Tatal meu a murit saptamana trecuta de cancer la ficat. Sunt distrusa! Anul trecut a avut o melena si am mers la un spital in provincie unde nu i s-a pus un diagnostic clar..au zis ca poate e de la stomac, poate fi un cancer...dar tampitul de doctor n-a fost in stare sa ne scrie un bilet de trimitere la un spital in Bucuresti. Tata s-a simtit mai bine dupa cele 2 pungi cu sange care i s-au pus..si a venit acasa. De atunci el nu s-a mai simtit bine.Noi ca prostii..am vazut ca slabea dar am zis ca poate din cauza hemoragiei pe care a avut-o,...ca se reface greu... si timpul a trecut noi i-am zis tatalui meu sa mai mergem la un control, el a zis ca dupa sarbatori si in februarie 2007 i s-a pus un diagnostic sumbru:hepatocarcinom grevat pe ciroza hepatica.
Nu mi-a venit sa cred..am citit diagnosticul de n ori. Am fost trimisi la spitalul Fundeni unde doctorita de acolo i-a facut alte analize si a zis ca va merge la radioterapie. Doctorita renumita de la Oncologie Fundeni si-a batut joc de viata tatalui meu pentru ca l-a purtat pe fratele si tata o luna de zile pe drumuri..din diverse motive ca nu merge aparatul...ca nu l-a adus pe tata( il chemase pe fratele meu doar cu analizele tatalui meu).Dr. Rodica Anghel, pentru ca despre ea e vorba ne programase pt o simulare la radioterapie, dar intre timp starea tatalui meu s-a inrautatit. A facut icter, i s-a schimbat urina si scaunul si am chemat preotul pt ca se simtea ff rau. El saracul avea asa mari sperante ca va scapa de tumora canceroasa, dar s-a ales praful. Cand ne-am dus la Fundeni pentru simulare, madam Anghel n-a catadixit sa coboare la consultatii ci a trimis o doctorita care nici macar n-a stat sa ma asculte si ne- trimis la Floreasca fara bilet de internare..sau trimitere. Ne-am dus disperati cu o masina( tata era ff rau!). Nu ne-au dat nimic..salvare..nimic! Poti sa mori in tara asta! Sanatatea e la pamant! Toti sunt nepasatori si vor bani...si m-am saturat!
Deabia l-am internat pe tata..pentru 2 zile..si ne-au trimis iar la Fundeni. Fratele meu a mers la dr. Irinel Popescu care i-a zis ca tata mai are doar 2 luni de trait. Vestea a cazut ca un traznet! Tatal meu n-a baut niciodat, n-a fumat...a facut ciroza brusc. Nu avea decat o stare de oboseala si picioarele umflate, dar noi am pus-o pe seama muncii. Muncea ff mult! Noi stam in provincie si muncea ff mult in gradina. Am incercat cu ceaiuri, boala a evoluat, l-am mai internat de 2 ori la Interne unde un medic ne-a taxat de bani si ne-a zis ca nu poate fi operat!!! Vroiam sa-i donez ficat... si l-au trimis pe tata acasa unde s-a stins in mari dureri si hemoragii..fara sa ne dea macar analgezice! Au zis ca morfina il baga in mormant, sa-i dam fortral. N-a apucat sa ia decat 5 pastile, pentru ca s-a stins sub ochii mei si a fost groaznic in ce chinuri a murit.
Nu mai pot! Plang mereu. :crying:
Nu-l voi uita toata viata! :crying:
Suntem distrusi !!!
Ma gandesc ca n-am facut tot ce trebuia pentru tatal meu. El a mai fost internat la Spitalul Sf Ioan in 2004 pentru rinichi( credea ca are probleme cu rinichii., dar a murit de cancer la ficat!)
Ma gandesc cat de nepasatoare am fost ca n-am insistat sa ma uit pe carnetul lui de iesire din spital, ca n-am insistata sa mearga la control, ca se simtea bine....si a murit sub ochii mei!
Dumnezeu sa-l odihneasca! Era un om bun ca painea calda.
Sunt terminata!
Full Version: Victimele cancerului
eu iti dau un sfat: te rog nu te mai invinovati! in niciun caz nu este vina ta pentru ce s-a intamplat cu tatal tau. din pacate, carcinoamele la ficat nu prea au sanse de vindecare, sunt foarte pacatoase, ca si tumorile la plaman, stomac, oase. te rog mult, nu te mai gandi ca ar fi scapat daca facea radioterapia... in faza in care se afla, fii sigura ca radioterapia nu facea decat sa-i prelungeasca chinurile... este un tratament foarte violent, de la care iti cade tot parul, nu mai ai pofta de mancare, nu mai poti merge. este un chin. gandeste-te ca a fost asa mai bine pentru el ca s-a stins foarte repede. stiu ca este dureros, dar asa e. poate daca ar fi avut norocul sa poata depista primele celule canceroase, acum mult timp, cu multi ani in urma, ar fi putut incetini evolutia bolii, dar tot nu ar fi scapat, datorita localizarii intr-un organ vital, ce nu poate fi extirpat. te rog mult, incearca sa te eliberezi de povara vinovatiei. tu nu puteai face absolut nimic. faptul ca ai fost alaturi de el pana in ultimul moment a contat, fii sigura.
iti doresc numai bine si sper sa treci peste probleme.
honney, e foarte trist ce s-a intamplat. Si tatal meu a murit tot de cancer. Si mama lui, si fratele mamei lui...
Nu trebuie sa te invinovatesti cu nimic. Sunt foarte putine cancere care au sanse de vindecare - si trebuie detectate din faze foarte foarte foarte de inceput (in nici un caz, cum a fost tatal tau, cand a ajuns la spital prima data).
din pacate, in marile spitale - si in Fundeni e mai vizibil ca oriunde - din cauza resurselor foarte limitate, medicii prefera sa se axeze si sa aloce resurse celor care mai au o sansa - copii, oameni depistati in faza de inceput a bolii. pentru ei, care vad zeci/sute de cazuri zilnic, oamenii nu mai sunt oameni, ci doar cazuri care au sanse mai mici sau mai mari de supravietuire. fii sigura ca nu le e usor nici lor - noi... ii avem pe cei dragi bolnavi; ei... vad zilnic situatii disperate.
este normal ce simti, cunosc sentimentul de neputinta (repet, sunt trecuta prin asta, si numai o sansa IMENSA pe care mi-a dat-o Dumnezeu m-a ferit sa trec si cu mama prin asa ceva, fusese initial diagnosticata cu cancer si ulterior s-a dovedit ca a fost altceva, dar daca mai statea.... ), cunosc dorinta de a gasi un vinovat pentru ceea ce se intampla, frustrarea, ura, durerea....
Nu e nimeni vinovat din pacate - cancerul nu alege. Langa salonul tatalui meu era salonul de copii, alaturi- cel de batrani. Nici ei nu au cerut sa se imbolnaveasca... cu atat mai putin copiii de 5 ani.
plangi (asta te va ajuta), mergi la biserica daca simti nevoia, sadeste un pom in memoria lui, implica-te si striga ori de cate ori ai ocazia, tututor, ca trebuie sa avem grija de sanatate. Durerea va trece, nu imediat (eu am zece ani de cand mi-am pierdut tatal si tot ma doare sa ma gandesc la el) dar... asta e viata. cruda. nedreapta. ne ia de langa noi pe cei dragi. nu ai ce face. exista legi mai sus decat noi....
Nu trebuie sa te invinovatesti cu nimic. Sunt foarte putine cancere care au sanse de vindecare - si trebuie detectate din faze foarte foarte foarte de inceput (in nici un caz, cum a fost tatal tau, cand a ajuns la spital prima data).
din pacate, in marile spitale - si in Fundeni e mai vizibil ca oriunde - din cauza resurselor foarte limitate, medicii prefera sa se axeze si sa aloce resurse celor care mai au o sansa - copii, oameni depistati in faza de inceput a bolii. pentru ei, care vad zeci/sute de cazuri zilnic, oamenii nu mai sunt oameni, ci doar cazuri care au sanse mai mici sau mai mari de supravietuire. fii sigura ca nu le e usor nici lor - noi... ii avem pe cei dragi bolnavi; ei... vad zilnic situatii disperate.
este normal ce simti, cunosc sentimentul de neputinta (repet, sunt trecuta prin asta, si numai o sansa IMENSA pe care mi-a dat-o Dumnezeu m-a ferit sa trec si cu mama prin asa ceva, fusese initial diagnosticata cu cancer si ulterior s-a dovedit ca a fost altceva, dar daca mai statea.... ), cunosc dorinta de a gasi un vinovat pentru ceea ce se intampla, frustrarea, ura, durerea....
Nu e nimeni vinovat din pacate - cancerul nu alege. Langa salonul tatalui meu era salonul de copii, alaturi- cel de batrani. Nici ei nu au cerut sa se imbolnaveasca... cu atat mai putin copiii de 5 ani.
plangi (asta te va ajuta), mergi la biserica daca simti nevoia, sadeste un pom in memoria lui, implica-te si striga ori de cate ori ai ocazia, tututor, ca trebuie sa avem grija de sanatate. Durerea va trece, nu imediat (eu am zece ani de cand mi-am pierdut tatal si tot ma doare sa ma gandesc la el) dar... asta e viata. cruda. nedreapta. ne ia de langa noi pe cei dragi. nu ai ce face. exista legi mai sus decat noi....
Honney, as fi vrut sa ne cunoastem in momente mai fericite. Si mama mea este diagnosticata cu cancer la colon si a fost operata acum doi ani. Nu pot sa spun decit ca stiu exact prin ceea ce simti, cunosc sentimentul de disperare, de furie, de neputinta, de durere surda, stiu ce inseamna... sintem alaturi de tine, draga mea...
Imi pare rau Honney... Dumnezeu sa il odihneasca!
Dumnezeu sa il odihneasca!
Buna
Crede-ma ca stiu prin ce treci
Tatal meu a murit anu trecut(2009) in decembrie de cancer in gat...intial cu asta era diagnosticat..in schimb a facut o metastaza,iar canceru ajungand la plamani nu i permitea sa mai functioneze
El a fost diagnosticat cu o hepatita...a continuat cu steatoza hepatica...dupa care a dat in ciroza..in momentul cand a aflat de aparitia cerozei a incetat sa mai puna picatura de acool in gura si a inceput sa tina un regim si sa faca un tratament.dupa 2 ani de zile a inceput sa acuze o raceala in gat.A urmat 3 tratamente din ce in ce mai puternice de raceala.Dupa ce doctorita (de la Galati-caci sunt din Galati) a vazut ca tratamentele nu dau randament ne-a zis ca exista posibilitatea sa aibe cva mai grav decat noi ne asteptam si ca trebuie sa sa ii ia o biopsie.Noi nu am acceptat sa i se ia biopsia la Galati si am cerut o trimitere la Iasi.Din momentul in care noi am cerut trimitere la Iasi,doamna doctor de la Galati si-a schimbat comportamentul caci s-a simtit jignita (si ca sa il consulte in urmatoarele luni trebuia sa ii dam bani de fiecare data cand ne duceam cu tata la ea la spital).Dar noi defapt nu aveam incredere in aparatura cu care era dotat spitalul.Am plecat la Iasi.Acolo l-a vazut un doctor care ia luat biopsie.Dupa ceva timp cred ca 2 spatamani,a venit si rezultatul.Avea o tumoare la baza limbii.(undeva in gat).Doctorul in schimb l-a trimis la o doamna profesor doctor pt investigatii mai amanuntite si pt ca deja cazul nu mai apartinea de el.Doamna profesor doctor i-a facut o analiza la un aparat(nu mai stiu denumirea in momentul de fata-dar stiu sigur ca era foarte precisa analiza) si in urma analizei i s-a confirmat ca are tumoare maligna la baza limbii.Ea a zis ca sa inceapa cu tratament medicamentos si raze Cobalt caci de operat nu are cum caci era imposibil de ajuns la zona unde era localizata tumoarea(si ca mai are suficient de trait daca o sa faca in tocmai cum i s-a zis). La Iasi ni s-a zis ca razele trebuie facute la Galati,la Galati aparatura era defecta.La Iasi nu mai stiu care era motivul pt care nu se puteau face razele si tot asa.Cateva luni(caci pana sa se repare aparatura a durat ceva timp) a continuat cu tratament medicamentos dupa cateva luni a inceput cu razele Cobalt(timp in care durerile in gat se accentuau pe zi ce trecea).Dupa tratamentul cu raze Cobalt(care ii provocase arusuri in cerul guri-astfel ca durereile erau foarte mari si nu mai putea sa mananace sau sa bea si in felu asta slabise ingrozitor de mult) a urmat chimoterapie.In luna februarie i s-a pus diagnosticul iar in luna decembrie a murit.In toate aceste luni bani in stanga si in dreapta la doctori,la medicamente,la solutii care cica ar fi trebuit sa ii calmeze usturimile si durerile.Facuse si o hemoragie(in urma careia am crezut ca va muri) astfel ca voma sange(caci i se sparsese o vena si sangele care trebuia sa circule,il dadea afara).Dupa chimoterapie am fost si la Bucuresti si la Cluj.Peste tot i se spunea ca boala merge spre bine si ca tumoarea s-a cicatrizat si ca durerile vor trece pe parcurs in schimb nimic nu era adevarat.Doctorita de la Galati il chema in ficare luna la control (pt k de fiecare data trebuia sa ii dea bani ca sa i prescrie tratament) si spunea ca totul merge bine pana cand mama se saturase de toate minciunile(caci vedea ca el nicidecum nu se simtea bine ci din ce in ce mai rau) a intrebat-o cat mai are de trait,iar atunci i-a spus ca maxim un an.dupa 2 luni el a murit.Deci din anii care i s-au mai dat s-au facut 10 luni(februarie-decembrie)..timp in care ne-am chinuit si am incercat tot ce s-a putut ...totul e dureros...uneori stau si ma gandesc si nu imi vine nici acum sa cred...la fel ca tine plang k altcva nu pot face...si incepand cu anul acesta urmez facultatea de Medicina(asa cum dorea el) pt ca pe viitor sa pot face cva si pt oamenii care nu au atat de multi bani pe cat doctorii din ziua de azi ii cer ca sa te faca bine.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe tatal tau si chiar imi pare rau:(
Crede-ma ca stiu prin ce treci
Tatal meu a murit anu trecut(2009) in decembrie de cancer in gat...intial cu asta era diagnosticat..in schimb a facut o metastaza,iar canceru ajungand la plamani nu i permitea sa mai functioneze
El a fost diagnosticat cu o hepatita...a continuat cu steatoza hepatica...dupa care a dat in ciroza..in momentul cand a aflat de aparitia cerozei a incetat sa mai puna picatura de acool in gura si a inceput sa tina un regim si sa faca un tratament.dupa 2 ani de zile a inceput sa acuze o raceala in gat.A urmat 3 tratamente din ce in ce mai puternice de raceala.Dupa ce doctorita (de la Galati-caci sunt din Galati) a vazut ca tratamentele nu dau randament ne-a zis ca exista posibilitatea sa aibe cva mai grav decat noi ne asteptam si ca trebuie sa sa ii ia o biopsie.Noi nu am acceptat sa i se ia biopsia la Galati si am cerut o trimitere la Iasi.Din momentul in care noi am cerut trimitere la Iasi,doamna doctor de la Galati si-a schimbat comportamentul caci s-a simtit jignita (si ca sa il consulte in urmatoarele luni trebuia sa ii dam bani de fiecare data cand ne duceam cu tata la ea la spital).Dar noi defapt nu aveam incredere in aparatura cu care era dotat spitalul.Am plecat la Iasi.Acolo l-a vazut un doctor care ia luat biopsie.Dupa ceva timp cred ca 2 spatamani,a venit si rezultatul.Avea o tumoare la baza limbii.(undeva in gat).Doctorul in schimb l-a trimis la o doamna profesor doctor pt investigatii mai amanuntite si pt ca deja cazul nu mai apartinea de el.Doamna profesor doctor i-a facut o analiza la un aparat(nu mai stiu denumirea in momentul de fata-dar stiu sigur ca era foarte precisa analiza) si in urma analizei i s-a confirmat ca are tumoare maligna la baza limbii.Ea a zis ca sa inceapa cu tratament medicamentos si raze Cobalt caci de operat nu are cum caci era imposibil de ajuns la zona unde era localizata tumoarea(si ca mai are suficient de trait daca o sa faca in tocmai cum i s-a zis). La Iasi ni s-a zis ca razele trebuie facute la Galati,la Galati aparatura era defecta.La Iasi nu mai stiu care era motivul pt care nu se puteau face razele si tot asa.Cateva luni(caci pana sa se repare aparatura a durat ceva timp) a continuat cu tratament medicamentos dupa cateva luni a inceput cu razele Cobalt(timp in care durerile in gat se accentuau pe zi ce trecea).Dupa tratamentul cu raze Cobalt(care ii provocase arusuri in cerul guri-astfel ca durereile erau foarte mari si nu mai putea sa mananace sau sa bea si in felu asta slabise ingrozitor de mult) a urmat chimoterapie.In luna februarie i s-a pus diagnosticul iar in luna decembrie a murit.In toate aceste luni bani in stanga si in dreapta la doctori,la medicamente,la solutii care cica ar fi trebuit sa ii calmeze usturimile si durerile.Facuse si o hemoragie(in urma careia am crezut ca va muri) astfel ca voma sange(caci i se sparsese o vena si sangele care trebuia sa circule,il dadea afara).Dupa chimoterapie am fost si la Bucuresti si la Cluj.Peste tot i se spunea ca boala merge spre bine si ca tumoarea s-a cicatrizat si ca durerile vor trece pe parcurs in schimb nimic nu era adevarat.Doctorita de la Galati il chema in ficare luna la control (pt k de fiecare data trebuia sa ii dea bani ca sa i prescrie tratament) si spunea ca totul merge bine pana cand mama se saturase de toate minciunile(caci vedea ca el nicidecum nu se simtea bine ci din ce in ce mai rau) a intrebat-o cat mai are de trait,iar atunci i-a spus ca maxim un an.dupa 2 luni el a murit.Deci din anii care i s-au mai dat s-au facut 10 luni(februarie-decembrie)..timp in care ne-am chinuit si am incercat tot ce s-a putut ...totul e dureros...uneori stau si ma gandesc si nu imi vine nici acum sa cred...la fel ca tine plang k altcva nu pot face...si incepand cu anul acesta urmez facultatea de Medicina(asa cum dorea el) pt ca pe viitor sa pot face cva si pt oamenii care nu au atat de multi bani pe cat doctorii din ziua de azi ii cer ca sa te faca bine.
Dumnezeu sa il odihneasca in pace pe tatal tau si chiar imi pare rau:(
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.