Cinci minute de pauză zilnică, alese anume pentru evadare.

Vreau o clipă de vânt pe faleză. Nu la mama naibii, unde să-mi las bugetul pe jumate de an, la Constanţa. Vreau să văd un oraş românesc prin care n-am trecut niciodată.

Taina zilei: Parisul nu este romantic, este doar celebru.

Dore, asta e jurnalul tau? Sa-l folosesti cat mai des ca imi e tare drag sa te citesc.
Ce oras ti se pare romantic?

Ala80 încerc un jurnal, da.
Absolut obiectiv vorbind, nu există oraşe romantice. Multe oraşe europene au zone încântătoare şi încă nu le-am văzut pe toate. Dar şi Cairo ori Casablanca au un farmec al lor.
Într-un singur loc m-aş refugia oricând: Kavala, un fel de Sinaia cu mare. O cină în port, o plimbare până la far sau o excursie spre insulă ... e frumoasă lumea, zău aşa.
Atât de frumoasă că orice răutate este sacrilegiu.

La lăsatul secului îmi poftesc clanul la masă, încerc să deschid o tradiţie şi funcţionează de câţiva ani.
Vreau la bunica ... niciodată nu am prins acolo sărbătoarea de azi şi ea făcea nişte poale în brâu delicioase.
De la ea am deprins că bărbatul trebuie întâi izgonit, ca să nu-şi facă la tine culcuş fiindcă îi este uşor. Vrâncencele îşi trimiteau bărbaţii la oaste adesea şi nu le aşteptau întoarcerea, viaţa decurgea normal între legănatul pruncilor şi învârtitul mămăligii în ceaun.
Cei vechi trăiau după legile firii fără să se opună prea mult cerinţelor celorlalţi.

Azi a fost Sfântul Aşteaptă, adică ziua în care s-a întâmplat ceva preconizat să se petreacă niciodată.

Cică cine rabdă nu greşeşte, mai ales că ne aflăm în post. Însă aproape că uitasem ... bine face omul să nu-şi bată capul necontenit cu cele ce nu-i stau în putere.

Taina zilei: unii oameni n-au fost botezaţi cu toată apa.

Vrăjitoarele din vechime erau arse pe rug ... dacă le prindea careva. Cunosc o colecţie impresionantă de vrăjitoare, mai măricele sau mai micuţe, în diferite forme, dimensiuni şi gusturi.
Orice blestem ţi-ar trece prin minte, trebuie repetat de exact opt ori ... fiindcă suntem traci şi octogonul are rădăcinile lui adânci pe aici. Dar asta e pentru alte cinci minute.
Înainte să ne expire timpul, neapărat trebuie rostit cel mai aprig blestem:

Blestem pe toţi visătorii din lume să li se îndeplinească visele.

Dore

Kalua

Cinci minutele de azi sunt pentru independenţa emoţională. E păcat de sufletul omului să jelească necontenit, cu sau fără lacrimi, cu sau fără perdea, cu sau fără spectatori după un episod trecut.
Indiferent ce mare minunăţie a fost, acum se află exact acolo unde va rămâne întotdeauna: în trecut.
E păcat să umble Mâine cu capul spart fiindcă nu seamănă cu Ieri.
Cum omul care îşi doreşte ceva ce nu depinde de sine este invariabil nefericit, liniştit este cel care ştie să vrea ceea ce poate.

Asa-i Dora, traim cam prea mult analizandu-l pe Ieri sau incercand sa-l anticipam pe Maine.
Cert e ca tot ce avem defapt e Azi!
"for yesterday is but a dream and tomorrow only a vision
but today well lived makes every yesterday a dream of happines
And every tomorrow a vision of hope"

Angie

Cumpătarea ... parcă era vorba să rămână doar un cuvânt, nu?! N-a fost să fie, s-a transformat în datorie a oricărui om modest. E bine aşa.
Am întâlnit azi un om care credea că i se cuvine orice (parcă sunt din ce în ce mai mulţi ) şi a trebuit să-l rog să-şi măsoare lungul nasului. Adică exact distanţa dintre rădăcină şi vârf.

Am stat aici " 5 minute " in care mi-am tinut respiratia de la primul la ultimul cuvint. Pot spera la la un credit suplimentar ca imi place aici ?

Bine ai venit la noi, difi te aşteptam. Ai toate beneficiile.

Ceţurile astea umede ale toamnei înspre iarnă se fac vinovate de mucegaiul care căptuşeşte din ce în ce mai multe inimi. Nu-i rău, dar nici bine. Mare descoperire, penicilina ... însă mai dezvoltă şi alergii, pe alocuri. Aspergillus se numeşte ciupercuţa şi letargie sindromul.
Mai ştiţi povestea lui Inimă Rece? Wilhelm Hauff ştia poveşti frumoase.

Inimi mucegaite ? hmmm.
Sint acelea care bat cu (,) cadenta cizmelor de campanie ?
Sint acelea care "latra" in urma fiecarui maidanez ?
Sint acelea care s-au autocifrat si au uitat codul ?
Sint acelea care atunci cand " zambesc " aerul se face tandari ?
Dar ce bine stiu sa se plinga....

Oh, da! "Jelui-m-aş" este un fel de sport naţional.

Orgoliul nemăsurat ... curată negustorie de om sărac.
Într-una din zilele trecute, li se încrucişară cărările şi dădură cap în cap Orgoliul şi Plictiseala. El aruncă o uitătură piezişă, ea căscă de-i trosniră fălcile.
N-ar fi de mirare dacă ar trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Fiecare în rezervaţia sa.

A mai rămas doar o lună până la Crăciun; că frumoasă mai e sărbătoarea asta!

În satul bunicilor se fac plăcinte cu gutui, se adaugă nuci în tainul purceilor şi se răvăceşte vinul. Simplitatea vieţii satului românesc este fascinantă.
N-o fi ea comodă, însă sărăcia stimulează creativitatea.

Unde-i primăvara cu bâzâiala de insecte şi arome ademenitoare în atmosferă? Eeeh, parcă nu mai am răbdare, uneori. Demnitatea de a nu mă aştepta la nimic costă mult azi.

Revenind la inevitabil, adică la curăţenia de iarnă: eficienţă garantată!

Dore, multa bucurie mi-ai adus in suflet cu "eficienta" ta. De fiecare data cand revad imagini din filmuletele copilariei mele, mi se umplu ochii de lacrimi.

Ala80

Din ce în ce mai des constat un gust anume pentru muzică ciudăţică. Presupun că este un lucru bun, mai ales că înscrierea în tipare n-a făcut niciodată prea mult bine evoluţiei.
Fiindcă suntem femei şi pasiunile de multe feluri ne intră prin urechi de obicei, pentru că subconştientul crede ce i se spune, sufletul simte ce îl transformă, iar omul face ce poate: Francis Cabrel - "Je l'aime a mourir".

Una dintre cele mai minunate calităţi ale minţii este aceea că poate fi transformată. Omul împăcat cu sine poate face faţă oricărei situaţii cu calm şi înţelepciune.
Lasă diversitatea să îţi umple viaţa. Poţi învăţa, face, visa şi realiza aproape orice, cu o singură condiţie: să vrei. Lumea nu este a celor care pot, ci a celor care vor.

Oamenii sunt mai buni decât par. Vreau să-i văd aşa cum sunt.

Ghem se strânge sufletul uneori, zadarnice par vorbele culese de aiurea. Trece timpul. Cică există un echilibru, undeva ... poate că azi s-a dat peste cap. Se mai întâmplă.

Mda...din putzul gandirii mele profund filozofice vreau sa iti spun ca "Shit happens but mostly to me so don't worry"
Inveselirea gagica! Ce treaba e asta?

Doamne ce bine ca mai sunt pe lume si oameni ca tine Dore.Stiu ca fiecare zi are ceva minunat in ea, ca fiecare om are calitati, dar uneori parca nu se mai vede padurea de uscaturi.

Ştii tu bine, Angie dragă, că toate trec.

Marbella aşa este, speranţa moare ultima.

Crezi c-ai prins pe Dumnezeu de un picior?

Dacă iubeşti ceea ce aştepţi şi rabzi aşteptând ceea ce iubeşti ... ai dreptate.

În zile ca acestea descoperi că are sens. Să fii blând şi îngăduitor, dulce, să iubeşti ceea ce iubeşti şi să spui adevărul despre asta.
Oamenii nu prea au curaj, deşi toţi avem nevoie de tandreţe. Am descoperit că se poate, că oricât de ursuz ar fi sufletul la a cărui poartă te odihneşti, găseşte în cele din urmă puterea de a-şi desface lacătele. Omul care se simte iubit devine supraom.

Fiecare clipă are fericirea ei.

dore

sarbatori fericite si un an nou mai bun decat imi doresc mie insami

Crăciun fericit, draga mea!

Vouă, celor care mi-aţi bucurat adesea atâtea clipe: să fiţi fericite, acum şi în fiecare zi care vă aşteaptă.

Mâna gard n-are, dar nici pumnul lacăt - la capăt de an, clipele trecute strălucesc în altă lumină. Dintre toate câte ne sunt date puţine ne sunt cu adevărat de folos, însă durerea pricinuită prin refuz celui care dăruieşte trebuie alungată din coşul cu prinos.

Să aveţi un an nou bogat în roade ale sufletului, atâtea câte ne-ar trebui, chiar dacă nu ştim încă.

Adâncă este puterea celui care iubeşte: cu picioarele adunate turceşte pe scaunul cu spătar, cu braţele întinse lateral şi palmele în sus, ochii închişi ajung să vadă sfera de lumină care conţine întregul uni astfel de suflet.

Prin comtemplaţie, omul descoperă că are acces la informaţii care stătuseră adormite decenii întregi. Iar intensitatea, claritatea şi bogăţia amintirilor optimizează intuiţia şi oferă un teren fertil pentru dezvoltarea ei.
Femeile îşi amintesc multe lucruri, intuiţia feminină este proverbială.
Să petreci câteva minute pe zi amintindu-ţi momente dragi ... asta da terapie.

Dore

femeile isi amintesc mai tot ... haha ...uneori e un minus

insa venisem sa-ti spun ca-mi place tare ce scrii aici. Oricat de trista as fi, te citesc si plec zambind ...plec detasata de gandurile negre

H

Budismul măsoară bunăstarea în funcţie de gradul în care mintea noastră este dominată de emoţii chinuitoare sau de emoţii pozitive (care sunt antidoturile primelor). Ca antidot general pentru nefericire Dalai Lama recomandă grija faţă de alţii; există cică 84.000 de emoţii chinuitoare şi tot atâtea antidoturi. Acestea nu sunt răspunsuri absolute, au doar o eficienţă relativă transformând stările negative în stări pozitive.

Taina zilei: nu este nevoie să dai crezare gândurilor proprii.

Spun bătrânii că uliţa te face fără de casă. Cel ce trăieşte mai mult pentru lume decât pentru ai săi se pierde în colbul drumului, oricât de atent ar păşi printre bolovani.

Lumina acestei dimineţi m-a grăbit cu gândul la microcosmosul fără minte reprezentat de un om arătos şi tare găunos. Să fii diferit este un risc chiar şi când locuieşti în curtea păsărilor, poţi alege să fii găină deşi din ou ai ieşit cocoş. Mă gândesc că lumea unui aşa om ar căpăta brusc altă luminozitate dacă, absolut aiuristic, şi-ar da jos şapca cât să i se vadă adevărata culoare a crestei.

Cică reteveiul are două capete: unul arde în foc şi altul bolboroseşte spumă albicioasă fiindcă lemnul din care e făcut era încă verde. Deci nu trebuia aruncat în foc.

Din colecţia masochismul drept politică internă: ne place să suferim atunci când n-avem altceva mai bun de făcut. Hai, viaţă, hai cu de-alea care contează!

Mânia trebuie să apună odată cu soarele, iar netrebnicul care ţi-a bătut potcoave în talpă nu trebuie să apuce să arunce şi şaua. Nu scuturându-te îl biruieşti, ci zâmbind de la distanţă.
Şi cum calul de dar nu se caută în dinţi, ar trebui să rămână la distanţă, cuviincios, găsind în politeţe "zât"-ul fără de care nu ar fi priceput în veci ce are voie şi ce nu.

Să admiri şi să îngrijeşti de la distanţă capătă valenţe noi într-o lume în care comunicarea este la rang de religie.

Taina zilei: Ai timp de toate lucrurile pentru care vrei să ai timp.

Meloterapie: Ben Lee - "Gamble everything for love"

Este revigorantă regăsirea prietenilor buni şi dragi. Chiar şi o frântură de conversaţie cu aşa oameni minunaţi ajută, mai ales după zile complicate, aşa cum ni se întâmplă tuturor să avem din când în când.
Şi cum după una caldă adesea vine şi una rece, aseară dau peste un alt grup de cunoscuţi. I-am regăsit atât de transformaţi, în sensul trist, încât nu-mi venea să cred ochilor. Şi, mai ales, urechilor. Nu rece, ci gheaţă la mal, pur şi simplu.
Aşa că mi-am amintit urgent că e plină lumea de oameni frumoşi, dar e săracă în oameni frumoşi la suflet. Iar aceştia din urmă merită sărbătoriţi în fiecare zi, fără excepţie.

La mulţi ani, suflete frumoase să vă sporească Dumnezeu zilele.

Se întâmplă oricui să-i fie dor de oarecare momente din viaţa sa. Este o demonstraţie, chiar şi inconştientă, a faptului că te-ai considerat cândva om fericit, indiferent că erai sau nu. Şi oricum, cine stabileşte asta? Sinele. Care nu poate fi altfel decât subiectiv.

Toate bune şi relativ frumoase, numai că mie, astăzi, mi-e dor de restul vieţii mele. Mi-e dor de toate momentele care nu au trecut încă, fiindcă le simt suflarea în ceafă, fiindcă nu este vorba de vreo promisiune, fie ea deşartă. Este o certitudine.
În momente complicate avem tendinţa de lamentare. Rareori şi puţini dintre noi, ne amintim de acel echilibru perfect al universului din care facem parte: după un noian de rele, te năpădesc bunele până la aflarea liniştii absolute.

Ma bucura sa vad ca nu te paraseste optimismul niciodata

Îşi mai ia vacanţe uneori, Angie, e adevărat că scurte şi că i le tai, abuziv, din vechimea în muncă iar când se întoarce găseşte biroul prin de hârţoage.


"Voi insista până voi reuşi.
Valoarea vieţii unui om este dată de sfârţitul fiecărei călătorii, nu de începutul ei; şi nu-mi este dat mie să ştiu câţi paşi sunt necesari pentru a-mi atinge destinaţia. Voi întâmpina poate eşecul şi la al miilea pas, iar reuşita poate fi ascunsă după următoarea cotitură a drumului. Niciodată nu voi şti cât de aproape sunt de el dacă nu trec de următoarea cotitură. Întotdeauna voi face încă un pas. Dacă acesta va fi fără rod, voi mai face unul şi încă unul.
Mergând pas cu pas, drumul nu poate fi prea greu." (O.M.)

Taina zilei: Cuvintele sunt adesea neputincioase. Faptele strigă întotdeauna mai tare.

Cel ce îţi este aproape îţi va mângâia întodeauna clipele, chiar şi la ani lumină depărtare fiind, prin simpla existenţă. Ajunge să ştii că există undeva, că dacă ar şti prin ce treci i-ar păsa şi ar face orice să te bucure. Ajunge să ştii şi se întorc la tine toate forţele pe care ţi le îndepărtase tristeţea. Prietenia este una dintre minunile lumii, fără îndoială.

Taina zilei: Întotdeauna capeţi ce ţi-ai dorit, dar viaţa alege momentul.

Gândeşte frumos. Mereu gândul bun găseşte drumul spre destinaţie. Şi dacă azi te-ai simţit bine în pielea ta fie doar o clipă ... mulţumeşte celui care ţi-a dorit binele cândva. Indiferent cine o fi fost şi cât de multă vreme o fi trecut de atunci. Iubirea de oameni are tainele ei, minuni de clipă ce nu poate fi mutată.

Lecţia de prietenie: Indiferent cum eşti, am găsit ceva plăcut la tine şi nu pot să ignor asta.

Se demonstrează a fi adevărat faptul că valoarea omului stă în dificultăţile depăşite de acesta. Însă cu ajutorul prietenilor buni şi dragi, indiferent cât de îndepărtaţi, observi o nuanţă nouă în curcubeu. Şi oricum nu pot şti cu precizie câte nuanţe văd ceilalţi însă azi am observat una nouă. Ademenitoare, zâmbăreaţă.

Fie doar o singura data in viata, trebuie sa-ti implinesti un vis ciudatel. Traindu-l, cu greu iti poti reprima senzatia de noapte adanca si tot ce simti este atenuat de gandul ca e putin probabil ca nu visezi defapt.
Ciudata fiinta omul care nu se teme de vorba celui de alaturi. Ori de cate ori faci una nefacuta si te incearca indoiala trebuie sa-ti amintesti ca la sfarsitul zilei, pe perna ta, esti doar tu cu tine.

Azi aleg să retrăiesc cinci minute, în linişte. Nu ştiu să le descriu. Uneori, frumuseţea nu are nume, nici marcatori.
Mi-a fost dor de doamnele acestui loc.

Welcome back

S-au dus vacanţele de nevoie, toate se duc. Toate trec, spune un clasic în viaţă.

Te trezeşti într-o zi şi ştii că vei face o nefăcută. Că ai văzut jumătate de lume, că înţelegi jumătate de lume fără jumătăţi de măsură şi că după fiecare colindă vine primăvara.
Într-o primăvară a nebunilor se găseşte unul, mare specialist în te miri ce chestie, care spune că mai ai de trăit până la Crăciun. Sau până la Paşte; nu zice care exact, dar evident nu cel al cailor.

Ce ai face să ştii că de mâine nu mai poţi face nimic?

Orice ai ales, întâi trebuie să te detaşezi de tot. Şi de toate.

Tristeţea e un sfetnic prost, acum şi aici, mâine şi oricând. Ultimul zâmbet, oricât de greu i-ar fi să răsară, trebuie să fie pentru tine şi pentru lupta ta cu timpul. La final nu există nici câştigători şi nici învinşi, există doar curajoşii laşi care ştiu că mâine nu există.

Taina zilei: fericirea cea multă e a celui ce iubeşte fără să aştepte ceva înapoi.

Suntem suma lucrurilor pe care le-am făcut şi ecoul tuturor celor pe care le-am gândit. Azi mi-am amintit de nuanţa cea nouă din curcubeul de deunăzi. Un prieten bun şi drag este acela pe care îl consideri astfel şi atât. Nu trebuie să treacă de calificări preliminare, să spargă munţi sau să ucidă balauri pentru mine.
Câtă înţelepciune îţi trebuie să nu presupui reciprocitate şi câtă inconştienţă ca să-i spui adevărul unui om căruia nu-i pasă de el?

Cred că încep să înţeleg de ce sunt unii bătrâni atât de dezinvolţi; n-au timp să-i aştepte pe ceilalţi să deducă logic adevărul din spatele unei formulări delicate.
Timp. Am timp să fac tot ce îmi doresc. Noroc că nu mi-am dorit vreodată mare lucru.

Să zâmbim zilei de mâine şi să ne vedem de ale noastre.

Oamenii care au ales să rămână în urmă sunt mai fericiţi aşa. Ceea ce iubesc este mereu al meu. Ceea ce iubeşti este mereu al tău. Mâine e ziua cu minuni.

Şi încet te întorci la ale tale, toate devin parcă mai bune şi mai frumoase. Dacă apuci să vezi lumea mai departe de mâine ... cum ai vrea să fie? Cică stresul trebuie ţinut la distanţă cu orice preţ, altfel recidivează ameninţarea de scurtare a existenţei. Şi atunci, ce e de făcut?

Ai putea să te apuci să spui oamenilor ceea ce ai crezut întotdeauna despre ei. Ghinion, făceam asta oricum.
Ai putea să-ţi iei lumea la spinare şi să te opreşti unde ţi-o plăcea mai tare. Ar fi un deja-vu, dar merită o repetiţie.
Ai putea să nu-ţi mai pese de nimeni şi de nimic. Oricum nimănui nu-i pasă de nimeni şi de nimic. Ar fi protesc, ca şi cum aş fi trăit degeaba până acum, deci pas.
Ai putea să exişti altfel. Basme, legende, poveşti şi povestiri nu interesează pe nimeni.

Oamenii sunt prea ocupaţi să fie trendi şi cul şi greit. Genial înseamnă să-ţi baţi joc de sufletul din tine. Încep să-i înţeleg pe drogaţi. Ăia măcar renunţă tacit, eu încă mă mai lupt cu morile. Cu alea de tocat pietre.