In primul rand stati sa va spun eu cum era cu frumusetea acum 20 de ani: eu, d-ra utecista, faceam naveta intr-un orasel si-ntr-o buna zi vine presedinta de UTC la mine si-mi zice ca trebuie sa ma duc la concurs de frumusete.
In aceeasi zi. Dupa ce i-am intors spatele si i-am zis ca nu-i sanatoasa la cap si sa-si caute alti prosti pentru activitati dintr-astea, ea nu si nu si tot dupa mine. Dupa aceea m-am gandit ca si asa nu ma cunoaste nimeni in targul ala, m-am targuit cu ea si am scos niste zile libere daca ma duc o ora-doua acolo. Fiecare unitate trebuia sa trimita cateva fete. M-am dus asa cum eram, in blugi si c-un tricou pe mine, am zis doua vorbe - trei prostii, mai prost a fost ca a trebuit sa stau si sa aud ce debiteaza si celelalte candidate si gata. M-au premiat, am crezut ca mor! Si dupa aceea a urmat faza pe judet.
Dar asta era la mine acasa, iar am "facut rost" de zile libere, la pregatiri nu m-am dus (numai vreo juma' de ora, le-am zis sa-mi faca rezumatul si am intins-o iar). Si la "spectacol" tin minte ca am spus o poezie si am tras niste dansuri (au gasit organizatorii niste baieti care le aveau cu dansurile in pereche). Ma gandesc acum ca probabil m-am si prezentat si mi s-au pus si niste intrebari, dar zau ca nu mai tin minte. Si, slava cerlui, am iesit pe locul 2, de m-au lasat apoi in pace cu dracoveniile astea.
Eu una nu mi-as lasa fiica la concursuri de frumusete, cat de stralucitoare ar fi ea. Probabilitatea unei cariere pe baza de frumusete e minima si asta-i de fapt scopul fiecarei concurente. Iar eu chiar as avea ceva impotriva ca propriul meu copil sa intre in lumea modelingului. Si nu-s chiar incuiata la minte, zic eu.