu acasa. Eu nu mai am idei cum sa-l aduc pe calea cea buna si sa vada ca acasa il asteapta numai lucruri bune. Parintii mei m-au observat ca sunt trista si ingandurata, dar ce sa le spun .... ca ma mai si inseala. Mi-e greu , m-am saturat de jocul asta de-a casnicia. Ma gandeam sa plec, dar unde ? La parintii mei? Sa o iau de la zero ? Am 32 de ani si un copil si sincer mi-e frica.

Pai tocmai asta ar fi argumentul, ca nu se ia asa cum ti-a spus el. Imi imaginez ca e greu dar ce ai sa faci in continuare? Frica e un sentiment normal iar mie personal mi-ar fi frica sa mai stau cu el cand e asa iresponsabil.

Buna flo.Nu stiu daca sunt in masura sa iti dau sfaturi,dar icerc sa te ajut.Te inteleg,stiu ca iti este greu,dar in primul rand trebuie sa te gandesti la copilul tau.Daca el nici macar nu vine sa si vada regulat copilul,e clar ca nu ii pasa.Nu trebuie sa ii permiti sa iti calce demnitatea,iar daca cauta motive ca sa nu fie impreuna cu tine,e clar ca mai are pe cineva,sunt sigura,si cred ca si tu esti,numai ca iti e greu sa recunosti.Stii tu,viata nu ne ofera totul insa trebuie sa incercam sa ne ridicam cu ce avem.Daca astea sunt alegerile lui,lasa-l in pace,sunt sigura ca tu stii sa iti cresti copilul si sa i oferi toata dragostea ta si fara el langa tine.Nu esti rea,te simti doar singura,data la o partea.Nu te merita,sincer...tu meriti ceva mult mai bun decat el...si copilul tau merita cea mai frumoasa viata alaturi de un tata responsabil.Sunt sigura ca il vei gasi.Ai grija de voi.

De ce te-ai casatori tu cu individul acesta? Stiai inainte de casatorie ca te insala? Asta inseamna ca ti-ai facut-o cu mana ta!!! De ce te vaiti si ceri sfaturi acum? De ce te-ai casatorit? Pentru ca erai insarcinata??? Daca nu ai fi fost gravida, ai fi facut pasul??? Nu, cu siguranta!!! Sunt femei carora le place sa fie umilie, vezi exemplul tau la botez!!! Sunt femei carora le place sa fie mintite, vezi exemplu tau cu promisiunile lui de schimbare!!! Nu o sa se schimbe nimic, decat tu ai sa iti irosesti ani frumosi din viata si ai sa iti chinuiesti propriul copil care nu are nici o vina!!! Daca de tine nu iti pasa, fata de copilul ala ai o responsabilitate,nu l-ai facut ca sa iti batijoc de el. Un copil nu are nevoie neaparat de mama si tatal biologic impreuna, are nevoie de un climat stabil si sanatos in care sa creasca, sa invete si sa se dezvolte. Sa nu iti para rau peste ani cand propriul tau copil te va condamna si tu vei realiza ca ti-a trecut viata oblojind un dobitoc!!! Ce fel de exemplu feminin esti tu pentru fiul tau???

Lulusi, ai grija la limbaj! Esti cam artagoasa pentru primul post.

Uof, eu imi doream atat de tare sa ma casatoresc, acum ma gandesc de 2 ori, nu de alta dar si al meu ar niste apucaturi ciudate

Andra, sper ca nu e nimic grav si ca dorinta ta de a te casatori cu el nu va ramane doar o dorinta

- at -Lulushi
nu ar trebui sa judecam pe cineva asa de aspru
oricare dintre noi face diferite chestii care pentru altii sunt de neinteles...
numai cine nu iubeste nu poate intelege...

- at -flor_flore
gandeste-te bine daca vrei sa ai probleme toata viata cu un asemenea om
meriti mai mult...
daca nu pentru tine, macar pentru copilul tau fa o schimbare!

Buna

Va scriu in speranta ca voi primi niste sfaturi de la voi.

Eu si sotia mea suntem impreuna de multi ani, dar casatoriti de mult mai putini.
La inceput eram studenti si ne iubeam foarte mult. Apoi au intervenit deplasarile cu serviciul, ne-am racit, nu mai faceam dragoste decat foarte rar, chiar si ne certam pe tema aceasta. La un moment dat am crezut ca ma inseala, insa nici acum nu am dovezi clare ca asa era. Cu toate acestea, ne-am casatorit. Totul a fost bine o perioada. Apoi iar a intervenit raceala. Nu prea o ajutam in casa cu treburile, insa gateam. Eu sunt o fire mai impulsiva si destul de critica, asa ca ne certam destul de des insa ne impacam repede. Eu imi doresc copii, sotia mea, nu. De curand, dupa ce ne-am certat, mi-a spus ca vrea sa luam o pauza pentru ca este nefericita si mi-a cerut sa ma mut. Ceea ce am si facut. Va cer ajutorul pt ca nu stiu cum sa procedez, sa o caut... sa nu o caut, astept sa ma caute ea, sa-i trimit zilnic flori sau nu, nu stiu ce sa fac, ma simt ca si cum as fi aflat ca voi muri in urmatoarea ora..
Apelez la voi, la bunavointa vaostra, stiu ca am fot un idiot, ma gandesc ca voi intelegeti mai bine, sunteti femei, stiti ce e in sufletul unei femei.
Va multumesc anticipat pentru eventualele pareri

Parerea mea .. si doar a mea, e ca din momentul in care tu ai iesit pe usa , adica te-ai mutat .. Asta a fost

Nu inteleg d c crezi ca ai fost idiot?
Nu ai batuto nu i-ai facut viata amara , in viata iubesti si inveti si mergi mai departe cand vezi ca nu mai e o scanteie sau ceva care sa va tina impreuna ..

pentru ca nu am stiut sa o fac sa ma iubeasca in continuare, trebuia sa fiu mult mai atent cu ea, trebuia sa fiu increzator in mine si in ceea ce fac, trebuia sa-i ofer in continuare siguranta, sa nu o mai critic...sunt multe pe care si eu le-am facut gresit..

multumesc de raspuns, alte pareri va rog...?

Dragule, la inceput erati tineri. Cu cit sint mai tinere, cu atit mai putine "cerinte" au femeile de la barbatii pe care ii iubesc. Cu cit trece vremea, cu atit femeia isi doreste mai mult si mai multe de la partenerul ei. Faptul ca vorbea cu tipul ala nu e o dovada ca te-a inselat sau ca avea de gind sa te insele. E o dovada ca acasa nu primea atentia de care avea nevoie. E o dovada ca nu se mai simtea dorita si trebuia sa isi intareasca increderea in feminitatea ei pe care tu o ignorai (sau asa simtea ea, ca este ignorata).
Dragostea unei femei are nevoie de o atentie constanta. Micile frictiuni pot genera mari probleme daca o femeie nu se simte apreciata, pentru ca la un moment dat exista posibilitatea sa doreasca sa isi reaminteasca cine si ce e. Lucrul acesta este valabil si pentru barbati.
Pareri vis-a-vis de situatia voastra pot fi multe, pentru ca este o problema de perceptie si de identificare personala a celui care le emite cu unul sau celalalt dintre voi.
Insa esti sigur ca o vrei pe ea?! Ca nu este vorba doar de orgoliu?!
Nu trebuie sa imi raspunzi mie, trebuie sa iti raspunzi tie la intrebarea asta.

Diana ai dreptate.
M-am gandit foarte bine zilele astea, o vreau pe ea, nu e vorba de orgoliu.
Cand mi-a spus ca vrea sa fie singura am gresit prin faptul ca m-am purtat ca o femeie (plans, rugaminti), trebuia sa fiu barbat poate ar fi apreciat treaba asta .
Acum nu mai pot decat sa sper ca ma va vrea inapoi desi 95 % cred ca e decisa sa divortam.