Help - Search - Members - Calendar
Full Version: Viata din Anii Mei
Forum pentru femei - eLady.ro > Divertisment, Timp Liber > Jurnale eLady.ro
Pages: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
Cleo
QUOTE(fleurdelis @ Oct 15 2007, 02:01 PM) *
Un bob zabava...pls! Poate se va intimpla chiar in seara asta...


ok ok
da' sa fie numai un bob nu doo trei
da? biggrin.gif

buna ziua ai dat belea ti-ai capatat laugh.gif

pupaceala.gif
fleurdelis
Bine...hai ca nu ma-ndur sa va las asa...dar va avertizez ca e poveste lunga si o sa dureze!

Cu inima frinta am ajuns la Tel-Aviv proaspat recasatorita. El statea intr-un bloc cu 5 etaje si liftul nu functiona, asa ca eram nevoiti sa urcam pe scari cu valizele...il vad eu pe el ca se cam codeste dar eu curajoasa din fire insfac una din valize si o iau voiniceste pe scari in sus...am ajuns, am descuiat usa am intrat si m-am pus pe asteptat...intr-un sfirsit apare si el bosunflat ca nu m-am intors sa-l ajut. Ce sa mai spun...era prima data cind intram in casa omului, asa ca am tacut si m-am facut ca ploua. Inca de a doua zi am aranjat cu actele pe care le-am primit imediat...buletin, carnet de emigrant, cursuri de ebraica...programul meu era asa: dimineata la 7 plecam la scoala Maier unde invatam ebraica 6 ore, dupaamiaza imi gasisem de lucru tot intr-o gospodarie unde calcam rufe si gateam alte 6 ore, ajungeam acasa seara tarziu cind el pleca la lucru, era paznic de noapte, pentru ca acolo nu a mai avut succes cu circul. Ne vedeam doar simbata si dumineca si nici nu era nevoie de mai mult, asa au trecut cam 6-7 luni in liniste si pace pina cind tot vazind el ca mie mi se ingroasa contul in banca imi propune sa facem cont comun. magindesc.gif ii repet inca odata ca scopul meu este sa-mi cumpar casa mea si sa-mi aduc copilul in Israel...si nu sa cheltuim in comun dar ii propun ca o varianta la contul comun sa cumparam apartamentul in care stateam...pentru ca era inchiriat de la stat si eu aveam acum dreptul la un imprumut foarte convenabil ca nou venit in tara. Propunerea mea i s-a parut fair-play si a fost de acord dar problema cea mare era ca el fusese insurat si asta stiam...ce nu stiam eu insa era ca acum aveam de-a face cu cel mai mare fraier pe care l-am intilnit vre-odata...si cel mai crunt lucru descoperit a fost asemanarea mea izbitoare cu fosta lui nevasta, care l-a parasit si a fugit cu un indian in Ungaria...lasindu-l cu un copil, care dupa ce l-a crescut pina la 18 ani a plecat si el dupa maica-sa in Ungaria...si acum nu mai dadeau nici un semn de viata. Intr-un fel imi era mila de el dar nu ma impacam deloc cu ideia ca el m-a luat de nevasta in dorul fostei si nici nu puteam sa joc rolul alteia. Asa ca dragostea lui mare de care
eram eu convinsa la inceput s-a dovedit a fi nu pentru mine. Ok. imi zic nu-i nimic o sa ies eu cumva si din asta! Acum insa daca e de acord sa facem ceva impreuna de ce nu?
Am inceput noi sa facem sapaturi sa vedem ce formalitati trebuie sa indeplinim pentru a cumpara apartamentul...si cind ne ducem la AMIDAR surpriza...apartamentul era pe numele fostei neveste care nu mai daduse prin tara de 10 ani..dar ii fusese atribuit ei la procesul de divort impreuna cu copilul. Toate bune si frumoase insa pentru ea dragostea pentru indian fusese mai puternica si a hotarit sa-si vinda drepturile astea pentru suma de 10000$ tatalui. Si el fraierul i-a dat banii si a ramas in apartament dar nu s-a dus cu ea sa rezolve problema si in acte...in consecinta nu ii raminea decit sa o sune in Ungaria si sa-i ceara semnatura pentru renuntarea la dreptul asupra apartamentului...

Intre timp in RO fostul meu sot s-a recasatorit si atunci m-am sfatut cu mama cum sa facem sa-l determinam sa dea semnatura ca sa-mi scot copilul. I-a spus ca acum este bolnava si trebuie sa se interneze in spital si nu mai poate sa tina copilul pe de alta parte am renuntat la pensia de intretinere si pe deasupra i-am daruit si 5000$ si in sfarsit am obtinut mult dorita semnatura.

Acum asteptam alta semnatura...insa nu era problema mea si nu depindeam de acea semnatura...problema era ca eram maritata cu un om care statea in casa fostei neveste si intuitia mea imi spunea ca desi nu era prezenta fizic acolo ea era stapina si bintuia peste tot mai ales prin inima si capul lui...nu hotarit lucru copilul meu nu avea ce cauta aici...in casa asta...atmosfera incepuse sa fie destul de apasatoare si imi framinam mintea cu planuri de evadare din situatia asta, cind ne-am trezit cu fiu-so la usa...venise din Ungaria dar nu cu mult asteptata semnatura...

jolie
vai de mine..ce lucruri complicate.....astept continuarea...
fleurdelis
jolie, viata e complicata dar e frumoasa, doar ca trebuie sa stim sa facem slalom printre valuri...si eu am fost nevoita sa invat asta foarte bine ca altfel eram demult sub valuri...
pescarush
fleurdelis, acum nu mai pot dormi, de grija a ce va urma.
ai un talent deosebit in a povesti, iar viata ta e intr-adevar o poveste trista, dar si foarte interesanta.
abia astept sa te citesc si maine.
ma duc acum yawn.gif ca e tarziu, dar sper ca te gasesc pe-aici cu continuarea maine.
iloveelady.gif
katy87
Buna! scrii superb,se vede k ai inclinatii spre scris,te-ai mai ales cu inca o fana.astept cu nerabdare continuarea indragostita.gif
Master of Norules
Trista mi s-a parut si mie povestea dar te-ai descurcat bine.Dupa cum scrii mi se pare ca timpul a fost foarte compact in viata ta si asta te-a determinat sa fii extrem de matura zic eu nu stiu daca se potriveste. Sper ca mai apoi in poveste o sa vina si vremuri mai limpezi si ca esti fericita macar jumate pe cat ti-a fost de greu. Pt. mine cel mai greu mi s-a parut ca ai stat departe de copil.
Asteptam fila urmatoare. smile.gif
Bacardi_Girl
Fleurdelis iti urez si eu "bine ai venit" pentru ca nu am facut-o inca si iti daruiesc un buchet de floricele.gif Sunt convinsa ca ce ai trait tu te-a facut sa te cunosti mai bine, sa-ti stii limitele si mai sunt convinsa ca povestea ta de viata este cu happy-end sau cel putin cu multe impliniri smile.gif
fleurdelis
Multumesc fetelor!
Da misssn7, ai dreptate acum nimic nu ma mai doare, desi mi se umezesc ochii cind povestesc...dar imi lipseste o mare parte din copilaria copilului meu si asta doare! Cred ca senzatia asta o au cei cu membre amputate care simt dureri fantoma...

Acum cind ma uit in urma, am senzatia ca Cineva acolo sus a vegeat pentru mine, m-a insotit peste tot si m-a purtat in brate cind mi-a fost cel mai greu.

Din momentul in care a intrat in casa fiul lui lucrurile au inceput sa se deruleze cu repeziciune...
Ei au stat toata noaptea de vorba in camera lui fiu-so, lucru pe care l-am socotit normal si eu am dormit linistita in dormitor...dar dimineata cind inca mai eram cu ochii cirpiti de somn el a venit sa-mi spuna ca fiu-so are de gind sa stea cam o luna in Israel si ma roaga sa-mi gasesc in acest timp undeva sa stau cu chirie pentru ca fiu-so nu suporta sa stea sub acelas acoperis cu mine
Asta a venit ca un pumn in fata...si socata de propunere i-am spus ca daca-i asa atunci sa-i zica lu fiu-so sa-si caute el sa stea cu chirie si ca eu nu plec de acolo...pentru ca sint nevasta lui si deocamdata este casa in care m-a adus cind m-a luat.
A inceput sa se inrosesca de furie sa strige furios sa ies imediat din casa si a schitat gestul de a duce mina la pistolul pe care-l purta la briu...pentru ca era echipat deja pentru a pleca la servici.
Pentru a doua oara eram maritata cu un barbat care-mi aratase ca este nebun dupa mine si pentru a doua oara eram amenintata cu pistolul...nu stiu cit de mare a fost socul dar mi-am spus ca trebuie sa-mi pastrez calmul. Cu vocea cea mai calma pe care am reusit sa mi-o adun i-am spus sa se linisteasca pentru ca ies imediat...si asa cum eram, in papuci si pijamale am zbugit-o pe usa.
M-am dus glont direct la sediul de politie care era la vre-o 300m de acolo si abia cind am ajuns am cazut ca o cirpa pe un scaun care mi-a fost oferit si am inceput sa pling...
A durat putin pina mi-am revenit si am reusit sa relatez printre sughituri ce mi s-a intimplat...si cu toate ca ebraica mea nu era atit de perfecta oamenii au inteles despre ce-i vorba. Au facut imediat un proces verbal si m-au linistit ca o sa fie totul bine. Doi plitisti si o plitista m-au invitat in masina politiei si au mers cu mine acasa...nu stiam ce au de gind. Cind am ajuns acasa cei doi au ramas stupefiati...primul lucru pe care l-au facut politistii a fost ca l-au imobilizat pe barbatu-meu, i-au luat pistolul si i-a pus catuse...apoi le-a cerut cheile casei pe care mi le-a dat mie si au plecat cu ei avind grija sa-mi spuna ca un timp nu ma va mai deranja nimeni, sa stau linistita si sa invat bine ebraica.
Bacardi_Girl
Daca si la noi ar face oamenii legii asa...ehe! N-ar mai fi atatea femei chinuite.
clara
asteptam cu nerabdare continuarea....... chiar e palpitant....
fleurdelis
QUOTE(Bacardi_Girl @ Oct 16 2007, 10:59 AM) *
Daca si la noi ar face oamenii legii asa...ehe! N-ar mai fi atatea femei chinuite.



Da stiu...am trecut si prin Ro prin astfel de experiente...dar asta e o alta poveste!

Acum am constatat ca ma aflu intr-o tara in care dreptatea exista si legea functioneaza...am simtit ca sint om si am niste drepturi care-mi sint respectate. Sigur eram totusi in casa unui strain si nici nu aveam de gind sa ramin acolo dar m-am adunat si am inceput sa-mi fac planuri...o luna de zile nu am stiut nimic de el in timpul asta mi-am vazut linistita de scoala. Invatatul limbii ebraice era pentru mine o relaxare si mi s-a parut atit de frumoasa si usoara incit si profesoara era uimita de rapiditatea cu care progresam...am absolvit ciclul 1 (6 luni de curs intensiv) cu nota maxima si desi nu aveam studii superioare mi s-a propus sa fac si ciclul 2 pentru academicieni...inca sase luni. Si in paralel am primit si un curs de Autocad pentru a-mi putea practica meseria mea de tehnician proiectant...a fost prima data cind am facut cunostinta cu computerul...m-am cam speriat la inceput, pentru ca nu vazusem pina atunci un computer, pentru ca la acest curs erau doar elevi tineri si israelieni (eu aveam 34 de ani si eram emigranta) si nu credeam ca voi face fata dar am absolvit si acest curs printre primii...cit am trait in RO nici nu mi-am dat seama ce-mi poate capul.
Pe de alta parte eram foarte preocupata sa-mi aranjez situatia ca sa-mi pot aduce copilul in Israel si ma gindeam cum sa fac...cind intr-o zi au sunat la usa cei doi politisti care l-au adus si i-au impus sa stea in camera lui si sa nu ma deranjeze pina se rezolva situatia intr-un fel.
Se vede ca l-au educat ei destul de bine ca umbla numai in virful picioarelor ca sa nu ma deranjeze...nici nu simteam cind intra si cind iesea din casa...si nici pistol nu mai avea, dar desigur aici nu era casa mea si eram constienta de asta.
Insa nici nu puteam sa plec fara sa-mi rezolv oficial problema...in acte eram casatorita cu acest om...asa ca i-am cerut sa divortam.

pescarush
un comentariu, pentru bacardi girl.
ma intreb cate femei se duc la politie, asa cum a facut-o fleur de lis, indiferent ca sunt in Romania sau nu. aici nu e vorba numai de sistemul de justitie, ci de femei, in general. dar fleur de lis a demonstrat ca este o femeie puternica si curajoasa (probabil ca am spus vreun pleonasm).
scuze de intrerupere, astept continuarea...

later edit: fleur de lis, imi place motto-ul tau, m-a pus pe ganduri de cand l-am vazut.
Master of Norules
Mama mia, cand cineva te amentinta cu pistolul sa scape doar cu o luna la puscarie mi se pare putin chiar daca esti intr-o tara straina emigrant.
Urata natie barbatii violenti, astia merita sa-si petreaca toata viata singuri.
fleurdelis
Nu, pescarush nu sint puternica si nici curajoasa dar instinctul de conservare m-a impins sa procedez asa...de multe ori am fost pusa in situatia sa iau decizii intr-o fractiune de secunda ca sa ma salvez si iti spun ca nu e vorba de curaj sau putere ci de lupta pentru supravietuire...
E drept ca sint o luptatoare...nu stiu de unde mi se trage, o fi zodia (sagetator) sau poate din copilarie cind intrebata fiind ce vreau sa devin spuneam ca erou...nu stiu, probabil e ceva in subconstient pe care noi nu-l cunoastem...uneori am senzatia ca fiecare avem o misiune de implinit pe acest pamint si de aceea ni s-a daruit viata si intuiesc eu ca misiunea noastra este sa invatam sa supravietuim...si mai ales sa ne pastram sufletul curat si sa-i ajutam pe cei din jurul nostru.

QUOTE(misssn7 @ Oct 16 2007, 01:53 PM) *
Mama mia, cand cineva te amentinta cu pistolul sa scape doar cu o luna la puscarie mi se pare putin chiar daca esti intr-o tara straina emigrant.
Urata natie barbatii violenti, astia merita sa-si petreaca toata viata singuri.



missan...nu-i nimic de mirare, poate tu nu cunosti prea bine natia asta...dar facind exceptie de citiva (nu stiu daca nu gresesc si in acest caz) majoritatea barbatilor au implantata violenta in formula lor genetica...sa nu uitam faptul ca barbatul primitiv si-a stapinit femeia si a supus-o dorintei sale sexuale; acesta e jocul cu care se multumeste tipul inferior, inca legat de formula "femeia este rasplata soldatului". Cu toate ca in anumite cazuri este amuzant acest joc...uneori poate deveni periculos mai ales daca omul este prost sau are probleme cu psihicul...
fleurdelis
Cind i-am spus ca vreau sa divortez...a inceput teatrul... sa-l iert, sa-i mai dau o sansa...ca a gresit, a fost o iesire de moment bla, bla, bla...poate in alta situatie as fi facut un compromis si i-as mai fi dat o sansa dar eram deja trecuta prin faza asta si acum desi l-am asigurat ca l-am iertat i-am spus clar ca vreau sa-mi redea libertatea in mod oficial si cit mai rapid. Mi-a raspuns ca el nu-si da acceptul nici intr-un caz si daca vreau sa plec sa plec asa maritata...
Bine atunci nu plec...dar ai sa pleci tu...i-am raspuns. Nu-mi mai fac nici un proces de constiinta ca e casa ta sau a cui o fi, o sa lupt pe toate drumurile sa o obtin si voi veni cu copilul meu aici dar tu o sa pleci si cu tine nu o sa-mi impart viata!
Eram speriata de perspectiva unui nou proces lung si costisitor si fusesem intre timp la un avocat roman care m-a sfatuit sa obtin aprobarea lui semnata ca este de acord cu divortul si sa dau divort in Romania unde nu era nevoie de prezenta lui si era mai simplu, mai rapid si mult mai putin costisitor.

katy87
si pana la urma cum ai facut?ca sunt curioasa......
Master of Norules
Am avut si eu vre-o 2 prietenii care s-au lasat cu multa suferinta din partea mea ca eram tanara si nepriceputa si ma implicam mai mult decat era cazul, dar se pare ca atunci cand cineva insista prea mult tre' s-o iei la sanatoasa cat te tin picioarele ca sa nu suferi mai tarziu prea mult.
Ce sa zic probabil ca sunt lucruri care nu le poti controla si se intampla si ai fii preferat sa nu ti se intample. Si eu zic ca e vorba sa-ti salvezi pielea dar totusi cred ca ramai cu niste urme, care poate sa fie barbatul cel mai bun de pe lume urmatorul ca nu le mai sterge si ai rezerve in ce priveste barbatii.
Se vede treaba ca esti o optimista si sper din tot sufletul ca viata ta actuala e mai usoara decat cea trecuta.
fleurdelis
Da sint optimista si acum sint foarte multumita de relatia in care ma aflu de 10ani, dar nimic nu e batut in cuie si asta am stabilit cu el de la bun inceput. E un om rational, foarte harnic, serios si cel mai important e ca ma iubeste asa cum sint...ma respecta si dorinta mea e lege pentru el, dar cu acte nu m-as mai lega de un barbat nici moarta! Cred ca a devenit o superstitie.
fleurdelis
QUOTE(katy87 @ Oct 16 2007, 04:12 PM) *
si pana la urma cum ai facut?ca sunt curioasa......


In Romania nu stia nimeni prin ce trec eu acolo si am preferat sa nu spun...dar intre timp mama mea obtinuse semnatura si sora mea se pregatea sa vina impreuna cu copilul in Israel...Eram atit de fericita incit uitasem de toate celelalte necazuri...dar mai era o problema...nu puteam sa-mi aduc copilul in casa aia, intodeauna am facut tot ce-a fost posibil ca sa-l feresc de situatii incordate cit am fost cu taica-so si acum sa-l expun la teroarea asta de la un strain, nu!. Am inceput sa caut un apartament de inchiriat...Intr-o zi venind de la scoala am vazut la un bloc un afis mare pe care scria " de inchiriat" am sunat am intrebat la interfon daca e apartamentul de inchiriat mi-a spus ca da, am urcat si mi-a deschis un tip genul Schwarzenegger. Ma simteam tare mititica si speriata la vederea matahalei fioroase, parca-mi venea sa o iau la fuga dar mi-am spus ...ho...! Nu sintem in jungla pare totusi a fi un om...chiar daca e barbat. M-am rusinat la gindul ca devenisem o salbatica si mi-am spus ca daca fug omul asta va crede ca sint nebuna...dupa ce mi-a aratat apartamentul si mi-a spus pretul si conditiile a gasit de cuviinta sa ma intrebe daca nu vreau sa beau un ceai, poate a simtit el ca ceva nu-i in regula cu mine...o fi citit spaima in ochii mei si o fi vrut omul sa ma linisteasca asa ca am zimbit si eu mai relaxat si am acceptat ceaiul ca daca nu, aveam impresia ca o sa ma creada o ciudata...In timp ce ne sorbeam ceaiul s-a uitat lung la mine si m-a intrebat care-i problema mea...exact asa... nu-i spusesem ca as avea vre-o problema dar cred ca a dedus...cu toate ca eu crezusem ca jucasem perfect rolul de curajoasa...si nu stiu de ce, poate felul cum m-a privit cind a intrebat, sau altceva care emana din el, poate faptul ca eram atit de singura si atit de nefericita...ca ma simteam atit de vulnerabila in ciuda vointei mele de a arata ce puternica suint, m-a facut sa-mi tremure barba si sa mi se umple ochii de lacrimi...
kalua
fleurdelis friends3.gif
Nu vreau sa te grabesc, sa te-mping de la spate,, dar...spune-ne mai departeeee! blush.gif
jolie
Da..si eu astept...
katy87
.....si eu blush.gif
fleurdelis
Nu stiu cum...nu s-a miscat din locul unde era dar parca ma simteam cuprinsa in bratele lui vinjoase si-mi soptea sa pling ca asta-mi face bine, sa nu-mi fie rusine si sa nu-mi fie teama.
Intr-un tirziu m-am trezit ca eu chiar ii povesteam despre situatia in care eram si ca sint fericita ca-mi vine copilul si caut o casa in care sa-l aduc, sa fim fericiti si sa traim in pace, ca asta era tot ce-mi doream de la viata.
Nu nu s-a intimplat asa... nu eram in bratele lui dar tot timpul cit am povestit am avut aceasta senzatie...el statea cuminte insa pe scaunul lui...si eu cred ca.mi doream chiar sa ma cuprinda si sa ma mingaie...dar nu s-a intimplat nimic.
S-a ridicat de pe scaun doar ca sa scoata dintr-un sertar biletul de avion cu care trebuia sa plece a doua zi in America...si mi-a spus ca daca vreau, el o sa-mi dea cheile de la apartament ca sa vin acolo cu copilul si cu sora mea si nu trebuie sa platesc nimic. Si asta in special pentru ca are nevoie de cineva care sa mai treaca din cind in cind pe la mama lui care era in batrina si bolnava
si asta deocamdata era suficient pentru contravaloarea chiriei...nu-mi venea sa cred...am crezut ca glumeste insa m-am uitat mai atebt in biletul de avion si omul chiar trebuia sa plece a doua zi...deci iar am fost pusa in situatia sa iau o hotarire rapida...

katy87
si ai acceptat sau nu????
fleurdelis
Simteam o atractie neinteleasa spre omul asta dar m-am abtinut cit am putut...mi i-am adus in minte pe ceilalti doi masculi feroce din viata mea si asta a avut efectul unei galeti cu apa rece turnat in cap...la fel am simtit si la el efortul aproape supraomenesc de a se abtine, dar asta mi-a placut si chiar m-a cucerit...am stabilit ca a doua zi sa vina sa ma ajute sa-mi aduc lucrurile si sa ma duc sa o cunosc pe mama lui...deci am acceptat.
A doua zi de dimineata ne-am intilnit in fata blocului meu si l-am luat sus ca sa-mi ajute la bagaje care erau deja impachetate...A fost o faza tare de tot...sotul meu statea pe un scaun in salon privea disperat si nu-i venea sa creada...nu stia exact despre ce-i vorba...el statea linga usa cit un munte...si parca abia astepta o miscare din partea rivalului...eu ma simteam ca o persoana importanta cu bodyguard.
Dupa ce mi-am dus bagajul acasa la el ne-am dus sa mi-o prezinte pe mama lui care statea la citeva statii de autobuz...era o batrina cam morocanoasa dar i-am promis ca o voi ajuta si voi veni in fiecare zi pe acolo...El a ramas la maica-sa cu bagajele lui cu tot pentru ca urma sa plece de acolo la aeroprt si eu am venit acasa...
Exact intr-o saptamina urma sa vina copilul si nu-mi venea sa cred ca am o casa unde il voi primi si ne vom bucura de liniste...cel putin pentru trei luni cit era prevazut sa ramina proprietarul in America.
Simteam ca incepe pentru mine o era noua si sint pe cale sa ies din zona crepusculara...
kalua
Ti-a dat Domnul si necazuri, dar te-a si rasplatit. smile.gif Nu stiu urmarea, dar numai chestia asta cu apartamentul cred ca a fost trimisa de sus.
fleurdelis
Da kalua ai dreptate...Ii multumesc Domnului pentru tot...dar eu cred ca nu El ne da necazurile ci astea ni le atragem noi...prin felul cum gindim si actionam...si nu cred ca sintem aici pentru fericire sau necazuri ci pentru a primi niste lectii...poate asa ne pregatim sufletele pentru eternitate...Oare daca n-ar fi raul am sti noi ce este binele? Daca n-ar fi nefericirea am putea sa simtim fericirea?
walpurgik
Ceea ce-mi place la tine pe parcursul derularii povestii e ca, dincolo de faptul ca te opresti cand trebuie sa ne mai tai rasuflarea si sa asteptam serial ce o sa spui, expui intamplarile sau evenimentele din viata ta cu o precizie uluitoare a detaliilor. Sunt asa de bine decantate in mintea ta sau reusesti ideatic sa ne creezi constant indubitabila senzatie a unei taine ce urmeaza sa se reveleze cu tot alaiul de emotii. kiss.gif
Fanny
si eu am senzatia ca sunt in fata unei povesti senzationale picurate strop cu strop. daca as fi editor, as presa-o pe fleur de lis sa faca numai asta: sa-si scrie viata. sunt convinsa c-ar fi un best seller.
roxanica10
Fleurdelis, imi place mult 'omul' din tine. Esti o persoana exceptionala si chiar daca-s in vacanta si nu prea am timp de net, iti urmaresc cu interes relatarile.
fleurdelis
Fetelor va multumesc pentru aprecieri si incurajari...dar eu nu am nici un merit prin ceea ce scriu ci viata mea...acum cind stau si ma uit in urma chiar mi se pare si mie senzational, si de asta consider ca merita povestit.
Nu mi-am dorit o viata senzationala, mi s-a parut ca sint o frunza dusa de vint si vintul meu a fost cam nebun. Multe intimplari din viata nu pot sa mi le explic decit prin existenta Fortei Divine care vegheaza asupra noastra si am ajuns la concluzia ca nimic nu este intimplator...ar trebui sa povestesc niste lucruri care s-au intimplat cu mult inainte de a ma naste si niste intimplari din copilarie si adolescenta ca sa intelegeti ca toate se leaga...
Dar asta mai tarziu!

Era prima noapte in care dormeam singura in casa unui strain...normal ar fi trebuit sa-mi fie teama dar nu stiu de ce simteam o senzatie uimitoare de siguranta si confort...si sa ma ierte Dumnezeu, dar aproape ca uitasem ca trebuie sa soseasca iubirea vietii mele, copilul...
M-am culcat singura in patul lui si somnul m-a cuprins imediat, insa nu un somn obisnuit ci incarcat de vise erorice...imi era ciuda pe mine de ceea ce mi se intimpla dar subconstientul nu-l puteam stapini...si m-am trezit ca pentru prima data imi doream un barbat si-mi parea rau ca l-am lasat sa plece asa, desi simtisem apasator ca si el ma dorea cu aceeasi masura.
Daca la mine era poate din cauza aversiunii fata de barbati, nu-mi puteam explica ce l-a facut pe el sa nu schiteze nici macar un gest de apropiere fizica. Ma framintam in zadar sa-mi explic ce anume imi crea aceasta senzatie, ca il cunosteam de cind lumea si ce aveam eu in comun cu acest om...incet, incet mi-a venit in minte numele lui...il chema Ezra, asta in ebraica inseamna ajutor...si m-am intrebat oare e chiar o coincidenta? Pentru ca am avut senzatia ca omul asta vrea doar sa ma ajute si nu are nevoie de nimic in schimb si senzatia asta a devenit o certitudine dupa ce m-am dus dimineata la morocanoasa de mama-sa care mi-a spus sa nu mai vin pentru ca ea nu are nevoie de ajutor. Am insistat sa-i fac ceva de mincare, sa-i fac un pic de curatenie, am intrebat-o daca nu are nevoie sa-i cumpar ceva...nimic...mi-a spus ca doreste doar sa o las singura si ca ieri a acceptat formal ca sa nu-l supere pe fiul ei...si dupa citeva clipe de tacere trista a spus ca oricum el are o cruce destul de grea de dus sau ceva de genul asta...si m-a concediat retragindu-se in sufletul ei...Am mai zabovit o clipa uluita de ce auzisem si bunul simt m-a indemnat sa ma retrag si sa nu mai insist...am simtit in vorbele batrinei o mare tristete si o mare tragedie. Abia acum am inceput sa-mi amintesc de ochii lui...si de faptul ca in cele citeva ore cit am petrecut impreuna eu am fost cea care a vorbit si el doar a ascultat dar nu stiu daca a pronuntat mai mult de zece cuvinte...Stiu doar ca la intrebarea mea pentru ce pleaca in America, mi-a raspuns ca se duce sa se insoare!
fleurdelis
Mi-am spus ca nu are rost sa ma implic..Poate doar mi s-a parut ca omul este atras de mine. De altfel a spus clar ca se duce sa se insoare si n-are rost sa ma mai gindesc la prostii, asa ca sa-mi vad de viata mea si sa trec la lucruri mai prozaice...am inceput sa-mi framint mintea cum sa-l conving pe sot sa-mearga cu mine la avocat ca sa-mi dea aprobarea oficiala la divort si mi-a trasnit prin minte sa folosesc un siretlic...m-am dus la el si i-am spus ca am inceput formalitatile pentru apartament si am sanse foarte mari sa il primesc pentru ca imi vine copilul din RO si deocamdata am primit ceva provizoriu pina se rezolva totul oficial, asa ca sa nu se mire daca peste citeva zile va fi expulzat din casa...si i-am fluturat pe la nas niste hirtii aiurea. d Renunt la tot cu conditia sa mearga acum in acest moment cu mine la avocat si sa-mi dea semnatura.
Si siretlicul meu a avut efectul scontat...m-am ales cu hirtia semnata...eram ca si divortata!
Am aflat ca apoi s-a dus la ministerul de interne ca sa ma reclame ca m-as fi casatorit cu el formal, doar pentru a obtine cetatenie...insa nu a avut succeas, si faptele au vorbit singure...in favoarea mea. Intr-adevar stind sa fac bilantul am constatat ca desi a fost foarte greu, si mult gunoi pe care am hotarit sa-l arunc la cos, din cele doua casatorii au rezultat niste lucruri bune care au meritat efortul...copilul, cetatenia in Tara Sfinta, limba ebraica, si ultima veste buna am primit un job intr-un birou de arhitectura pe care urma sa il incep dupa venirea copilului.
Ma mai framinta constiinta ca omul ala plecase si-mi lasase o misiune...sa am grija de maica-sa si eu nu fusesem in stare sa ma tin de cuvint dar mi-am spus...lasa, o sa-i dau banii pentru chirie cind va veni!
fleurdelis
Si iata am ajuns si in ajunul zilei mult asteptate...facusem ultimile pregatiri pentru primirea puiului meu mult dorit si eram obosita si coplesita de evenimentele petrecute intr-un timp asa de scurt...era seara tarziu, stateam si cugetam la toate astea in linistea apartamentului cind am auzit sunetul lung al soneriei...am tresarit, era prima data cind suna cineva de cind ma mutasem aici si nimeni nu stia ca stau aici...sigur ori era o greseala ori cineva il cauta pe proprietar...dar la ora asta?!!! Si mai ciudat... nu era soneria de la interfon...ci era soneria de la apartament...m-am uitat pe vizor...nu am reusit sa disting bine figura in semiantunericul de pe hol si am intrebat cine este...
Mi-a raspuns -Ezra.
-Nu se poate...stiam ca proprietarul e departe in America...ce sa caute acum aici?
Am deschis totusi...in fond era casa lui...si mi-am dat seama ca nici nu avea cum sa ma anunte in cazul ca s-ar fi intors mai devreme pentru ca nu era telefon.
jolie
Nuu..nu te opri..acum chiar nu ne poti lasa asa....
lotte
Fleur, sper sa poti termina povestea pana sambata ca sa pot pleca si eu linistita in vacanta tongue.gif
fleurdelis
Ok. ok. biggrin.gif nu va las da si eu am devenit dependenta de indemnurile voastre...

Uimirea mea era atit de mare incit nu stiam ce sa mai zic...am intrebat si eu ca prostu...n-ai mai plecat in America?
El statea in usa si ma privea cu o anume stralucire in ochi...Era sclipirea aceea a insetatului cind vede apa...si m-a intrebat daca-i dau voie sa intre... i-am raspuns ca e casa lui si poate intra oricind.
Si-a cerut scuze ca vine la o ora asa de tirzie dar mi-a spus ca abia ajunsese de la aeroport si motivul pentru care s-a intors din America sint eu...si n-a mai avut rabdare sa astepte pina dimineata. Mi-a aratat biletele de avion si pasaportul, pentru ca i-am spus ca nu pot sa cred asta...m-am convins ca intr-adevar fusese in America. Si cu mireasa cum ramine? Mi-a spus ca nu a mai ajuns la ea si ca s-a intors din drum pentru ca in gindul si inima lui devenisem o obsesie...ca singura lui dorinta este sa ma ia in brate si sa ma ajute sa trec puntea.
Luciditatea mea s-a topit ca o luminare si m-am pierdut in bratele lui vinjoase...ma simteam vinovata si pacatoasa dar era exact ce imi dorisem si eu, chiar daca nu as fi recunoscut niciodata...nu mi-am imaginat ca muntele asta de om care imi inspira mai degraba spaima, ar putea fi in stare de atita tandrete si voluptate....pentru prima data m-am simtit purtata pe nori sidefii si el mi-a sorbit cu nesat lacrimile de fericire de pe obraji...
kalua
continuarea, continuarea, continuare! biggrin.gif
Diana.
Bre, matale faci scenariu de telenovela... smile.gif
Fanny
sssssst, e cea mai telenovela dintre toate. Ca, deh, viata bate filmul! :wink:
Fleur... e 1.30... nu vrei sa te trezesti pentru o poveste scurta? pls.gif
fleurdelis
Fanny mi-ai luat vorba din gura...cu viata bate filmul...dar de telenovele va rog sa nu mai pomeniti ca ma inhib si nu mai pot sa spun nimic laugh.gif
Fanny
aha, te-am prins pe frecventa... primesti si solicitari in direct... pot sa fac si dedicatii. laugh.gif
pentru toate cititoarele jurnalului tau... inca un episod minunat... kiss.gif
fleurdelis
QUOTE(fleurdelis @ Oct 18 2007, 12:45 AM) *
Fanny mi-ai luat vorba din gura...cu viata bate filmul...dar de telenovele va rog sa nu mai pomeniti ca ma inhib si nu mai pot sa spun nimic laugh.gif


Acum nu va suparati dar ma duc la culcare...poate ne vedem maine.
Mai e mult de povestit...si din pacate nu pot sa spun totul intr-un post. Nu sint destul de curajoasa s-o fac, dar voi ma parca convingeti sa ma apuc de scris o carte...
pup mare, noapte buna!
katy87
astept cu nerabdare sa povestesti ............................................
Master of Norules
Da' palpitanta povestea vietii tale.Atractia de care zici tu se simte din prima clipa , ori e ori nu e. Eu zic ca partea de inceput a unei relatii cand esti prin al 9-lea cer, dar pe de alta parte esti destul de irational, e una dintre cele mai frumoase.
Asteptam continuarea.
fleurdelis
Un milion de intrebari imi innotau prin cap dimineata cind m-am trezit inlantuita in bratele lui puternice...si deschizind ochii pe jumatate m-am uitat lung la omul care dormea inca linistit linga mine si m-am intrebat...oare cine este si ce caut eu acolo?
M-am strecurat serpeste din pat ca sa nu-l trezesc si m-am uitat in oglinda de la baie...eram tot eu dar parca eram alta mi se parea ca sint mai frumoasa...pregateam ceaiul la bucatarie cind a aparut si el si fara sa-i dau macar ragazul de a spune bunadimineata, am inceput cu intrebarile care-mi framintau crierul...primul lucru a fost sa intreb ce-i cu mireasa lui...Mi-a raspuns ca-i o poveste de anul trecut, e vorba de o pustoaica de oameni bogati care fusese in vizita in Israel si s-au cunoscut intimplator...devenise atit de dependenta de el incit parintii disperati ca vor da faliment cu psihologii l-au invitat in America...si acum tocmai era in drum spre America dar si-a dat seama ca nu e calea pe care voia sa mearga si s-a intors.
L-am intrebat ce o sa faca daca si eu voi deveni dependenta de el...si mi-a spus ca nu sint eu omul care sa devin dependent vreodata de cineva si asta e un lucrul care ii place la mine. Curios ...nici eu nu stiam asta despre mine dar acum cind a spus-o el mi-am dat seama ca are dreptate...
Atunci i-am spus ca-mi pare rau ca n-am reusit sa intru in gratiile mamii lui si sa ma tin de cuvint, sa o ajut si am de gind sa-i platesc chiria asa cum am discutat la inceput...
Mi-a spus sa nu ma preocupe deloc mama lui ca e o femeie dificila si deocamdata nici celelate probleme! Si hei...doamna! Azi e o zi importanta pentru tine lasa intrebarile si fuga la aeroport ca-ti vine copilul.
Da sigur cum as fi putut sa uit de asta...!
In drum m-a asigurat ca el are unde sa stea si sa nu-mi fac nici o grija de asta. Sa ne simtim ca la noi acasa si sa-l sun numai cind voi avea nevoie de ceva!
Fanny
indragostita.gif presimt ca de-aici devine si mai interesant.
Fleurdelis floricele.gif si sa ai spor la scris
katy87
QUOTE(Fanny @ Oct 18 2007, 12:37 PM) *
indragostita.gif presimt ca de-aici devine si mai interesant.
Fleurdelis floricele.gif si sa ai spor la scris


si eu la fel
fleurdelis
Copilul meu....ingerasul meu mic si blond imi erea trimis a doua oara de Bunul Dumnezeu, si parca atmosfera de sarbatoare din viata mea era creata special pentru venirea lui...asta mi-a adus aminte cit de mult mi-l dorisem inca inainte de a fi macar un embrion, cind toti medicii ma asigurasera deja ca doar o minune ar putea sa ma ajute sa aduc pe lume un copil...si eu uram tot ce ma inconjura, uram pina si ziua in care ma nascusem pentru ca viata mea era atit de cenusie si amara.
Stiam ca doar un copil ma putea ajuta sa ies din celula de ura in care eram inchisa si tinjeam dupa el cum tinjeste detinutul dupa o raza de soare...trecusera deja 10 ani de cind, aflasem minunea ca sint insarcinata dupa 4 ani de tratamente zadarnice si rugaciuni fierbinti si dupa 9 luni de asteptare pe un pat de spital fara sa misc un deget, cum primisem comanda de la medicul care ma supraveghea, l-am strins pentru prima data la pieptul meu si am simtit ce inseamna bucuria de a fi mama...El mi-a dat curajul de a-l infrunta pe cel care normal ar fi trebuit sa-i fie tata si motivatia de a lupta pentru viata, este raza mea de soare in cele mai intunecate zile si darul cel mai minunat pe care l-am primit de la viata.
Ziua in care l-am nascut era la inceputul unui februarie dintr-o iarna cenusie si urita fara nici un fulg de zapada...dar in acea dimineata de parca si natura s-ar fi bucurat impreuna cu mine am putut admira tinindu-mi puiul la piept, albul imaculat al zapezii care se asternuse peste noapte pe toata mizeria lumii in care traiam.
Acum simteam aceiasi bucurie de atunci stringindu-l la pieptul meu si parca toata lumea din jur era mai fericita, soarele stralucea mai puternic, florile de portocal din livezile de linga aeroport inmiresmau aerul mai puternic, si doar ochii puiului meu erau mai albastri si mai senini decit cerul fara nici un nor...Totul disparuse in jurul nostru si in acest tablou nu existam decit eu si puiul meu...Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-mi duc puiul sa vada marea si m-am topit de fericire auzind de la el, cuvintele...mama ce bine e cu tine! Apoi am fost la Luna Parc unde parca si eu devenisem de virsta lui si n-as fi crezut vre-odata ca ar putea fi atit de amuzant...cu greu am reusit sa-l conving sa mergem acasa unde abia dupa ce fiul meu a adormit obosit si fericit am gasit ragazul sa-i povestesc soramii peripetiile prin care trecusem.
Din pacate sora mea nu putea sa ramina mai mult de o saptamina in Israel...dar am pus-o sa jure ca nu-i va spune mamii mai mult decit, ca ne este bine si sintem fericiti.
Fanny
Ce frumos vorbesti despre maternitate. pupaceala.gif Toate suferintele s-au sters prin zambetul propriului copil. Sper ca ai reusit sa-l pastrezi langa tine.
abia astept sa ne povestesti cum a fost intalnirea dintre el si Ezra...
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.