Haideti sa vorbim aici de religia ortodoxa, preoti, Sfanta Traditie, Biblie, Sfinti, ce anume va deranjeaza, ce anume respectati din dogme etc etc.

Eu ma chinui sa ma las de fumat ca sa pot posti si eu crestineste, dar ioc. si am inteles ca degeaba tin post daca fumez, deci automat nu ma pot impartasi.  :-

intamplare:

de Paste annua sta m-am hotarat cu o prietena sa mergem sa ne impartasim. am tinut post si hai la spovedit: bineinteles ca nu ne putea impartasi ca nu suntem acsatorite, hadic CONCUBINAJ curat, si .... ce m-a intrigat de-a dreptul:
a zis preotul ca exista nush ce dezlegare dar ca la biserica respectiva nu s eface ca nu e de acord parintele sef... DAR exista o biserica nusah unde , unde parintele sef e de acord cu aceasta practica!!!!!!!!!


hahahahhaha ..... pai ori asa, ori asa !!!!

so... da! exista Dumnezeu, l-am simtit de atatea ori dar treaba cu religia mi se pare cam trasa de par

Sa va spun o povestioara.
Cica era o data un om,care s-a dus la frizer sa se barbiereasca,si din vorba in vorba a inceput sa vorbeasca cu frizerul despre D-zeu.
Frizerul : -Eu nu cred in existentza lui D-zeu.Daca exista un D-zeu,nu mai se intamplau atatea nenorociri,nu erau atatia copii abandonatzi,nu se savarseau atatea crime,nu exista atata saracie si rautate din partea oamenilor.Nu existau atatia oameni bolnavi.Daca exista D-zeu nu exista atata suferintza,si oamenii se intzelegeau mai bine.
Auzind asta clientul tacu,si astepta ca frizerul sa isi termine treaba.Dupa ce terminara,clientul iesi afara,inca gandindu-se la subiectul abordat.Cand ajunse in strada,vazu un barbat cu barba si cu parul lung.Se intoarse repede la frizerie si ii spuse frizerului.
Clientul : - Stii ceva?.. eu nu cred in existentza frizerilor..
Frizerul : - Cum adica? Eu sunt aici,exist dupa cum vezi!
Clientul : - Ba nu exista,ca daca existau frizeri,nu mai existau barbatzi care sa umble cu plete si cu barbi.
Frizerul : - Frizeri exista la tot pasul..Dar daca ei nu vin la frizerie sa se tunda si sa se barbiereasca,eu ce vina am?
Clientul : - Ai foarte mare dreptate! D-zeu exista,dar daca oamenii nu merg la EL,El e vina are?!

:magandesc: interesant!

cam acelasi lucru zice si dracul, ca exista Dumnezeu si chiar se teme de El. din pacate insa
din atatea intunecime dracul nu poate sa accepte iubirea lui Dumnezeu si prin urmare se
ridica impotriva Lui, ceea ce facem si noi cand incercam sa avem parerile noastre si nu ne
facem probleme in legatura cu viata noastra.

Eu nu neg existenta lui Dumnezeu, desi sunt departe de a fi ceea ce se numeste "credincios practicant". Insa am si eu unele intrebari, in special pentru Gigel. Nu crezi ca religia a fost de fapt cel mai mare instrument de manipulare a maselor? Plus ca de-a lungul istoriei cele mai mari crime impotriva umanitatii au fost savarsite in numele lui Dumnezeu?

Cruciadele
Inchizitia

Dezvolta, Blondina.
Doua cuvinte nu spun mare lucru.
Hai sa ne uitam insa si la valorile pe care le promoveaza ortodoxismul: iubirea de aproape, familia, facerea de bine...

Eu l-am completat pe invisible Diana  :)
Ca el a zis ca cele mai mari crime ale umanitatii au fost savarsite in numele credintei. Si eu am dat ca exemplu cruciadele si inchizitia.

Topicul este despre ortodoxism.
Ortodocsii, din cite stiu eu nu au avut nici o Inchizitie si nici nu au plecat in cruciade.
Catolicii, da.
:)

Crimele au fost facute din dorinta de putere, nu din cauza religiei.
Tot factorul uman supus eresului au dus la crime impotriva umanitatii, daca stam sa ne gindim.

Nu am zis ca au fost savarsite in numele credintei. Am vrut sa spun doar ca, dintotdeauna, omul a avut nevoie de o mana calauzitoare. Si aceasta a fost, multa vreme, credinta, in Dumnezeu, Allah, Buddha, in functie de regiune. In Europa, insa, religia a devenit incepand cu sec. XI-XII, principalul instrument de manipulare al maselor. Cea mai mare figura politica a lumii in acea perioada a devenit Papa.
De aici si teoria mea, cum ca, religia a devenit de-a lungul timpului, un instrument de manipulare.
Ah, si da, este clar faptul ca este vorba de catolicism :D Dar cum toti sunt crestini, si nu au biblii diferite, este valabil cred in cazul ambelor religii.

Ai sa ramii uimit, poate, dar exista diferente in Biblii. :)
Revin sa completez mai tirziu putin. :)

Sunt f curioasa.Nu stiam ca exista diferente intre bibli.
Te astept cu nerabdare diana :-*

right, dar crimele au fost facute cu ajutorul religiei, si nu a religiei oarecare, ci in numele crestinismului.
si ortodocsii sunt tot crestini. nici ortodocsii nu sunt mai breji. religia este radicala, intolerabila si extremista. oricare ar fi ea. inainte de religie exista creierul. asta am aflat atunci cand am citit prima oara despre galileo galilei. religia, biserica a avut si ea un rol important dupa parerea mea in dezvoltarea omului modern. acum cred ca-i ajuta in special pe cei mai slabi.

nici ca putea sa zica mai bine tsunami. subscriu in totalitate.

Imagine there's no heaven,
It's easy if you try,
No hell below us,
Above us only sky,
Imagine all the people
living for today...

Imagine there's no countries,
It isnt hard to do,
Nothing to kill or die for,
No religion too,
Imagine all the people
living life in peace...

Imagine no possesions,
I wonder if you can,
No need for greed or hunger,
A brotherhood of man,
Imagine all the people
Sharing all the world...

You may say Im a dreamer,
but Im not the only one,
I hope some day you'll join us,
And the world will live as one.

lennon, imagine

"Haideti sa vorbim aici de religia ortodoxa, preoti, Sfanta Traditie, Biblie, Sfinti, ce anume va deranjeaza, ce anume respectati din dogme etc etc"

asta mi-a amintit de ceva, oarecum legat de subiect, la modul general.  :)

existenta raiului!
ma gandeam ca raiul pt mine, ar trebui sa fie un loc plin de iubire, intr-o masura mai mare decat este Pamantul, care este un loc totusi suprasaturat de barbati disponibili. asa inteleg eu Raiul si sper ca asa si este, de fapt, nu un spatiu unde curge lapte si miere. cum adica? uite asa! sa mor pt a ma naste cu burta plina? ce plictiseala amarnica! pe cine intereseaza laptele si mierea in lipsa iubiriiii? cred, din tot sufletul, ca Dumnezeu s-a orientat satisfacator si ca nu murim, cand murim, chiar de pomana, pt o caldare cu lapte si un borcan cu miere, acolo....   ;)

ella, nu mai visa, ala e screensaveru :D

:hohote: :hohote: :hohote:

invi, nu visez....
doar sunt pusa pe shoti astazi. si am zambet in privire!  ;)

Inainte de a exista creier a existat energie=suflet.

S-a demonstrat stiintific existenta sufletului.Invatasem asta la ora de religie.S-a demonstrat,de catre oamenii de stiinta chinezi parca sau japonezi-nu mai stiu sigur, ca sufletul cantareste aproximatix 2 grame.

Nu trebuia sa se demonstreze existenta sufletului din punct de vedere stiintific.Cine a facut si face asta, il testeaza pe Dumnezeu in opinia mea.
Cine vrea sa inteleaga cauta si cu siguranta va afla adevarul.Cineva il va ajuta, il va indruma, ii va descoperi raspunsurile.Acest Cineva este Dumnezeu.

sufletul e materie?
e prima data cand citesc asa ceva

21 de grame, blondina. Si eu am auzit. Dar nu sunt dovezi concrete, atat doar ca trupul unui om in clipa in care moare, cantareste cu 21 de grame mai putin! De aici, au dedus ei ca acele 21 de grame sunt ale sufletului.

2...21..ceva pe acolo. Nu mai tineam minte exact. Dap,este o presupunere..deocamdata. :)

Din cate stiu eu , omul cand doarme este mai usor(sau mai greu?!?).sa inteleg ca toti murim in somn? :-X

Nu murim,iese sufletul la plimbare.

Si cate grame are?Iese in fiecare zi si noapte?
Sa inteleg ca si atunci cand mori pleci la plimbare?

Are 21 de grame.Da,iese in fiecare noapte,atunci cand noi credem ca visam.Cand murim iese intr-o plimbare mai lunga  :)

biogaz

Matusa mea a fost in moarte clinica cu multi ani in urma.Nu voi detalia caci nu are rost.Mi-a povestit insa drumul sufletului ei in cele cateva ore cand era "dusa".S-a trezit la morga de fapt...
Visul era ciudat, cu ingeri, demoni, etc si in final a intrebat un preot cand si-a revenit.Preotul u-a spus sa citeasca"visul Maicii Domnului:.Matusa mea a ramas socata (era o pustoaica la acea ora) caci era exact ca in "visul" ei.

Da-ne detalii please..  :( Chiar ma intereseaza subiectul

Eu nu am citit "visul Maicii Domnului" iar matusa intre timp a murit.
Cred in Dumnezeu dar nu am intotdeauna starea de a citi carti de acest gen.Sa zicem ca am o credinta a mea, adaptata la felul meu de a fi dar cu siguranta ortodoxa.

Acum ceva timp am avut un mic accident pe partie si am aterizat cu capul intr-un gard! Am lesinat si in timp ce nu eram constienta ( a fost o chestie de cateva secunde) simteam o mare bucurie, eram fericita, nu stiu, nu pot eplica sentimentul, e ceva ce nu am mai simtit niciodata! Cand mi-am revenit am avut senzatia ca am adormit si ca m-am trezit dintr-un vis! De atiunci ma tot chinuie un gand: oare linistea aia sufleteasca de dupa despre care se tot vorbeste, seamana cu ce am simtit eu atunci?  :o

Cred ca da.Nu stiu concret pentru ca nu am avut astfel de experiente.

Eu am avut multe experiente dar nu le povestesc..

De ce nu? Eu chiar sunt curioasa. Mai ales daca ai avut vreo experienta asemanatoare cu a mea!  ;) Deci...ne zici si noua?

Nu seamana ca experienta ta mititica  :) Sunt un pic mai ciudate

Eu deja m-am bulversat de tot in acest tip de forum.Deschid ferestre aiurea si nu mai pricep nici ce scriu.Scuze daca nimeresc pe alaturi.

:offtopic:

Nu-i nimic,lasa ca te obisnuiesti no_ua  :-*

De multe ori m-am gandit la religia ortodoxa si ce mai inseamna ea in ziua de azi... Cu durere in suflet ajung din ce in ce mai des la concluzia ca ortodoxismul isi pierde insemnatatea cu fiecare zi ce trece.  :'(

Mergand la biserica intr-o zi de duminica (slujba tine 2 ore), am ascultat cuminte Sfanta Liturghie, apoi predica... si am iesit de acolo la fel cum am intrat, nu m-am simtit deloc mai castigata in cunostinte acumulate, nu am invatat nimic, nu m-am gandit la nimic din ce s-a spus acolo in acele 2 ore in decursul zilei ce a urmat.  :(
Pana sa merg la facultate in Timisoara si sa ma stabilesc aici definitiv, am locuit in Ramnicu Valcea cu parintii mei si mergeam la biserica de cateva ori pe luna. Asta se intampla pentru ca in chiar centrul orasului este o biserica numita "Sf Paraschiva" al carei preot facea niste slujbe care-ti mergeau de-a dreptul la suflet. Cel mai mult imi placea predica de la sfarsit cand spunea pilda din diminica respectiva si apoi cu cuvintele lui facea indrumari si adaptari si la zilele noastre. Ma regaseam de multe ori in ce spunea, vedeam ce greseli se fac adesea in timpurile noastre, cum trebuie sa procedez si eu ca sa-mi respect si iubesc aproapele. Toata ziua ma gandeam la ce ne-a spus la predica si imi promiteam mie insami sa incerc sa fiu mai buna!  :)

Ei bine, destinul a facut sa plec din acel oras si din acele locuri care fac parte dupa parerea mea din putinele locuri ramase crestine in tara noastra, asta datorita si numeroaselor manastiri situate in judetul Valcea. Fiind crestina si placandu-mi apropierea de Dumnezeu, am incercat sa-l caut si in Timisoara insa nu l-am gasit. Am mers si aici la biserica, am mers la mai multe chiar, am ascultat Sf Liturghie si apoi predica care s-a rezumat numai la pilda resp si atat. Totul era parca mecanic, preotul era acolo sa-si faca meseria, nicidecum sa ne faca sa ne apropiem de Dumnezeu. Am inceput sa ma intreb la ce-mi este de folos sa stiu ca X a murit omorat cu pietre de exemplu... Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, stiu ca si pildele au intelesul si talcul lor, insa eu traiesc intr-o lume agitata, moderna, futurista sa zicem... vreau sa aud ceva care sa ma faca sa reflect putin dupa ce ies din biserica, ca si cum as citii o carte si as ramane pentru totdeauna impresionata si marcata de ceea ce am descoperit. In biserica ortodoxa nu mai este cazul!  :(

Ortodoxismul este denigrat in toate felurile prin intermediul mass-mediei (vezi cazul maicutei exorcizate, vezi comportamentul preotilor ortodocsi, etc) si nu pot sa nu ma gandesc ca actualii/viitorii preoti ai bisericii noastre nu-si merita nici titlul si nici respectul enoriasilor.

Am stat sa analizez si alte religii si am ramas impresionata de comportamentul adeptilor lor in comparatie cu al ortodocsilor. La noi in Romania majoritatea populatiei este ortodoxa, insa doar cu numele as spune eu. Apoi sunt celelalte religii si atheii (asta este marea majoritate adevarata a romanilor dupa parerea mea) care se nasc intr-o astfel de lume si nu mai stiu ce sa creada sau daca chiar mai este necesar sa creada in ceva. Ei bine, cum ziceam am ramas profund impresionata de adeptii celorlate religii care nu ezita sa foloseasca cuvantul lui Dumnezeu ca semn de multumire in urma activitatilor lor, care sunt calmi, au liniste sufleteasca, sunt corecti si buni cu semenii lor, si este realmente o placere sa stai de vorba cu astfel de oameni. Debordant este de altfel si optimismul de care dau dovada si increderea ca Dumnezeu va face totul posibil si frumos in viata lor. Fiecare astfel de adept merge regulat la biserica si respecta cuvantul mai marilor de acolo, au intalniri si activitati comune, menite sa-i adune impreuna.

Concluzia la care am ajuns este ca in timp ce celelalte religii isi cauta cu disperare adepti si ii invata cum sa fie mai buni si corecti in lumea de azi, ortodocsii te fac sa te indepartezi tot mai mult de biserica si de Dumnezeu si sa nu mai ai incredere in nimeni si nimic...  :'(

in primul rand nu exista ortodoxism. ortodoxism duce mai mult la ideologie, dar nu exista
ideologie, ordotoxia este calea catre Dumnezeu. Suntem ortodocsi si in general nu
cunoastem inaltimea, profunzimea, largimea Ortodoxiei.



a merge la biserica nu e ca si cum apesi pe un buton si iesti la fel cum am intrat.
daca tie ti s-a intamplat asa, trebuie sa-ti pui problema de ce. nu este vina
lui Dumnezeu daca atunci cand ni se descopera inchidem ochii si daca atunci
cand striga la noi ne punem mainile la urechi.

ce zici tu se numeste pietism, cautarea dupa sentimente ieftine si senzatii, si daca
se poate mai ales la comanda si fara sa facem vreo osteneala. de exemplu, eu sunt
foarte impresionat in ortodoxie ca oricate pacate as face, parintele tot ma dezleaga
de ele, mi-l da pe Hristos si pot sa iau viata de la cap, sa pun inceput bun.

oare e putin lucru asta? se pare ca pentru tine, nu, tu vrei impresii ca si cum am merge
la biserica ca la Disney World



cel care ne indeparteaza de biserica este dracul. felul cum o face este variat, de multe ori
si prin oameni, dar la judecata nu vom avea scuze. toata pledoaria asta a ta nu da
decat dovada de cata putina intelegere avem despre ce inseamna ortodoxia

daca chiar esti sincera in cautarile tale, iata un cuvant mai de folos:

http://www.credo.ro/despre-ortodoxie.php

Asa este, nu exista ortodoxism, nimic mai adevarat in ce spui, pentru ca Dumnezeu se afla in sufletele noastre si nu in obiecte si lucruri materiale. Il pot gasi pe Dumnezeu oriunde as fi, nu trebuie sa fiu musai intr-un loc anume ca sa fiu in comuniune cu el.


Nu vad biserica prin prisma unui buton, ci caut dobandirea linistii sufletesti, o apropiere de Dumnezeu. Tocmai asta incerc sa spun: biserica nu-mi mai ofera apropierea aceasta de care eu am nevoie, incredere si respect totodata. Aici ma refer mai ales la bisericile ortodoxe din marile orase.

PIETISM = doctrina ascetica a unei secte protestante, care promoveaza respectarea cu rigurozitate a practicilor religioase, pietatea şi misticismul extrem; atitudine, comportare a adeptilor acestei doctrine.
M-ai inteles total gresit!! Nu sunt adepta nici unei alte religii decat cea ortodoxa, si mai ales te inseli amarnic cand spui ca sunt in cautare de sentimente ieftine si senzatii! Nu sunt genul de om caruia sa-i impui ceva la comanda si gandirea ta este complet gresita in perceptia lui Dumnezeu daca ai impresia ca oamenii care isi cauta liniste si nu o gasesc ... merg la biserica ca la DisneyWorld. Insa ai si ceva dreptate, trebuie sa recunosc!  :) Majoritatea oamenilor care merg la biserica duminica nici macar nu asculta Sf Liturghie, vorbesc intre ei si mintea lor zboara la altceva. Acum sa-mi spui tu... ce fel de om e ala care merge la biserica, sta cuminte acolo 2 ore si cand iese vorbeste cu ura de nush ce vecin care-l necajeste sau mai stiu eu ce. E testata chestiunea, eu cu urechile mele am auzit oamenii care nici nu au iesit bine pe usa bisericii si mintea lor era deja in alta parte, iar cuvantul lui Dumnezeu uitat definitiv. Asta inseamna ca au mers degeaba la biserica in ziua resp si mai bine stateau acasa. Si mai poate insemna si ca preotul nu s-a facut destul de bine inteles si mai ales, nu i-a putut convinge de rautatea care se petrece in aceasta lume! Simti in sufletul tau cand cineva iti vorbeste din inima si incearca sa-ti arate calea cea buna, si cand cineva isi face doar datoria dintr-o zi obisnuita de duminica. Pentru majoritatea preotilor a participa efectiv la slujbe este o meserie pe care la un moment dat, ajungi sa o faci din obisnuinta si nu din pasiune.


Eu nu sunt impresionata deloc de impresia ta!  ;) Nu stiu unde te spovedesti tu si nici cate pacate faci, insa daca tu ai impresia ca obtii dezlegarea resp indiferent de ceea ce ai facut si poti lua totul de la capat si viata este frumoasa si senina... ei bine, nici nu te poti insela mai mult de atat. Este o iluzie, dragul meu! Asta traiesti tu, o iluzie ca tot ce faci, ti se iarta. Ce frumos ar fi sa facem toti ca tine, am fi mult mai crestini si mai impacati cu noi insine: pentru ca totul ni se iarta! Nu conteaza ca noi persistam in pacate, totul se iarta! Asa este, Dumnezeu ne iarta! O data, de doua ori, de trei ori... insa nu crezi ca aici nu mai este vorba de iertare ci de bataie de joc? Pot sa fac orice, pentru ca oricum obtin iertarea!
Hai sa-ti spun cum sta treaba insa: eu traiesc in concubinaj, ceea ce este un pacat mare de tot in ortodoxism! Si inainte sa traiesc astfel, nu aveam pacate majore si puteam sa merg sa ma impartasesc! Ei bine, practic pot sa ma impartasesc si acum, preotii din Timisoara imi acorda aceasta iertare! Si totusi... nu ma impartasesc! De ce? Am mers la o manastire, acolo unde il mai gasesti inca pe Dumnezeu si m-am spovedit. Calugarul de acolo mi-a spus ca daca voi renunta sa mai traiesc in concubinaj sau daca ma voi casatorii religios, ma voi putea impartasii, altfel nu! Aici nu vorbim de iertarea calugarului, ci de iertarea lui Dumnezeu! Ce rost avea sa-i promit ca voi renunta la viata mea de pana atunci daca eu nu credeam in promisiune?! Pe calugar il puteam mintii, insa pe Dumnezeu niciodata! Si este un mare pacat sa primesti iertarea si sa comiti din nou aceeasi fapta! Poate chiar mai mare decat concubinajul, pentru ca se mai adauga si minciuna.


Eu stiu ce inseamna ortodoxia, tu o percepi diferit... ca o cale prin care poti fi iertat, indiferent daca meriti intr-adevar sau nu!  :)

asa este, dar nu poti sa ajungi in comuniune cu Dumnezeu daca nu asculti
de Dumnezeu si daca ai mandria sa crezi ca tu de capul tau, in afara Bisericii
poti sa gasesti adevarul.



linistea sufleteasca o dobandim dupa ce ne lepadam de pacate, de patimi
si prin smerenie, rugaciune, fapte bune, ajungem sa nu mai fim ispititi nici
macar cu gandul. adevarata liniste sufleteasca o dobandesc doar sfintii,
noi restul astia mai necajiti si inca luptatori cu raul, o sa avem razboaie
cumplite si crunte cu dracii pana ne vom lepada de legaturile raului.

din pacate omul contemportan, si se pare ca si tu, cauta o liniste a mintii
lor, adica vor sa nu mai aiba probleme din cauza pacatelor, sa nu ii mai
tulbure constiinta ca de ce au facut un pacat anume, sau ca de ce trebuie
sa plece capul la spovedanie si sa asculte de un popa care oricum nu crede
nici el ce zice, etc

ai grija ca nu cumva linistea asta sufleteasca care o cauti tu, sa nu fie
linistea constiintei adormite ...

eu cat timp sunt nelinistit, macar stiu clar ca dracii sunt asupra mea si deci
mai am sanse de mantuire, inca nu m-am pierdut.

vad insa ca de fapt tu nu esti preocupata de viata dupa moarte ci de
viata inainte de moarte, cauzi linistea de aici nu pacea vesnica care vine
prin impacarea cu Dumnezeu.

iarta-ma daca nu o sa-ti mai raspund ...

Asa este, sunt mult mai preocupata de viata dinainte de moarte, de prezent, pentru ca judecata de apoi va fi asupra faptelor ce le savarsesc in aceasta viata si nu in cea de pe urma!


Nu-i suparare pentru ca oricum nu ai inteles absolut nimic din ceea ce am scris eu mai sus!  :(

Eu la biserica merg, de obicei, cand simt nevoia. Adica, destul de des  :) .
Nimeresc cateodata in mijlocul unei slujbe, si este aglomeratie, si da, multe babe ce se intreaba de sanatate, dar ma pot detasa usor, si imi vad de ale mele.

Eu as putea spune ca trec printr-o perioada mai intunecata cand vointa si credinta mea sunt puse la incercare... Imi pun tot felul de intrebari si caut ceva, poate ca nici eu nu stiu ce...  :(

Black, ce te poate ajuta, e multa rugaciune. :)

Pai si daca nu am tragere de inima, ce fac?  :(

:)  Scuze, asta inseamna ca necuratu' isi face treaba bine. adica avem tragere de inima ptr tot, dar ptr asta, 5 minute zilnic, nu avem.  :-X