Pentru cine nu stie - Sri Lanka e o insula in sud-estul Indiei (dreapta jos ), ceva mai mica decat jumatate de Romania.

Inceputul a fost foarte aventuros, cred ca-n seara asta reusesc sa descriu doar zborul pana acolo.

Buuun, n-am zburat direct din München, ci de la Frankfurt, cu compania de zbor Condor, care e una mare si serioasa. Am mers cu trenbul asta repede pana la Frankfurt, toate bune si frumoase, ajungem la aeroport, dupa aceea in avion, decolam la ora stabilita - 18:50. Citesc, ba chiar trag si-un pui de somn si in apropiere de Viena numai ce-l aud pe pilot "Dupa cum ati observat (sigur c-am observat ) am intors si ne indreptam spre Frankfurt din cauza unui defect tehnic care nu poate fi reparat in Colombo. Nu va faceti probleme, aterizarea va fi normala". Eu cum am auzit-o pe asta cu aterizarea am inceput sa ma intreb de ce spune asa ceva daca chiar nu sunt probleme? Am zburat repede de tot (trebuia sa consume cat mai multa cherozina), am aterizat intr-adevar normal dar ne asteptau vreo 10 masini de pompieri, toate cu luminile si sirenele in functie, care ne-au insotit de cand am pus rotile pe pamant pana la oprirea completa. Pe locul de parcare ne mai asteptau alte 10 masini de pompieri. In fine, nu s-a intamplat nimic in fond.
Intre timp se facuse cam ora 22. Ne-au dus la un restaurant din aeroport, apoi ni s-a adus la cunostinta ca decolarea va avea loc la 2:30. Ni s-a pus la discretie apa minerala, Cola, suc de portocale, muffini si sandwichuri (asta dupa masa de la restaurant). Si am asteptat. Am cunoscut o gramada din tovarasii de suferinta, am primit sfaturi foarte utile, chiar a fost ok. Se face 2, 2 si-un sfert, apare autobuzul care sa ne duca la avion, ne suim in el, i se inchid usile. Numai ca in loc sa porneasca o auzim pe-o tanti la microfon: "Doamnelor si domnilor, copilotul a lesinat in cockpit, trebuie sa facem rost de alt copilot, alte informatii nu avem la ora actuala." Auzi, a lesinat copilotul! Bine macar c-a lesinat inainte de-a decola si nu i-a veni lesinul deasupra Marii Negre! Coboram, iar mai bem o apa, mai fumam o tigara, doua, mai vorbim una, alta. Dupa vreo ora suntem instiintati ca nema copilot nou, sa facem bine sa ne ducem la hotelul Sheraton din aeroport unde vom primi camere. Cine vrea sa-si ia bagajul sa se duca acolo unde vin bagajele. Al meu zice "hai la hotel, da-l incolo de bagaj". Daaaa, sigur ca da, sa fac un dus si sa-mbrac aceeasi chiloti si acelasi tricou cu care am frecat tren, aeroport, avion? Asa ca ne-am dus sa ne recuperam valiza. Aia de la bagaje habar n-aveau de nimic, am mai asteptat si-acolo vreo ora pana cand am pornit-o spre hotel.
Nu stiu daca ati fost la aeroportul din Frankfurt, e cel mai mare din Germania...Asa ca facem o plimbarica buna pana la Sheraton, inca mai era lume de la zborul nostru la receptie, ne ducem si noi si ni se spune "Ne pare rau, contingentul de camere al Condorului este epuizat, nu mai avem camere". Dar macar de data asta s-a stiut in 5 minute la care alt hotel vom fi cazati. Iar luam valiza, de-acum eram doar antrenati, iar ne plimbam in cealalta parte a aeroportului, unde a venit un bus si ne-a dus la hotel. Am ajuns in camera la 5:15. Eu am tras un pui de somn pana pe la 11, domnul meu a luat micul dejun, a cercetat hotelul, s-a mai plimbat intre timp. Am luat masa de pranz la restaurantul hotelului (dar nu in hotel), un pranz luxos, iar la ora 14 a venit un autobuz sa ne duca la aeroport. Intre timp primisem si informatia ca decolarea va avea loc la 16:40.

Nu va zic ca de-acum parca eram un grup organizat, mai toti ne cunosteam, la toti de la aeroprt le ziceam ca noi suntem victimele zborului XYZ si ni se deschideau toate usile.
Intr-un final ne-am suit in avion si chiar am zburat non-stop pana la Colombo, wow!.

Va urma

Super peripetii...ca sa nu zici ca n-ai patit si din astea in viata.
M-am uitat pe harta sa vad unde vine Sri Lanka, ca am inceput sa mai uit din geografie....
Astept cu nerabdare continuarea povestirii tale.

Am ajuns cu bine la Colombo, am luat un taxi pana la hotel. Hotelul l-am luat in Negombo, la vreo 10 km de aeroport. Pentru distanta asta ne-a trebuit ceva mai mult de o jumatate de ora. Circulatia este o ca-ta-stro-fa! Pietoni, biciclisti (pe niste biciclete ruginite, ca vai de capul lor si absolut fara nici o lampa), motociclete, tuk-tuks, masini, autobuze, camioane, mai toate mergand in zig-zag, claxonand, accelerand ca intr-o suta de metri sa puna iar frana...
Hotelul nu m-a dat pe spate, e Blue Oceanic din Negombo. Dar camera mare, foarte curata, baia cu cada si cu dus, balconul marisor. Hotelul are o gradina cu tot felul de palmieri plina de veverite care-s invatate cu oamenii, deci nu-s sfioase, dar nici nu ti se suie in cap.

Am luat micul dejun, m-am uns bine cu crema cu SPF 30 si am dat fuga la plaja. Prima zi a fost mai cu nori. Binenteles ca am adormit amandoi ca valiza-n gara, briza marii batea, soarele era acoperit de nori si nu ne batea in cap, trai nineaca. Nisipul este foarte fin, plaja lata si lunga. Apa era cam tulbure din cauza valurilor puternice, se spune ca in perioada asta este foarte periculos de mers in mare din cauza curentilor care te trag in larg. Deci nici picior de om in apa. Noi am intrat si ne-am jucat cu valurile, era probabil prea aproape de mal pentru curentii aia. Paranteza: eu vroiam sa ies din mare, eram in apa de vreo 20 cm, vine-un val si-mi ia pamantul de sub picioare si eu fac, cat sunt de lunga, fleosc cu nasu-n balta.
Seara am constatat ca am pus-o de-o insolatie ca la carte, dar numai pe niste portiuni bine definite (unde probabil m-am frecat de prosop si s-a dus din crema): urechea stanga (recunosc, am uitat sa-mi cremuiesc urechile ), o bucata de sub-brat stang, san drept, o bucata rotunda langa sutien.
Pe plaja bantuie beach boys, astia nu se cheama asa pentru ca fac sporturi acvatice ci pentru ca beach-ul e locul lor de munca, agaseaza turisti si le vand de toate celea. Totusi lumea nu e asa de penetranta ca-n India si nici pe departe ca-n Egipt (asta cu Egiptul a spus-o al meu ca el merge pe-acolo, eu ma lipsesc).
Din ziua a doua l-am cam pierdut de musteriu pe dragul meu scump, l-a cunoscut pe campionul asiatic la kyte surfing, a luat lectii de la el.


Si probabil ca lui Kyte-Dony (numele asta i l-am dat eu, unul dintre prenumele lui e Anton, nume prescurtat in Bavaria Toni, de la Toni am facut Dony) i-a placut de noi ca ne-a insotit mai peste tot dupa aceea. Cu el am fost in niste locuri in care, foarte probabil, nu ajung multi turisti: la el acasa , pe un canal jegos si plin de gunoaie, intr-o mica laguna care avea in mijloc o padure de mangrove.
Am fost la Colombo cu tuk-tuk-ul, mare prostie, cred c-am inghitit in ziua respectiva gaze de esapament nefiltrate cat nu-nghit in Germania in 20 de ani, pe scurt cred ca mi-am scurtat viata cu cateva zile. Ne-am intors de-acolo in plin rush hour, asa ceva n-ati mai vazut, parol!
Tuk-tuk:

Cateva imagini din Colombo:



Si aici de pe strada, la intoarcere:
Piciorul unui sofer de autobuz:

Rotile autobuzelor nu mai au deloc profil:

Am cunoscut-o pe Miss Sri Lanka de acum 20 de ani si am fost cu ea la piata, poze din piata urmeaza.
Am avut parte si de-o consultatie la o doctoreasa ayurvedica si de-un masaj ayurvedic, a fost foarte placut, dar mare lucru n-am simtit dupa aceea.
In rest am stat la soare, am inotat, am mancat excelent.
Zona in care am fost este din punct de vedere religios cu preponderenta catolica. Si merge lumea la biserica de nu-i adevarat. Sambata seara am trecut pe langa acest edificiu si l-am intrebat pe Kyte-Dony daca-i vorba de-o nunta sau nu stiu ce festivitate, nu, nici pomeneala, era slujba obisnuita.
Am vazut ceva foarte interesant acolo: pe aceeasi ramura a copacului o lamaie coapta si o floare de lamai. Din pacate n-am avut camera cu mine si n-am mai revenit in acel loc. Dar in fata balconului nostru am avut un palmier care avea nuci de cocos mari, mijlocii si foarte mici:

Concluzie: mai mergem si cu copilul, minim doua saptamani, daca se poate trei. Vrem sa vizitam tara, are niste locuri extraordinare: munti, mare, plantaje de ceai, clima tropica, sub-tropica, arida, rezervate naturale cu jaguari, elefanti, maimute si-nca alte minunatii.

Majoritatea femeilor stau acasa, cresc copii si vad de gospodarie, au contact aproape exclusiv cu vecinii directi. Marea iesire e la biserica. Deci habar n-au sa se comporte in societate, la prima vedere zici ca-s batute-n cap (nu reactioneaza in nici un fel - decat cu o gura cascata si niste ochi mari mirati - la niste chestii marunte de care noi avem parte de x ori pe zi). Binenteles ca nu-s toate asa, dar am intalnit foarte multe specimene dintr-astea.

Mire si mireasa:




Piata: oameni, legume, fructe

Kalua, esti de apreciat! Imi place cum vezi frumusetea oamenilor si a locurilor, si uiti de saracie si mizerie. Mai am multe de invata de la tine.

Super! Si eu vreau sa ajung macar in India, daca nu in Sri Lanka. Ala, daca camera de hotel era curata si puteai sa-ti faci un dus calumea, pe mine nu ma deranjeaza restul. Trebuie sa fim constienti ca sunt inca multe tari subdezvoltate si oameni mai 'primitivi'. Ideea e sa nu fie agresivi cu turistii. Kalua, eu daca as fi auzit chestia aia cu oceanul si curentii n-as fi avut tupeu sa intru, desi stiu sa inot. Mi se pare mie sau nisipul e portocaliu? Asa-l vad in poze. Iti multumim ca ne impartasesti din experientele tale in destinatii exotice, care nu-s chiar la indemana oricui.
In toamna, sora-mea are planuri mari: sa viziteze Peru, Bolivia. O sa va scriu eu de experientele ei si o sa pun si poze. Si-au facut un itinerariu f interesant.

ala, saracia si mizeria nu m-a atins in mod direct. Chiar ma minunam cum de nu miros multe gunoaie depuse la marginea drumului sau aruncate in canalul ala de care am povestit.
Dar am fost, de exemplu, si sa vedem starea unei case (vile) in constructie a unei doamne care a emigrat in Anglia. Casa este intr-un mic cartier inconjurat de un zid de beton, cu paza. Cea mai ieftina casa costa 180000 USD (a aparut repede seful santierului, ne-a invitat la un pahar cu apa rece si-am povestit putin). Au pool, magazine, cluburi, tot ce vrei acolo.

Hai ca mai am cateva poze de aratat.
Tot piata:


Nenea asta are o dugheana cu condimente in piata. Fiind insotita de bastinase (fosta Miss si mama ei) ne-a invitat in spatele dughenei, unde erau aparatele cu care prepara condimentele.


Cam cu metoda asta (ramurile alea de copaci ca stabilizatori) isi construiesc bastinasii casele:

wow, chiar e o experienta care trebuie traita!
sper ca te-ai intors cu multe condimente de acolo. mancarea indiana e si printre preferatele mele.

roxanica, eu nu prea am simtit multa diferenta intre India si Sri Lanka. Nisipul era galben, nu mi s-a parut ca are o culoare deosebita.
Pe mine tare ma trage ata inspre Asia, nu stiu ce am. As vrea sa merg o data in Hawaii (m-a prelucrat al meu muuult si bine pana cand am zis cu jumatate de gura ca are voie sa ma tarasca dupa el si pe-acolo candva) si evtl. Mexico, Cuba sau Dom. Rep. (ca sa nu zic ca n-am fost si-n Caraibe ). Dar in rest, oricand ...Asia, indiferent unde. As fi in stare sa ma duc si in Arabia Saudita, unde ar trebui sa umblu ca o fantoma.

Da....eu am ramas cu dorul de a merge in India de cand l-am citit pe M. Eliade. Kalua, cine stie pe unde-oi fi trait in viata anterioara ?
Am o groaza de tari pe care vreau sa le vizitez in viitor: Africa de Sud, Noua Zeelanda, SUA (Hawai), Mexic, Brazilia, Cuba, China, Japonia. Astea se numara printre destinatiile mai costisitoare, la care nu cred ca voi ajunge in viitorul apropiat. Am o prietena, care locuieste in State si ea a fost in Hawai, Noua Zeelanda, Tahiti si mi-a spus c-a ramas impresionata de Noua Zeelanda. De fapt, pentru ea Hawai-ul e la ordinea zilei.
Oricum, placerea de a calatori si de a vedea oameni si locuri noi primeaza in fata cumpararii unor bunuri, de care nu avem nevoie. Chiar nu-i inteleg pe cei care-si iau 'n' case, 'n' masini.

Nah, fiecare cu ce-l doare. Noi n-am reusit sa ne cumparam nici un apartartament macar, pretul unuia in München si imprejurimi cu 3 camere si mai de Doamne-ajuta incepe pe la 250000 si n-am vrut sa ne facem sclavii lui si sa nu ne mai permitem nimic in rest. Altii nu-s interesati in a vedea locuri noi si sunt mult mai satisfacuti daca stiu ca le apartin peretii.
Nu cred ca exista un "asa-i mai bine". Si o casa a mea nu m-ar deranja deloc daca mi-as putea mentine standardul de viata actual.

Am uitat sa va spun ca-n Sri Lanka e razboi acum, tamilii impotriva guvernului. Mai o bomba aici, niste executari dincolo. In orice caz tamilii nu ataca turisti.

Kari f f faina experienta ta.
Vazand pozele m-am gandit si eu ca nu sunt prea mari diferente intre pozele din India si cele din Sri-Lanka dar ai confirmat si tu asta.