Help - Search - Members - Calendar
Full Version: Invatamintul romanesc...
Forum pentru femei - eLady.ro > Hrana pentru Minte si Spirit > Invatamant si Educatie > Invatamint
Diana.
Mie mi se pare ca invatamintul romanesc e in cadere libera...
tits_herbert
Sunt de acord.
De cand sunt eu in scoala, sau mai bine zis cat timp am fost eu in scoala s-au facut atatea modificari, nu stiu daca mai inteleg ceva bietii elevi. Ba se prelungeste liceul cu un an, ba facultatea e de trei ani, capacitate, .....
Profii nu sunt motivati, financiar sau altfel, deci nu se ocupa de elevi, de unde si multitudinea de perlute pe la examene :P
Si cu toate acestea toata lumea face o faculatate. Si mai sunt situatii incare cei cu facultate facuta pe bune sunt condusi de persoane fara facultate dar cu vechime in functie ...
capsunica23
nu suntem si nu vo fi niciodata ca cei de dincolo...chiar dc noi avem mai multa cultura in cap...

e jale smecheria din inatamant...chiar isi bat joc de elevi..si nu tin cont ca unii profi au si ei copii la randul lor...

tot mai in jos mergem  :frustraree:
augusta
Vad ca sint si eu in asentimentul tuturor ca scoala romaneasca e in declin.
Eu am si facut parte din sistem pentru o vreme, c-am predat pina mi-am luat catrafusele si-am plecat in tarile calde (sau mai degraba reci), asa ca poci sa zic ca vorbesc in cunostinta de cauza.
Sistemul e greoi, elevii nu sint motivati pentru ca stiu ca nu-si gasesc slujba cu ce invata la scoala si, sa fim seriosi, nu toata lumea-i facuta pt facultate, profesorii sint prost platiti si marginalizati de societate, intr-un cuvint nimica nu merge bine.
Sincer, nu inteleg care-i treaba cu facultatile astea care apar ca ciupercile dupa ploaie pina si la Cucuietii din deal. Eu as prefera si as avea mai mult respect pentru o coafeza care-a facut o profesionala si-si cunoaste meseria decit pentru o somera cu diploma. Da', no, e de bon ton s-avem diplome de injiner agatate pe perete decit sa stim sa facem ceva.
Traind intr-o tara straina si comparind sistemul astora cu cel de acasa nu pot sa zic decit ca-mi scot palaria in fata elvetienilor. Aici nu-i nici o rusine ca faci o profesionala ca sa fii mecanic auto si sigur dupa ce-ai terminat profesionala asta stii sa repari o masina. Nu treci ca gisca-n balta prin scoala. Pur si simplu daca nu te duce capul sa faci integrale iti alegi sa faci o chestie la care ai multumirea ca te pricepi.
Cacofonix
QUOTE
Sistemul e greoi, elevii nu sint motivati pentru ca stiu ca nu-si gasesc slujba cu ce invata la scoala si, sa fim seriosi, nu toata lumea-i facuta pt facultate, profesorii sint prost platiti si marginalizati de societate, intr-un cuvint nimica nu merge bine.


Invatatul pentru scoala nu inseamna doar sa inveti dintr-o anumita carte si sa iti faci temele pentru ziua urmatoare. Scoala te antreneaza pentru viata. Inveti ce inseamna disciplina, comportament in societate unde nu mai esti cu mama si cu tata acasa.
Cred ca o mare vina o poarta si mass-media si unii parinti.
Mass-media pentru "importul" de "stiluri" care nu se potrivesc si pentru promovarea non-valorilor. Copii nu mai au modele adevarate care chiar sa merite sa fie urmate.

Parintii:
Multi dintre oamenii mai in varsta nu sunt educati (nu au scoala multa) si nici nu pun mare pret pe scoala. Copiii acestor oameni vor face la fel, vor considera ca scoala este timp pierdut ca nu ii ajuta sa isi gaseasca o slujba buna.

In legatura cu salariile profesorilor sunt de acord, insa nimeni nu e platit bine in Romania si cred ca e greu sa incepi sa faci mariri de la salariu doar pentru o anumita categorie profesionala. Profesorii care inteleg treaba asta pun suflet mult pentru binele copiilor.
augusta
cacofonix, de acord cu tine ca scoala nu trebuie sa fie doar munca dintr-un manual si-atit. Sint perfect de acord cu faptul ca sa-nveti pe de rost o lectie nu-i suficient. Dar, disciplina si comportament in societate trebe sa te invete mama si tata. De-aia exista vorba cu cei 7 ani de-acasa.
Eu cred ca scoala trebuie sa te pregateasca pentru ce urmeaza dupa, pentru job-ul real. Si asta e marele pacat al invatamintului romanesc, e 0% orientat spre practica.

Ca-n societatea romaneasca primeaza acuma subcultura mi-e clar doar urmarind programele tv cu toate nulitatile de vedete ce se mai perinda pe-acolo. Si eu zic ca asta deja e un semnal de alarma si dovedeste ca educatia romaneasca e la pamint.

Iar de chestia cu salariul profilor mi se pare ceva de genul sa moara si capra vecinului. De ce n-ar merita profesorul ala un salariu decent din moment ce de munca lor depin noile generatii?
Eu zic ca atita timp cit in tara asta nu rse ealizeaza ca invatamintul si sanatatea trebuie sa fie prioritare, n-o sa mearga nimic bine. Am zis :D
Diana.
No, acum vin si eu ca rabinul si zic: amindoi aveti dreptate: familia ar trebui sa puna bazele, temelia educatiei, scoala ar trebui sa o completeze.

Insa problema cu invatamintul vine tot de la invatamint: ia uitati-va voi citi "specialisti" ies "pe banda rulanta" in ultima vremede pe bancile universitatilor...
Si mai uitati-va citi dintre ei sint agramati cu diploma universitara...
:-X
augusta
Diana, problema zic ca vine de la aia de sus pe care de 15 ani ii doare in cot de tot ce se-ntimpla in invatamint. Educatia a fost pentru toate guvernele numai un loc de unde sa se ia bani de acoperit alte gauri negre. Asta apropo de greva profesorilor, ca pe ei i-au putut tine bine mersi in greva 3 saptamini, dar cind amenintara minerii cu venitul iar la Bucuresti se gasira bani.
Noah, daca parintii s-ar fi luat cot la cot cu profii in loc sa ii vada ca dusmani si ar fi presat toata lumea guvernul, poate ca s-ar fi constientizat in al 12-lea ceas ca ar fi cazul sa acordam atentie educatiei. Dar deocamdata principiul dezbina si cucereste functioneaza de minune la noi.
Si uite-asa imi petrec io seara daca ma lasa barbatul singura acasa :D
walpurgik
Din experienta mea de profesor as zice ca un mesaj nonverbal despre soarta noastra s-ar prezenta cam asa intr-o ecuatie duplicitara :'( + :frustraree: =  :fluierat: + :hainoroc: . Daca nu vine sa-ti dai cu capul de pereti dupa ce ai zbierat ore in sir la tzugulani, atunci sigur te-apuca plansul ca satisfactia e cvasi nula sa mergi la scoala. Daca trece faza de depresie sigur te cateri ca un alpinist antrenat pe culmile maniei, ale je m'enfiche-ismului sau cauti scapare in substante alternative care induc artificial si efemer, ce-i drept, fericirea...vezi alcool, ciocolata, tigari, droguri, vai de mine! Daca nu te afisezi in fata elevilor cu o alura super-clontzoasa si daca nu ai pe pilot mecanic inscris in timbru sonor fraza: liniste ca daca nu nu va pleznesc o lucrare de nu va vedeti! e greu sa razbati in arcanele invatamantului. Pai eu, cu fetzisoara mea de 24 de ani, blonda, cu o infatisare sibilina, pot sa ma stramb in cele mai dilatate feluri ca tot "sunteti cool, teacher!" aud. De la fluierat pe coridoare si de la hello teacher-uit la fiecare colt, singura manevra parsiva de intimidare ramane mai mult decat arbitrarul calificativ, perena nota care rascoleste de prin bancile-morminte orice spirite, produce cataclisme naturale, starneste furtuni, dragoste, antipatii. Invatamantul romanesc e adanc inradacinat in impunerea autarhica a unui calup de materii, campuri de hieroglife pentru niste speriati de bombe care au impresia ca descifrarea inputurilor de materie ar lua o milenara munca sisifica. De la gradinita si pana spre finalul scolarizarii elevii regreseaza spre o cat mai acuta dezabuzare, o greata razboinica in ceea ce priveste scoala, dobandind din ce in ce mai mult constiinta ca giulgiul transparent si precar de materii care i-a invaluit atatia ani se va topi negresit la prima ploaie permeabila de experienta in real life. Pe de alta parte, poti sa faci si performanta atata timp cand cu abnegatie te dedici studiului ca o maniera de a te creste pe tine, de a asimila chestii relevante, de a epata prin cunoastere.  Eu va spun ca mai greu decat cu intrigile si razvratelile elevilor e sa lupti cu indolenta, cu pasivitatea, cu refuzul categoric de a colabora. Eu imi tin orele armonios si deschis dar e greu sa tii in frau deprinderi de escapism; ar face orice sa nu stea la ore, in genere. NU tin prelegeri, comunicarea e in top, dar tinand cont de faptul ca singura masura de reprimare ramane mizera nota, cercul vicios care se formeaza intre profi-elevi-parinti intrece cateodata orice mancatorie, comportament abject, iar sustinerea ta psihologica si educationala e curmata de mojicie si intentiile bune de a intelege pe fiecare in parte nu e decat balaceala psihanalitica. La facultate s-a dezvoltat exacerbat sistemul turmei nediferentiate, al notelor la examene acordate prin ruleta ruseasca, iar feeling-ul redundantei, al superfluului numeroaselor materii, lipsa perspectivei te detracteaza, te injosesc, iti produc o "acnee chistica" de data asta interioara, umplandu-ti celulele psihicului numai cu deznadejde, revolta, ciuda de a trai intr-un sistem limitat, precar. Vorbesc de parca viata in Romania ar fi perpetuu un sindrom premenstrual, in parte corect, dar plagandu-ma de atatea ori de nejunsuri si de faptul ca viata e terna si banala m-am gandit ca poate fericirea efemera e  starea amagitoare de anormalitate, iar viata e menita sa fie banala si cu neajunsuri in sine.
Diana.
Punct ochit, punct lovit.
Walpurgik, sincer, m-a impresionat terbil mesajul tau si felul in care a fost scris.

Se vede ca faci parte din acea categorie de profesori (din fericire se pare ca nu este o "rara avis") carora inca le mai pasa.

Dar ce ne facem insa cu restul?!

Din punctul meu de vedere, repet, problema invatamintului e data chiar de invatamint, mai precis de invatamintul superior pe care il poate face oricine, inclusiv unul care nu e in stare sa se semneze decit punind degetul in cerneala.

Iar acesti oameni ajung dascali.
Ariana
In prag de noapte apar si eu hop-tzop la subiectul acesta.
Walpurgik unde ai fost cand am dat batalii pe eva vis-a-vis de parerea unor mamici despre dascali? :)

Sincer nu stiu unde o sa se ajunga.
Eu am la activ experienta trecerii prin sistemul de invatamant superior de stat si cel particular.Am terminat un colegiu la stat si mi-am continuat studiile la o facultate particulara.
Diferentele...enorme.Veneam de la Politehnica unde examene erau examene si am tratat cu aceeasi atitudine si examenele de la facultate.Noii colegi se distrau cand ma vedeau atat de preocupata.Socul final a venit la licenta cand dupa ce am invatat ca o nebuna constat ca de fapt se copia iar notele au fost date in functie de simpatiile sau antipatiile unor profesori.
Am ales sa fac si un master pt ca mi-am dorit sa aflu mai multe despre publicitate.Am fost nevoita sa aleg sa il fac in cadrul unei facultati particulare pentru ca la stat orarul era haotic si nu imi permiteam sa ajung la cursuri in.Am avut o surpriza placuta prin faptul ca la master chiar se face treaba.

Sa nu mai vorbim despre pregatirea psiho-pedagogica a viitorilor asistenti in cadrul sistemului universitar.Sustin cu tarie in continuare faptul ca nu oricine poate preda.Ca pentru dascalie iti trebuie dar si drag de oameni si asta ar trebui sa fie un criteriu de baza in selectia viitorilor dascali.

Totul se schimba de la an la an copii si parintii sunt dezorientati.Nici treaba asta legata de capacitate nu mi se pare ok.Copii sunt la cheremul tuturor profesorilor si desi sunt si eu in sistem realizez ca unele din  frustrarile ale parintilor au sens.
Cacofonix
QUOTE
pentru dascalie iti trebuie dar si drag de oameni si asta ar trebui sa fie un criteriu de baza in selectia viitorilor dascali.


De acord, dar problema este cum iti poti da seama ca cineva chiar  are predispozitie pentru aceasta meserie ?
Si inca ceva, cine are (sau poate sa aibe) puterea de a decide ?
Ariana
Sti unde consider eu ca e marele bai?Uite ca sa devin educatoare de exemplu am facut la psihologie si pedagogie in liceu de mi-au sarit capacele.
Cand am vazut in ce fel se desfasura modulul de psiho-pedagogie din facultate m-am speriat.Cel putin la noi era o fosila de profesor care nu stia cum sa faca sa nu vina la ore.
Cred ca ar trebui ca acest modul sa fie foarte riguros organizat.Selectia va fi naturala in cazul asta (scuze pentru exprimare).Daca iti doresti sa ajungi dascal sa trebuiasca sa aloci timp pentru asta si multe ore de practica...Si fosilele la pensie cu ele...
Consider ca este necesara si o evaluare psihologica inainte de toate.Altfel ne trezim cu tot felul de tineri frustrati care isi revarsa neimplinirile pe bietii studenti.
Pufu
Hop si eu cu calul meu.....
Scoala asta ma chinuie de 12 ani si sper sa se termine chinul asta, o data cu clasa a 12-a.Deci, sunt parinte de elev in clasa a 12-a, si m-a ingrozit fiecare sedinta cu parintii, pe masura ce au trecut anii, tot mai mult.
In clasa I am sperat ca fiica mea  va gasi in scoala ceea ce am gasit si eu la vremea mea: o invatatoare care sa-si dea silinta sa se apropie de copii, o persoana in fata careia sa ai curajul sa recunosti o gresala, sa-ti spui pasul, sa ceri un ajutor atunci cand ai nevoie...Eu asa-mi aduc aminte de invatatoarea mea.(Si nu era invatatoare, ci diriginta, pentru ca am fost la clasa experimentala si am avut diriginta si profesori din clasa I-a). Tot ea ne invatase cum sa ne purtam intre noi, colegii, sa nu ne batem, sa nu ne param unii pe altii, sa fim respectuosi, politicosi, curati (ne facea controale cand ne era lumea mai draga si ne dezbraca la maieu si chilot. Dupa ce invatasem sa coasem nasturi si sa carpim ciorapi, atat iti trebuia sa ai maieul descusut sau vreun nasture lipsa...) Ne-a invatat sa fim prieteni unul cu altul, sa ne ajutam reciproc, ne-a invatat sa fim colegi. Da, parintii, in cei sapte ani de acasa pun bazele educatiei, dar scoala o continua. Noi,ca elevi, nu aveam voie sa tipam pe holurile scolii, sa alergam, sa ne impingem, sa-i atingem pe cei mai mici ca noi...Acum e nenorocire. Cand era fiica-mea in clasa I venea cu hainele rupte, cu ghiozdanul stricat de cat o impingeau cei mari pe scari...Era o intreaga aventura sa urce pana la etajul I unde aveau clasa. Si? Invatatoarei i-a pasat? I-a adunat doua zile in curtea scolii si a urcat cu ei, ca pe urma sa-i lase pe mana celor de a 8-a...I-a invatat altceva decat sa scrie si sa citeasca? S-a straduit sa-i invete ce inseamna sa traiasca si sa "munceasca" in colectiv? I-a invatat cum sa se poarte cu un profesor strain, atunci cand il intalnesc pe holurile scolii? Le-a spus vreodata ca baietii n-au voie sa ridice mana asupra fetelor, sub nici un motiv?Ca fetele sunt cele care intra primele pe usa, ca fetele sunt ajutate sa se imbrace,ca li se ofera un scaun?Nimic din toate astea, iar eu cand am pomenit de toate acestea la o sedinta cu parintii "cadrul didactic" mi-a ras in nas: politetea? Asta sa-i invatam? E perimata, doamna...Sa lesin si nimic mai mult....Sa stea ei dupa fundul lor in pauze, sa nu se bata si sa nu se certe, pai ei cand isi mai beau cafeaua?La asemenea raspunsuri ce mai poti sa spui? Ba mai mult, a incercat sa ma convinga ca profesorii nu raspund de elevi cat sunt in scoala  :o  Eh, acesti copii au crescut asa cum au crescut, acasa parintii probabil ca pe multi dintre ei ii lasa dormind dimineata si dormind ii gasesc cand se intorc de la munca, seara, si acum profesorii se plang de ei, ca sunt needucati si salbatici. Cu ce drept te plangi tu, diriginta, la sedinta cu parintii ca ai prins pe holurile scolii un elev si o eleva sarutandu-se cu foc, fara jena in fata ei? Daca tu, profesor, nu i-ai tras de maneca, nu le-ai facut observatie cand i-ai vazut, de ce-mi spui mie?  Eu ce sa fac? Eu i-am prins asupra faptei? Copiii astia nu stiu ce e aia o pedeapsa, nu stiu ce inseamna sa ai o indatorire, ei au numai drepturi...Dar cine i-a incurajat la felul asta de a gandi si la acest comportament? Tot "dascalii"...Acum, la liceu, nu le convine ca sunt intampinati cu fluieraturi, chiar palmuiti (am vazut la tv), ca nu dau elevii doua parale pe persoanele lor....Imi pare rau, dar majoritatea dintre ei isi merita soarta. Asa cum bine spunea Arina (parca) nu oricine poate fi dascal, nu oricine stie sa se comporte cu copiii, nu oricine stie sa se faca respectat si ascultat de ei. Copiii sunt parsivi,abia asteapta sa-ti prinda punctul slab sa te terorizeze, iar daca tu n-ai puterea de a-i tine in frau... Nici puterea, nici darul si nici dorinta...Cineva spunea ca nu sunt motivati. Probabil, dar daca nu doresti sa-ti dai interesul pentru a educa copii, sa-i formezi ca oameni, de ce ti-ai ales aceasta meserie?  De ce nu te-ai facut tractorist, de exemplu?
Si inca ceva ce ma chinuie: elevii de liceu sunt asa cum sunt (obraznici, total lipsiti de respect, etc), iar dupa absolvirea liceului (pedagogic), acesti elevi sunt "dascali"...Ce pot invata ei pe un copil de 7 ani? Cum stiu ei sa-l formezepe acel copil? Ce scot dupa patru ani din acel copil?
Nu stiu daca m-am facut inteleasa, cert este ca sunt foarte pornita pe scoala romaneasca, pe cadrele didactice...Fiecare ministru al invatamantului a trebuit sa schimbe cate ceva in invatamant, sa se vada ca a trecut si el pe acolo, si s-a ales praful si pulberea de  tot ce a fost bun candva...Pacat!
 
Marcus
Imi place cum ganditi si va sustin intru totul. Si eu sunt student la Politehnica Bucuresti si de cand am ajuns aici am realizat ca mare parte dintre profesorii universitari de aici nu dau doi bani ca studentul din fata catedrei sa inteleaga intr-adevar materia ce li se preda. Spun cu toata sinceritatea si convingerea ca profesorii mei de liceu dintr-un oras de provincie erau de 10 ori mai priceputi sa predea decat profesorii universitari din capitala. Aici e JALE!
Asa cum sustine si Ariana, cursurile acelea de psiho-pedagogie ar trebui sa devina PROBA DE AUR a promovarii intr-un invatamant mai bun.

Pufu, iti inteleg supararea insa... daca te mai linisteste sa stii, mai exista totusi si baieti care ofera fetelor un scaun si o floare. :floricele:

   
Pufu
Marcus, inteleg ca faci parte dintre ei...Felicitari!
meli
eu sunt acum anul IV la o facultate privata.Am avut parte de toate schimbarile din invatamant de dupa revolutie,si sincer de multe ori nici profesorii nu mai stiau ce se schimba ce ramane la fel in invatamant.Cel mai aiurea a fost cand am dat bacalaoreatul -> haos total.Profesori din comisie erau preocupati de protocolul ce l-am oferit,nu de ce-i in capul elevului.
Ceea ce ma enerveaza si mai tare sunt profesorii care au pretentii materiale sau de alta natura.O colega de a mea a incercat sa-si "cumpere" un examen cu bani,dar profesorul (un libidinos,urat,scarbos)ii spune ca el nu are nevoie de banii ei ci de "altceva"Si in patru ani de facultate a avut fata nefericirea sa aibe materii cu el si a tot picat-o.Asta ce mama lui cauta in invatamant?Asta ne invata pe noi?
laryysa
  Invatamantul din punctul de vedere a cunostintelor acumulate de elevi e sub zero .
daphne
Continuu si eu seria mesajelor de mai sus cu impresii de tot felul, intrucat fac parte din breasla. Primii mei ani de invatamant s-au desfasurat sub auspiciile "societatii socialiste multilateral dezvoltate"! Au fost ani f grei, dar...frumosi, pentru ca imi iubeam meseria, pe copii, pentru ca muncisem pe branci pentru post(repartite guvernamentala, va mai amintiti?); am fost norocoasa...post in oras, aproape de casa...
Nu ma descurcam prea bine cu adunarile pionieresti, nici cu atingerea cotei de hartie, sticla pentru reciclare.
Aveam 44 de elevi in clasa! Totul, metodica, examene imi erau proaspete in minte...experienta avea sa vina pe parcurs. Aveam rezultate! Incepand cu o buna colaborare cu parintii, olimpiade scolare..si ne era un frig in clase, bietii copii scriau cu manusi la ore..

Nu sunt o nostalgica a vremurilor apuse! M-am bucurat de vantul nou al schimbarii!

Dupa 21 de ani de munca, iata cu ce ma confrunt:
- 20-22 de elevi in clasa ;
- elevi care au conditii bune/foarte bune acasa;
- lucrez la aceeasi scoala, devenita azi de referinta( cu optimul de baza materiala si confort);
pana aici...toate bune!

Scoala insa nu a reusit sa ii implice pe parinti in a depune un minim de efort si acasa pentru a-i verifica si ajuta pe copii ( se intelege ca sunt si exceptii); acum acestia platesc meditatori (din motive obiective), abia isi fac timp sa ajunga la sedintele cu parintii.
Programele scolare sunt tot incarcate! Temele: ale unora sunt mai dense, ale altora, nu: discutii interminabile intre gospodinele in cartier, care eticheteaza pe cadrul didactic in functie de ...timpul de lucru acasa al elevilor. Dintr-o clasa intreaga cam 7-8 copii au teme verificate si acasa de ai lor.
Suntem reclamati, parati, barfiti: ba pentru tonul inalt, ba pentru calmul nostru(nicicum nu e bine); ni se contesta capacitatea de apreciere/ evaluare(caci, asa cum toti se pricep la fotbal si politica, sunt si profesori peste noapte); copiii sunt lasati pana seara tarziu nesupravegheati, nemancati; rezultatele: lipsa de randament scolar; o alta noua categorie (de ceva ani buni): copii ingrijiti de vecini, bunici etc (parinti plecati din tara): acolo nu se mai poate vorbi de calitatea educatiei(exista si exceptii, desigur, dar f putine).
Cumplita este insa lipsa preocuparii pentru lectura: netul ofera butoane , taste, grafica, rapiditate, jocuri virtuale etc. Comparativ, deschiderea si rasfoirea cartii nu ofera placere!!!
Spunea Zoe Dumitrescu-Busulenga si despre aceste lucruri: vom avea succesori care nu vor sti sa comunice face-to-face; nu vor mai sti sa decodifice limbajul nonverbal; vor fi izolati, inchistati, nepregatiti pentru viata...

Nu este o analiza exhaustiva, desigur; nu am atins toate punctele importante din motive subiective.

Este invatamantul romanesc in declin? DA.
A cui este vina? A TUTUROR.
Ce se poate face? SA PUNEM INTERESUL CELUI DE LANGA NOI INAINTE DE TOATE.
Cum? (as face o legatura intre religie si societate, dar acesta este deja alt subiect de discutie).

Personal: in toate etapele profesoratului meu: am avut si satisfactii, si insatisfactii; multe au depins de conjunctura; multe de mine insami. Ca sa nu ma mai plang atata, un lucru am de facut: sa lucrez pentru acesti copii, ca si cu ar fi ai mei; SA IUBESC.
Diana.
Profesorii nu vor mai primi banii pentru cărţi
Dascălii nu vor mai primi, în 2010, cei 100 de euro pentru achiziţionarea de materiale didactice, comisiile de învăţământ reunite ale parlamentului decizând ieri, în schimb, continuarea alocării de fonduri pentru decontarea transportului şi pentru Programul „Bani de liceu“.
Ajutorul de 100 de euro pentru cumpărarea de cărţi şi programe educaţionale se acorda profesorilor, indiferent de vârstă, din septembrie 2007. La începutul lui 2009, guvernul a căutat diferite metode prin care suma respectivă să nu se mai acorde, fiind vorba de un buget total de 26 de milioane de euro. Una dintre metodele găsite atunci era ca beneficiarii programului să fie restrânşi la cadrele didactice mai tinere de 35 de ani, adică jumătate din totalul personalului didactic din România.
În final, soluţia găsită de minister a fost reducerea sumei, pentru a satisface peste 260.000 de persoane.
Bursa „Bani de liceu“, constând în 180 de lei pe lună, se acordă elevilor care au avut un venit brut lunar pe membru de familie, realizat în ultimele trei luni anterioare depunerii dosarului de solicitare, de maximum 150 de lei.
Anul trecut, în octombrie, Ministerul Educaţiei estima la 125.000 numărul beneficiarilor acestui program.

Posturile profesorilor, salvate prin reducerea orelor la clasă
Ministerul Educaţiei a propus ieri, după întâlnirea cu liderii sindicali, patru măsuri prin care s-ar putea pune în aplicare Ordonanţa nr. 114, prin care sunt reduse 15.000 de posturi din preuniversitar, printre care reducerea normei didactice şi creşterea numărului de elevi dintr-o şcoală.
„Avem patru propuneri de măsuri, în principal de ordin administrativ, prin care s-ar putea economisi câteva mii de norme didactice. Prima ar fi să renunţăm la grevarea de ore la clasă pentru directorii de şcoală şi directorii adjuncţi. Această măsură ar acoperi circa 2.200 de norme. A doua propunere ar fi renunţarea la reducerea normei didactice de la 18 la 16 ore pentru profesorii şi învăţătorii de gradul I cu peste 25 de ani vechime. Vorbim despre 480.000 de cadre didactice, pentru care s-ar face o economie de 8.000 de norme. Altă propunere ar fi creşterea numărului maxim de elevi pentru care o şcoală poate primi personalitate juridică. Este o măsură strict administrativă, cu care salvăm 1.000 de norme. De asemenea, ne-am gândit că încă o soluţie ar fi ca în momentul în care se calculează cifrele de şcolarizare pentru anul 2010-2011 să organizăm clasele din mediul urban la efectivele maxime de elevi admise prin lege. Toate acestea sunt doar propuneri de măsuri, iar până la 1 septembrie vom avea timp suficient să analizăm impactul lor. Ne-am propus să nu mai rezolvăm problemele în criză de timp, ci ne dorim să avem timp să discutăm temeinic orice soluţie pe care o vom pune în aplicare“, a precizat după discuţia cu sindicatele ministrul educaţiei, Daniel Funeriu.
Acesta a mai spus că discuţiile pe tema restructurărilor din învăţământ vor continua astăzi, cu o teleconferinţă la care vor participa reprezentanţii ministerului şi inspectoratele şcolare judeţene, şi cu o nouă discuţie cu sindicatele, programată pentru 12 ianuarie. „Deciziile nu vor fi luate numai la nivel central, ci le vom discuta şi cu inspectoratele şcolare judeţene. De asemenea, reprezentanţii sindicatelor ne-au asigurat de ajutorul lor. Federaţia Educaţiei Naţionale ne-a promis că la următoarea întâlnire va pregăti o simulare proprie a măsurilor de reducere de personal, pentru a discuta pe cifre“, a mai spus Funeriu.
Sindicaliştii prezenţi la întâlnire au ţinut să menţioneze că nu sunt de acord cu reducerile de personal, însă au promis că vor colabora la discuţiile pe această temă.
Diana.
Clujul, noul paradis al studenţilor la medicină, spune presa franceză
Peste 250 de studenţi francezi studiază medicina la Cluj-Napoca. Le Figaro face o radiografie a oazei pe care o găsesc în Transilvania cei care nu găsesc un loc în sistemul universitar din Hexagon.
În timp ce 85% dintre studenţii de la medicină din Franţa capotează după primul an de studiu, Universitatea de Medicină din Cluj le deschide o poartă, acceptându-i la studiu doar pe bază de dosar.
Pentru cei mai mulţi francezi, varianta Cluj este o scurtătură de care se folosesc pentru a se reîntoarce mai apoi pentru a practica medicina dentară sau farmacia în ţara lor de baştină. Dacă acum câţiva ani nu existau decât doi sau trei studenţi proveniţi din Franţa, azi există 262 care urmează medicina la Cluj, arată Le Figaro.
Exodul a început încă din anii 2000, când s-a creat o filieră în franceză, spune rectorul universităţii, Constantin Ciuce: “La acea vreme, mai multe ţări francofone ne ceruseră să introducem şi cursuri în franceză. Avem o tradiţie veche de 35 de ani în formarea studenţilor străini. Avem infrastructura necesară, dar şi mulţi profesori care vorbesc franceza”. Intrarea României în UE a permis ulterior recunoaşterea diplomelor clujene în toate ţările Uniunii.
Intrarea studenţilor străini la universitatea clujeană se face doar pe bază de dosar, spune Ciuce: “Selecţionăm candidaţii cei mai motivaţi, care vin din cele mai bune licee, dar care însă nu reuşesc să treacă de concursul de admitere din Franţa”.
Taxele universitare pentru aceşti studenţi se ridică la 5.000 de euro, iar 70% dintre cursuri sunt obligatorii.
Pentru francezi, primii trei ani de studiu se desfăşoară în limba maternă, însă cursurile şi examenele sunt, totuşi, aceleaşi pentru ambele filiere. Abia din anul 4, secţiunile sunt reunite, iar româna devine limba principală.
În Franţa, proaspeţii absolvenţi se reintegrează relativ uşor după ce trec pe la Cluj. “Recunoaşterea cursurilor de medicină efectuate în UE nu a fost contestată. Aşa că nu avem motive să credem că aceste diplome ar fi mai puţin bune decât cele obţinute în Franţa”, declară Cédric Lussiez, din cadrul Fédération hospitaličre de France.
melcri
Dar altfel, universitatile noastre nu se incadreaza in primele 500 din lume!
Diana.
Pai daca la noi ajung pe bancile faculatii analfabeti, cum mama ma-sii?! nusepoate.gif Io mi-s foarte, foarte pornita...
melcri
Ba mai au si doctoratul!
Diana.
Ma doare capul! Sincer, e de jale. IRevin eu cu mai multe, sa imi descarc intii nervii si dupa aia vin sa dau cu capu`n zid.
Globetrotter
Hmmm... In conditiile in care majoritatea cursurilor scrise de colegi erau pline de greseli gramaticale iar multi sunt analfabeti eu sunt, bineinteles, pe la coada clasamentului notelor, desi nu am o medie mica. Imi inchipui stupefactia angajatorului care, dupa ce a vazut ca noul angajat a terminat facultatea cu 10 pe linie, constata ca acesta nu este in stare sa scrie un mail fara o gramada de greseli gramaticale de clasa a 3-a! ametit.gif
Mai mult decat atat, am avut un coleg care era retardat mintal (la propriu... ) si care urmeaza un master, pe cand altii care mai au cate ceva in cap stau acasa. Ce fel de sistem este asta? Imi aduce aminte de versurile lui Eminescu:
"Nu spera cand vezi miseii la izbanda facand punte,
Te-or invinge nataraii de ai fi cu stea in frunte;"
melcri
<H2 style="OUTLINE-STYLE: none">In marginea fostei dezbateri despre invatamintul din Romania</H2>
DAN UNGUREANU

Le-am cerut studentilor mei, anul III Romana-Engleza, sa comenteze, in engleza, un poem englez din secolul XIX, la alegere.
Trei sferturi n-au putut numi nici un poet englez din secolul XIX si nici o poezie. (Au studiat in anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatruRomeo si Julieta (numita alternativ "roman", novel, ori poem). Restul de cincisprezece din saizeci, care si-au amintit totusi o poezie, au scris totusi in engleza. Am corectat mai jos greselile lor :

Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. verbul a lua nu se scrie i-au. obijnuit e incorect. Ii nu se scrie despartit, i-i.
sa de-a e incorect (corect e sa dea). Nu se zice propiu, ci propriu.


them
nu poate inlocui their. No se poate spune them mother in loc de their mother.
intitulated nu exista in engleza (cf. Merriam-Webster) .
combinated nu exista in engleza.
to enjoy of life e incorect ( verbul to enjoy e tranzitiv).
writted e incorect in loc de wrote.
poetry
nu e identic cu poem.
lirycs
nu e ortografiat corect, si cu siguranta nu inseamna textul unei poezii, ci versurile unui cintec.
roman nu exista in engleza, corect e novel.
disapointness
nu exista, corect e disappointment.
beautifuly thing
e incorect.
tryed e incorect.
gaves
nu exista (give sau gave).
tooked place e incorect.
tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci.
Romeo and Juliet nu e un roman.
Romeo and Juliet nu e un poem.
Shackspear nu se scrie astfel.
Daca se dadea admitere la facultate ei ar fi cazut la admitere.Toti acesti tineri vor deveni profesori de limba engleza si romana peste trei luni.

Imi este inexplicabil cum asemenea studenti pot deveni profesori, cind in orinduirea veche, bolsevica si totalitarista, ei n-ar fi putut nici macar trece admiterea. Cum s-a ajuns in aceasta situatie ? Putin dupa Revolutie, prin 1995, cred, au aparut locurile cu taxa la Universitati. Ceva mai tirziu s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universitatile au dat de gustul banilor. Studentii deveneau intangibili. Devreme ce plateau, prezenti sau nu, trebuiau sa treaca examenele, trebuiau sa capete diplome. Dupa diplome, dadeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, ramineau suplinitori, si titulari negasindu-se, tot suplinitorii predau.

Primii studenti pe bani au terminat prin 2000. Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. Dupa implementarea programului Bologna , studentii au terminat in trei ani in loc de patru sau cinci, cu lucrari de licenta de saizeci de pagini, nu de o suta sau doua sute. Lucrarile scurte pot fi cumparate sau descarcate contra cost de pe Internet, de pe situri specializate (o suta de lei bucata).

Liceenii intra pe bani la Universitate, fara admitere, termina in trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sint prost pregatiti, mai prost pregatiti decit precedentii. Paradoxal, se face mai multa scoala la liceu decit la Universitate : la liceu, profesorii pot inca sa lase repetenti elevii care nu invata, fiindca liceul e gratuit, iar profesorii nu sint platiti dupa numarul de elevi. Studentii sint mai prost pregatiti decit elevii de liceu.

Le-am cerut celor saizeci de studenti ai mei referate. Din saizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (control paste) de pe un sit internet,editat- nu este voie cu site-uri romanesti!

O vina pentru situatie o are asa-numitul invatamint axat pe competente. In noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobindesc competente. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de scoala noua ! Exista materii axate pe competente (a invata engleza, franceza ori muzica inseamna sa stii vorbi engleza, franceza, respectiv sa cinti, fluieri sau fredonezi melodii). Exista materii bazate pe cunostinte (istoria, geografia, anatomia si zoologia, de pilda). Exista materii intermediare, ca biologia si chimia, in care competentele si cunostintele sint complementare. Cultura generala e alcatuita doar din cunostinte. Educatia axata pe competente naste monstri, fiindca a sti cine a pictat Gioconda e o cunostinta, nu o competenta. O alta studenta, tot de anul III Litere, ma instiinteaza ca poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistretul cu colti de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva "autorul meu preferat" presupunea macar sa-i fi poti identifica poeziile. Se presupune ca un absolvent de engleza stie dupa trei ani ca in engleza, romanul se numeste novel.

<H2 style="OUTLINE-STYLE: none">Universitatea zulusa</H2>Este imperativ necesar, e indispensabil ca sa se revina la Universitatea gratuita cu concurs de admitere si cu numar limitat de locuri. E suficient ca s-a inchis un cerc vicios, ca absolventii de universitati fast-food au virusat invatamintul gimnazial si liceal, si trimit universitatilor liceeni care nu stiu nimic. Conform cu situl QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, tara mica, cu suprafata Moldovei, are trei universitati pe locurile 102, 114 si 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 in lume. Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucuresti e pe locul 500, linga Universitatea din Szeged , (populatie 166 000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh , Kazahstan si Sri Lanka . Universitatea din Liubliana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din desertul Neghev, e pe locul 323.

Universitatea Babes-Bolyai este dupa locul 600, linga niste universitati saudite, srilankeze si kazahe (nisip, jungla, nisip). Situl ARWU al Institutului de Pedagogie al Universitatii Jiao Tong se opreste la primele cinci sute de universitati din lume, unde pe la coada se afla Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana si cea din Wellington, Noua Zeelanda. Universitatea din Bucuresti are de ajuns din urma universitatea zulusa din Durban , cea slovena (Liubliana, 280 000 locuitori) si cea din Wellington (386 000 locuitori, la capatul lumii, in largul Pacificului) .

Am expus in Observatorul cultural, numarul 296 din 2005, cazul unui profesor universitar de latina . Greselile de traducere pe care le facea demonstrau o cunoastere precara a limbii latine.

(Solilocviile lui Augustin) Aliud est enim exhausta pestis, aliud consopita. Una este o epidemie terminata, altceva e o epidemie care mocneste.
Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 60: „…una sint secaturile molimei, si alta scufundarile in somn adinc".

(Etica lui Abelard) Poenitentia est commissa deflere et flenda non commitere. Cainta inseamna sa deplingi cele savirsite si sa nu savirsesti lucruri de deplins.

Dan Negrescu, Etica lui Abelard, p. 81: „Cainta a fost data spre a plinge, dar nu inseamna ca plinsul o si face eficienta".

(Solilocviile lui Augustin) Hoc ergo unum superius praetermiseras. Trecusesi cu vederea acest lucru mai sus. Dan Negrescu, traducere la Solilocvii, p. 82 : „Asadar, acest lucru il pui mai presus".

(Toma de Aquino, De ente et essentia) sicut diaphaneitas de aëre…" – …ca transparenta la aer
Dan Negrescu, traducere, p. 85: „… starea diafana in arama…".

Un om care confunda a neglija cu a pune mai presus, si care confunda transparenta aerului cu opacitatea aramei, prevedeam in acel articol, va deveni in curind conducator de doctorate in limba si literatura latina .

Profetia mi s-a adeverit. Din 2009, profesorul dr. Dan Negrescu, de la Facultatea de Litere din Timisoara , conduce doctorate in limba si literatura latina .

Invatamintul romanesc e prabusit cu totul. Predau profesori care fac greseli de clasa a sasea. Absolva cu diploma studenti care acum cinsprezece ani ar fi cazut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificati.Comisia centrala de acreditare a titlurilor universitare face conducatori de doctorat in gluma.

Sint un excelent prooroc.

Nu se mai mire nimeni ca n-avem universitati remarcabile cu cercetatori remarcabili, cind insisi conducatorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

<H2 style="OUTLINE-STYLE: none">Coda</H2>Am cunoscut din mers, pe strada, in aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistrita ori Dej. De meserie facea garduri de fier. Ca studii, ispravise liceul cu vreo patruzeci de ani in urma. Am stat cu de vorba despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sirbu si Art Nouveau. Citise imens.

Am stat de vorba la Sasca Montana cu un batrinel sarman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Parinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice si Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinsprezece ani de temnita grea dupa 1950.

Cind universitatile romanesti vor fi in stare sa cultive intelectuali de talia absolventilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puscariasilor din vremea lui Groza, fiti amabili si treziti-ma.

Problema universitatilor din Romania nu e sa ajunga din urma cine stie ce universitati vestice. Problema universitatilor noastre e sa ajunga din urma nivelul liceelor romanesti din 1988. Si atunci mai vorbim.

Educatia e singurul domeniu in care nu se vorbeste de greaua mostenire a comunismului. Regimul de debandada, numit democratie si ministrii incapabili si iresponsabili au transformat invatamintul romanesc intr-un haos.

Din toti olimpicii internationali romani de anul trecut, unul singur s-a inscris de nevoie la Universitatea din Bucuresti, fiindca nu stia engleza, ca sa devina bursier la o Universitate straina.

Fac inca patru profetii :

Peste cinci ani nici un liceean olimpic nu se va inscrie student in vreo universitate romana.

Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studentilor romani va fi acelasi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.

Peste zece ani nici o universitate romaneasca nu va intra in lista primelor cinci sute de universitati din lume, iar kazahii, sauditii, srilankezii si zulusii ne vor privi ca si acum, de sus.

Nici peste zece ani ministerul educatiei nu-si va decupa din presa un articol despre starea invatamintului roman, ca sa-l aiba la indemina.






--
Constantin Paidos
Inspector de limba engleza
Inspectoratul Scolar Judetean Iasi
Iasi, Str. N. Balcescu Nr. 26
Mobil: 0744470968





Try not to become a man of success but rather to become a man of value.

Albert Einstein (1879 - 1955)



Diana.
Stirile de azi zic ca e jale, sint licee intregi de la care nimeni n-a luat bacalaureatul...
Teocris
Serios? nesigur.gif Cum se poate asa ceva? Ce fel de licee sunt alea?
Diana.
Nu stiu, insa cica s-a schimbat si sistemul de dat bacul, cea ce i-a bagat si mai tare in ceata pe copii. Ca si-asa tare multi is pe linga...
Teocris
Pai s-a schimbat in sensul ca i-a scutit de niste emotii la sfarsit de an si acum dau probele orale in timpul anului scolar. Numai probele scrise se dau la sfarsitul anului.
melcri
D'ale şcoalei: de ce mi se rupe de progresul odraslei dumitale



Văzui că articolul despre putirinţele şcolii a stârnit replici de genu' da, e-adevărat ce zici tălică acolo, e şi responsabilitatea părinţilor, da' ce te faci când profesorului nu-i pasă de progresul copilului?.

No, să-ţ' zic de ce nu-mi (mai) pasă mie de progresu' odraslei dumitale.

1998, octombrie sau cam aşa ceva. 24 de ani, jună profă, liceu cool, pe specialitatea mea. Am 75-80 de dolari salariu, depinde de cursul valutar. Nici picior de meditaţie, trăiesc fix din salariu. De capul meu, cum am dorit - într-o garsonieră care nu-i a mea, dar în care stau moka. Mama e învăţătoare, văduvă de nici un an, de-abia se descurcă cu hangaralele proprii. Într-alt oraş.

Am ore numai după-amiaza anul ăsta. Mi-am făcut o ciorbă - doar cartofi, ceapă, bulion. I-oi fi pus şi orez, să pară mai deasă. N-am altceva şi nici n-o să am până la salariu. Care abia mi-ajunge să-mi plătesc întreţinerea, pasta de dinţi, săpunul, şamponul, tampoanele şi mâncarea. Mâncare precum aia de zisei mai sus. Fructe de sezon? Mai răruţ, că-i mai drăguţ. 3 portocale dimineaţa drept mic dejun? N-ai să vezi. Îs delicatese, trebuie tratate ca atare. (Aveam o listă din vremea aia, cu toate cheltuielile lunare. Mă întreb dac-o mai fi pe undeva. Tare mi-ar plăcea s-o găsesc, dar mi-e c-am aruncat-o.)

M-apuc să corectez lucrări (inclusiv pe-a odraslei dumitale) - cu pixul roşu cumpărat din banii mei, din ăia 80 de dolari care abia mi-ajung să supravieţuiesc. Că statul nu-mi dă "furnituri" dintr-astea, cum îţi dă ţie patronul, capitalistul dracului. În 5 ani de predat mi-am cumpărat întotdeauna din banii mei pixul roşu de corectat, stiloul de pus note în catalog, culegeri din care lucrez cu odrasla dumitale, manuale, caietul în care-mi scriu planificarea orelor, caietul în care mi-am scris planurile de lecţie de debutantă, caietul în care ţin socoteala grupelor de elevi, absenţe, note. Că materia mea se predă pe grupe şi-i un singur catalog de împărţit la doi profesori. Din banii mei am xeroxat şi cărţile pe care le folosesc la clasă cu odrasla dumitale.

M-apuc să-mi pregătesc lecţiile - din culegeri cumpărate, invariabil, pe banii mei. Unele încă din facultate.

Iau autobuzul, pornesc către liceu. Cobor, văd "Caţavencu" la chioşc, dau să-l cumpăr, mă opresc. Costă 5.000 de lei (parcă) - din banii ăştia îmi iau pâine o săptămână, mai bine nu. E prima oară când nu-mi cumpăr "Caţavencu". Îmi dau seama brusc cât sunt de săracă. Mai săracă decât în facultate. În ultimii 2 ani o dusesem bine - lucram la librărie, aveam bursă, ai mei îmi mai trimiteau bani din când în când...

Ajung la oră. La clasa odraslei dumitale. A făcut careva tema? Nici poveste. E liceu de specialitate, e materie la care au să dea bac. Nimeni n-a făcut tema. Nu, nu pun 3 pe temă nefăcută, că ştiu din propria experienţă de elev că asta duce doar la copiat în pauză, or nu-i ăsta scopul. Dau teme întotdeauna - "pentru cine vrea să se deştepte, aveţi temă asta şi asta". Nimeni niciodată nu vrea să se deştepte. Nu, nici măcar odrasla dumitale. Li se rupe. Nu-s proşti, doar li se rupe. Nu-s nici măcar nepoliticoşi. Atâta doar că nu le arde de-nvăţat. Te uiţi la ei - unii (unele, de fapt, că-s fete majoritatea) ar putea ajunge departe, da' se dau prin parcarea liceului cu flăcăi cu maşinuţe colorate. Da, da, inclusiv odrasla dumitale.

M-apuc să predau. Ceva gramatică. Scriu pe tablă, am mâinile murdare de cretă pân' la cot. Mă-ntorc spre clasă - o mândruţă din prima bancă (odrasla dumitale?) stă cu coatele pe pupitru, şi-admiră unghiile. Tu de ce nu scrii? Aaaa, ştiţi, mi-am făcut unghiile în pauză şi încă nu s-a uscat oja. Era să fac atac de cord la cei 24-25 de ani. Ah, da? Ia ieşi tu cinci minute afară, să ţi se usuce oja. Se-ntoarce după cinci minute. Ţi s-a uscat oja? Daaaaa! Ia dă să văd. Nu, că s-a uscat. Dă-ncoa' să văd. Şi-ncerc cu unghia (doamnele ştiu de ce). Nu s-a uscat, mai ai de stat afară. (Era odrasla dumitale? Ai dreptate, nu-i frumos ce-am făcut. Au râs colegii de ea, aşa-i. Şi profa a fost cool.)

M-apuc să organizez la şcoală meditaţii - moka, fireşte - pentru bac. Deschise oricui, nu doar celor de-a XII-a. Să-nvăţăm să rezumăm un paragraf, să facem familii de cuvinte, să povestim şi-n general să exersăm ce se cerea la vremea aia pentru bac. Au venit quattro poveri gatti timp de vreo 2-3 săptămâni. Nu, odrasla dumitale n-a venit. Dar ţi-a bâzâit acasă că are nevoie de meditaţii, că la şcoală nu face nimic şi prin urmare o să ia notă mică la bac.

Vezi, de-aia nu-mi mai pasă de progresul odraslei dumitale. Pentru că nu-s apostol şi nici dascăl - indiferent cum m-ar numi ăştia la teve. Îs profă, am un job ca şi tine. Cu deosebirea că rezultatul muncii mele depinde prea puţin de strădania mea. Oricât m-aş strădui eu, rezultatul muncii mele depinde până la urmă de strădania odraslei dumitale. Şi-i deznădăjduitor, a mia oară, să-ţi dai seama că le-ai dat tot ce le puteai da, iar ei tot n-au învăţat nimic. Te străduieşti să-i faci să prindă ceva în clasă, că doar cu asta rămân.

Să ne-nţelegem, părinte preocupat: treaba mea e să-i predau odraslei dumitale, cât pot eu de bine. Şi o fac. Însă progresul odraslei dumitale e fix treaba odraslei dumitale, că-i suficient de mare ca să conştientizeze lucrul ăsta, şi a dumitale personal, care trebuie s-o controlezi. Dar n-ai venit niciodată la şcoală să-ntrebi profii de vorbă - preferi să-ţi crezi odrasla pe cuvânt, e mai comod. E comod ca vina să fie a profesorului. Pentru că dacă ar fi vina odraslei ar însemna să te pui în discuţie pe tine ca părinte. Or tu i-ai cumpărat tot ce-avea nevoie, inclusiv meditaţii! Deci n-ai ce-ţi reproşa. Nu?

____________________________

PS : Când am simţit că nu-mi mai pasă suficient de nişte copii cărora nu le pasă de ei înşişi (că părinţii oricum n-au dat niciodată semne că le-ar păsa de educaţia copiilor), eu am plecat. Deşi aia e meseria mea şi-mi plăcea.

PS 2: Toate cele de mai sus sunt adevărate. Disparate, dar adevărate. Şi mai ales trăite. De mine pe pielea mea.
Diana.
aplauze.gif aplauze.gif aplauze.gif aplauze.gif aplauze.gif
Mel, absolut fantastic!
Oana
Eu l-am citit aseara si m-a pus rau pe ganduri. Ma refer la faptul ca ma gandeam sa ma angajez ca profa dupa ce termin facultatea. Stiti voi...nu devii psiholog peste noapte.
Am auzit ca salariile sunt mici si nervii intinsi la maxim.

Melcri, ce materie ai predat? Sa inteleg ca acum te-ai lasat de meserie?
melcri
Nu este cazul meu,dar subscriu la tot ceea ce scrie d-ra,este si parerea mea plina de dezamagire ,asta e realitatea ;fac parte din sistem, cu o vechime de peste 30 ani,predau matematica si-mi place la nebunie sa-i fac pe elevi sa le placa obiectul ,s-l-nteleaga; am avut si f multe satisfactii la catedra fapt ptr care am continuat sa muncesc numai in invatamant,Nu pot sa spun cate as avea de spus ,nu vreau sa-ti tai entuziasmul,vinovatiile sunt impartite,discutiile sunt interminabile;nu vreau sa continui o astfel de discutie,n-am nervi(intelegi Oana ce treb),n-am timpul necesar,n-am.....
Teocris
Foarte frumos scris articolul. Pacat ca este despre un subiect atat de trist. sad.gif
melcri
Daca nu stiati!!! Anul trecut au plecat 14000 profesori din inv si procesul continua; nu stiu daca(de fapt eu stiu) cei care vin se vor stradui sa faca ceva in plus fara sa fie recompensati
asa cum a fost la moda intotdeauna pana acum....


Titularizare 2012 – Decât profesor, mai bine… NU!
Florin Moldovan - 01-08-2012

De 5 ani încoace am fost profesor de română la 7 școli din oraș și de la țară. De 5 ani încoace mă gândesc să mă las. Am fost ca acei fumători înrăiți, care știu că țigara îi distruge, îi îmbolnăvește, dar, cu toate că sunt conștienți că le face rău, continuă să fumeze și să găsească o oarecare plăcere maladivă în asta.

După o facultate de Litere de 4 ani, cu peste 10 examene pe sesiune, după o licență pe Nichita Stănescu și un master în lingvistică încheiat cu o disertație pe poetică lingvistică aplicată pe opera aceluiași mare scriitor, după cursuri de didactică în care am fost învățat cum să predau doar unei clase ideale, m-am trezit la o catedră cu un catalog în mână, în fața unor elevi ce credeau că Nichita e o femeie care face circ la tv și că eu sunt un clovn care trebuie să îi distreze pe ei, de care ei trebuie să se distreze în circul din clasă.

Profesorul de astăzi nu mai are absolut niciun statut. Elevii știu cu cât e remunerat cel de la catedră. Unii mi-au spus în față că ei pentru un asemenea salariu derizoriu nu s-ar da jos din pat să vină măcar până la școală… ,,ce să mai și predea la toți nebunii…!".
Și de aici cred că pleacă totul. Dacă stăm să ne gândim, care sunt profesiile ce oferă practicantului un statut social de rang înalt, care te fac să fii bine văzut și respectat? Cele bine plătite. Cu cât o meserie oferă un câștig bănesc mai mare, cu atât sporește și respectul de care se bucură titularul ei.
Profesorii câștigă puțin, fapt bine cunoscut, ceea ce le conferă și puțin respect. Puținul respect din partea societății se traduce prin ignorarea lor temeinică și sistematică atunci când vine vorba de orice. Puținul respect din partea superiorilor ierarhici, prin desconsiderare. (Au fost directoare care mi-au spus în prima zi de școală că dacă nu îmi convine salariul din învățământ să mă duc repede, că angajează barman în barul de la colț, nu cumva să pierd postul!)

Puținul respect de care se ,,bucură" profesorii din partea elevilor se traduce de multe ori prin batjocură, zeflemisire, miștocăreală, atacuri verbale și – uneori – fizice. Elevul de mijloc din ziua de azi (nu vorbesc despre puținii elevi care au bun-simț și vin la școală pentru ca să învețe), elevul mediu, de rând, nu olimpicul, premiantul sau ,,tocilarul", vine la școală ca la film. Mănâncă popcorn, scuipă semințe și se așteaptă să se distreze copios de prestația fraierul de la catedră, care e pus acolo pentru deliciul publicului școlar. Ei îi observă actorului-profesor de ,,stand up comedy" orice fel de ,,defect", pe care îl caricaturizează apoi în tușe groase și lipsite de bun simț, câteodată pe la spate, alteori pe față, spre încântarea profesorului ce trebuie să înghită în sec și să se facă că nu aude și nu vede. Fiindcă, dacă se enervează, audiența se bucură și-și dă silința de a-l scoate din minți, pentru sporirea distracției minților luminate din bănci. Dacă le întoarce vorba batjocoritoare, profesorul este acuzat imediat de jignirea elevului și e sancționat aspru. Dacă raportează mai departe, la diriginte sau director, incidentele sau injuriile, riscă inspecții doveditoare și sancțiuni ulterioare.
Fiindcă de tot ce se întâmplă într-o școală, întotdeauna, profesorul este de vină!

Dacă elevul nu vine la școală, profesorul este de vină, nu a făcut ora destul de atractivă pentru a-l determina pe bietul elev să se trezească dimineața și să ia drumul școlii. Așadar, profesorul riscă sancțiuni. Dacă elevul vine la școală dar nu învață, din nou vina profesorului, că nu îl determină prin măsuri ,,specifice" să învețe, că nu își impune voința, că nu a predat cum trebuie, ș.a.m.d. Din nou, posibile sancțiuni!

Dacă elevul vine la școală și înjură profesorul, își bate colegii, scuipă, distruge, urlă în oră și face ca toți dracii, din nou, e vina profesorului că nu știe să se impună, să controleze clasa. Sancțiuni din nou, sancțiuni!

Dacă elevul de la țară plonjează nevinovat în haznaua din curte, profesorul este vinovat, dacă îl doare măseaua sau capul, dacă în curtea școlii e soare sau plouă, dacă e zi sau e noapte, dacă găinile vecine curții școlii cotcodăcesc prea tare sau nu se ouă, profesorul e vinovat și trebuie neapărat sancționat!

În învățământul românesc elevul are numai drepturi, iar profesorul numai obligații. Și, cum nu îți poți duce la bună îndeplinire obligațiile fără a te bucura de anumite drepturi care să îți faciliteze exercitarea îndatoririlor, rezultă că elevii au numai drepturi iar profesorii numai vinovățiile de a nu-și putea îndeplini exemplar obligațiile.

Am întrebat la un moment dat o doamnă directoare, dacă elevii au atâtea drepturi, inclusiv dreptul de a ne insulta fără a fi exmatriculați (fiindcă nu mai e permisă exmatricularea, sunt obligatorii 10 clase), dreptul de a trece clasa fără să învețe nimic (fiindcă elevul e trecut pe bază de ochi frumoși pentru a nu se descompleta efectivele claselor, și așa reduse), și toate drepturi imaginabile și inimaginabile, cu bun-simț sau lipsite de orice fel de măsură și bun-simț, atunci, totuși, noi, ca profesori, ce drepturi avem? Și răspunsul a fost sec: ,,Voi aveți dreptul de a vă face treaba exemplar, Florine!"

Ei bine, pe salariul în miniatură pe care mi-l scuipă pe card școala românească lună de lună, eu renunț a-mi mai exercita acest drept!
Unui profesor i se cere să dea din el totul, pe lângă cele 4-5 ore de la școală se cer nenumărate ore din zi și din noapte de pregătire temeinică a lecțiilor, a evaluărilor, pentru corectarea lucrărilor și întocmirea vastelor și marilor consumatoare de timp maculaturi școlare, planuri de lecții, planificări anuale, semestriale, calendaristice, pe unități de învățare, pe lună și pe soare.

Cadrul didactic trebuie să fie zilnic actor pe o scenă, să ofere o prestație în același timp și doctă și atractivă, iar la finalul spectacolului, primește de la spectatori, nu aplauze și ovații, ci priviri arogante și sfidătoare, aplauzele pot fi înlocuite cu bătăi de pumni în bancă iar ovațiile cu înjurături de mamă.

Când ajungi acasă, după câteva ore de școală, tumultul clasei îți mai răsună încă câteva ore în urechea minții. Te culci epuizat și auzi reverberate în somn larma și invectivele de peste zi. Și pentru toate acestea, primești 700-800 de lei pe card și o postură socială ingrată de profesor, pentru care doar cei mai în vârstă, trecuți prin școala comunistă, te mai respectă, restul, mai tineri, te consideră doar un pierde-vară, ce lucrează 18 ore pe săptămâna, iar vara freacă menta, un incapabil ce altceva mai bun nu poate să facă în viață, decât să se dea profesor!

Ei bine, eu pot mai mult de-atât! Refuz să îmi mai irosesc gândirea și talentul cu oameni care nu au nevoie și nu știu să aprecieze munca și eforturile mele de a le lumina mintea! Mâine e examen de titularizare. De 5 ani, în fiecare an mă gândesc să mă las și de fiecare dată continui. De data asta însă nu voi mai merge. Să predea la clasă Boc și Băsescu pe salariile neînsemnate – 25%!
Să predea toți miniștrii învățământului postdecembriști, care au distrus acest sistem!
Să predea ei după proasta programă ,,care este", după proastele manuale alternative ,,care nu este", după legea și regulamentele din învățământ ,,care este tâmpite", motiv pentru care școala românească scoate – și oameni deștepți, de obicei autodidacți, dar și mulți tâmpiți!

Refuz să mai duc în spate neplătit sistemul public de învățământ, să fac muncă voluntară la școală în folosul unei comunități care nu-i vede folosul și însemnătatea.

Învățământul românesc e un sistem ruinat ce scoate minți ruinate… sau tâmpite (după cum spunea ,,intelectualul" nostru președinte ce tocmai a primit un vot de blam de la 7 milioane și-un pic de români). Dar adevărații tâmpiți nu sunt cei scoși de școală, ci aceia care generează sistemul, adevărații tâmpiți sunt cei de la vârf! Peștele de la cap se-mpute iar eu m-am săturat să lucrez într-un pește împuțit! Decât profesor, mai bine... nu!
Diana.
Foarte bun textul!
Sa va spun de unde a inceput tot balamucul asta, dupa parere mea?
In primul rind, prin imixtiunea Academiei, prin 1991-1992, cind s-a hotarit schimbarea ortografiei si revenirea la "i" din "a", votata de distinsii academicieni ingineri, ca pe lingvisti nu i-a bagat nimeni nici in aia ma-sii, daramite in seama!
Ortografia "comunista" laugh.gif a trebuit scoasa, dom`le, ca asta era durerea noastra cea mai mare...
Apoi au venit niste baieti destepti care s-au gindit ca nu e bine sa avem un singur manual la nivel de tara per materie, ca asa cistiga numai statul (aka tot noi!) si nu alte citeva sute de profesori, edituri, samd... Oamenii aceia trebuiau sa mai faca si ei un ban cinstit.
Rezultatul a fost aparitia, mai rau decit a ciupercilor dupa ploaie, a jdemii de manuale, care mai de care mai tembele.
Dupa asta a venit o alta modificare: vreun si vre-un precum si toata harababura ilogica si anti-lingvistica care ne-a bagat in ceata si mai tare pe toti.
Copiii au fost bulversati cel mai tare, insa si adultii platesc tributul. Asa ca, in acest moment, cam 80% din populatia Romanei e semi-analfabeta. Va mirati?! Sa nu va mirati! Limba romana nu e necesara cind dai la medicina (acest fapt ne-a fost comunicat de catre o membra a forumului, la un moment dat!).
Si pentru ca limba romana nu e necesara (chiar daca avem nevoie de ea pentru a ne intelege unii pe ceilalti) se ajunge la rezultatele pe care le cunoastem cu totii: o tara in care daca se ia bacul cu 5 si se intra la medicina tot cu un 5 amarit, esti considerat destept!

In ceea ce priveste elevii... parintii au ajuns sa isi considere copiii mult mai destepti decit profesorii si le arata acest lucru atat de vadit, incit cei mici ii desconsidera pe dascali dinainte de a pune piciorul in curtea scolii, nu in clasa. Cind tu, ca parinte, spui "las-o pe profa de mate in pace, ca e o vita" (am auzit asta cu urechile mele!) nu vi se pare normal ca plodul sa se urce cu bocancii pe catedra si sa urle ?!
"Copiii nu trebuie batuti". Ok, nu trebuie batuti sa ii bagi in spital, insa cind plodul e afurisit si te injura si da cu picioarele in tine, prostul de profesor, nu o sa moara daca e tras de ureche cind e dus la cancelarie, nu?

Uniforma e o alta buba: cele mai bune scoli din lume au uniforme. La noi, nuuuu, de ce, noi mergem la scoala ca la discoteca, ca e democratie! Vorbim la mobil in clasa, mestecam guma si ne hlizim. Repetenti nu raminem, ca nu ii lasa sistemul sa ne lase sa repetam clasa...

Tragedia e ca au trecut aproape 23 de ani de la revolutie si acum vedem in invatamint persoane care au facut facultatea in anii `90, la universitati acreditate la kil, care "educa" o alta generatie de semidocti...

Problema invatamintului nu e doar a elevilor, ci si a profesorilor, a guvernului, a societatii...
Diana.

Fara cuvinte.
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.