Help - Search - Members - Calendar
Full Version: Invierea Domnului
Forum pentru femei - eLady.ro > Hrana pentru Minte si Spirit > Religie, Credinta, Filosofie > Invierea Domnului: Pastele
Diana.
De multe ori simtim nevoia sa ne detasam pentru o vreme de grijile si de necazurile vietii. Si atunci ne indreptam pasii spre manastiri. Acolo ne regasim pacea launtrica. Un fior ne strabate inimile. Il simtim pe Dumnezeu mai aproape de noi. Si de ce oare se intimpla aceasta? Pentru ca manastirile sint locuri sfinte, binecuvintate de Dumnezeu, Sint sfintite prin rugaciunile neincetate facute de calugari, de-a lungul veacurilor. Cind intri intr-o manastire, iti simti sufletul mai curat, mai usor. Cerul pare mai albastru, florile - mai frumos mirositoare. Toate sint altfel, mai frumoase, mai stralucitoare. Pentru ca harul dumnezeiesc infrumuseteaza. Sfinta Manastire Gura Motrului este un loc binecuvintat de Dumnezeu, asupra caruia El si-a coborit harul cu aproape sapte secole in urma. A fost ctitorita in sec.XIV de catre Sf. Nicodim cel Sfintit (chiar inaintea manastirilor de la Vodita si de la Tismana), la loc ferit, insorit, daruit cu izvoare si cu har dumnezeiesc. Ca amplasamentul acesteia a fost cel mai bun cu putinta, au demonstrat recentele studii geotehnice; dar de asa minune nu se mai mira decit cei care nu stiu ca Domnul Insusi isi alege locurile in care credinciosii ridica sfinte lacasuri. Schitul de lemn, ridicat la 1300, a fost distrus insa curind, din cauza incursiunilor pagine si a incendiilor. Piatra de temelie a asezamintului actual a fost pusa in anul 1652 de vornicul Preda Brancoveanu, biserica fiind terminata si infrumusetata de Sfintul Martir Constantin Brancoveanu, intre anii 1704-1705. Viata manastirii a fost vitrega - incendii, cutremure si pustiiri repetate. Dar flacara credintei nu s-a stins aici niciodata.

Viata monahala se desfasoara astazi, dupa perioada lungi de intreruperi, dupa rinduiala statornicita de Sfintii Parinti. Desi calugarii poarta haine negre, de doliu, ei au fetele luminoase, senine, pentru ca au in suflete nadejdea invierii din morti si a vietii vesnice. Iar aceasta nadejde se intemeiaza pe credinta ca Iisus Hristos a inviat din morti. Acesta este adevarul fundamental al credintei noastre crestine.
Prin salutul „Hristos a Inviat!“, vestim cu bucurie faptul ca Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, a biruit moartea pentru totdeauna, a biruit-o pentru noi toti. Iar aceasta inviere da sens istoriei si existentei noastre, ne arata ca nu moartea are ultimul cuvint, ci viata. Ni se da nadejde ca, prin puterea dumnezeiasca, si noi vom invia din morti, ne vom elibera de legile materiei si ale degradarii fizice si vom trai vesnic. Din acest motiv, Pastele este marele praznic al crestinilor, „sarbatoarea sarbatorilor“. Dar pentru a se impartasi de bucuria Invierii Mintuitorului Hristos, crestinii parcurg o perioada pregatitoare de sapte saptamini, vreme de nevointa, de post si rugaciune - Postul Sfintelor Paste.

Cer nou si pamint nou
Taina Invierii Domnului Iisus Hristos, cea mai mare sarbatoare a crestinatatii, asteptata de monahi si de mireni in post si rugaciune, se savirseste, la Manastirea Gura Motrului, sub cerul liber. Saptamina Patimilor, petrecuta de toti crestinii in post, rugaciuni si denii, pregateste curatenia de dinainte de Invierea Domnului. Saptamina Luminata incepe cu ziua de duminica, atunci cind credinciosii isi anunta cu bucurie Invierea Domnului; „Hristos a inviat!“, zice drumetul; „Adevarat, a inviat!“, raspunde semenul.
Vestea Invierii Domnului se raspindeste cu bucurie vreme de 40 de zile, pina la „Inaltare“, caci Invierea este darul lui Hristos pentru toti oamenii, indiferent de vremuri, indiferent de religie. Toti inviem, dar unii pentru osinda vesnica, iar altii pentru viata vesnica. Aceia alesi vor fi petrecut viata paminteana in curatenie, umilinta, credinta si dupa invataturile sfintilor parinti. Dupa Inviere se innoiesc nu numai oamenii, ci si cerul si pamintul.
„Postul, rugaciunea, milostenia, pocainta, marturisirea pacatelor, in perioada premergatoare Sfintelor Sapte, au ca scop purificarea sufleteasca, biruirea pacatului din noi, a mortii sufletelor noastre. Aceasta biruinta este o trecere de la moarte la viata. Este invierea sufletelor inainte de invierea de obste, care va fi la sfirsitul lumii. Atunci, la a doua venire a Mintuitorului Hristos, vor invia toti oamenii, din toate vremurile, fie crestini, fie necrestini. Numai ca nu toti se vor mintui, nu toti vor petrece in fericire vesnica, ci numai aceia care si-au petrecut viata aceasta in credinta si fapte bune, dupa poruncile dumnezeiesti. Ceilalti oameni, care n-au crezut in Dumnezeu, l-au tagaduit, l-au ignorat, l-au hulit prin cuvintele si faptele lor vor fi in chinuri vesnice. Ii vor chinui poftele si vechile deprinderi pacatoare care nu se mai pot implini dupa invierea din morti. Dar mai este inca vreme de intoarcere, cit inca mai sintem in viata aceasta“, glasuieste parintele calugar, care, din smerenie, credinta si umilinta, n-a vrut sa i se scrie numele.
Cei care vin sa ia lumina in noaptea de Pasti, aduc cosuri cu piine, brinza, oua rosii, carne de miel si vin pentru a fi sfintite si din care, mai apoi, cu familiile lor, se vor infrupta. Dupa slujba de Inviere, calugarii ramin in biserica manastirii pina dimineata, cintind slava lui Iisus.
La vremea cuvenita, simbata noapte, inainte de ora 24.00, in haine de sarbatoare, toti isi indreapta pasii spre sfintele biserici si manastiri spre a participa la slujba Invierii. Aceasta se oficiaza in afara bisericii, sub cerul liber, aratindu-se astfel ca Invierea este un dar al lui Dumnezeu pentru toti oamenii, indiferent de religie. Mii de oameni asteapta cu emotie si bucurie chemarea preotului - „Veniti de primiti Lumina!“ Isi aprind luminarile de la preot si le pazesc cu grija sa le duca aprinse acasa. Se citeste apoi Sfinta Evanghelie, aducind astfel vestea Invierii Mintuitorului Hristos. Si toti cinta cu bucurie „Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcind si celor din morminte viata daruindu-le!“.

Fereastra spre cer si iertarea pacatelor
Icoana este fereastra noastra spre cer, a celor care vrem sa-L avem aproape pe Dumnezeu. In fata icoanei, cu straduinta, putem sa fim singuri cu El. Prin icoana, Dumnezeu pogoara in sufletul si inima noastra, iar noi ne inaltam catre El, caci ea stimuleaza puterea contemplativa a mintii si prin ea poti patrunde in locul cu lumina, de unde au fost alungate durerea, suferinta si intristarea, si unde este vesnicia.
Il asteptam pe Hristos, cu un cer nou si un pamint nou, fara de pacate, pe care El ni l-a promis. Omenirea mai are inca vreme sa se intoarca la cuvintul lui Dumnezeu, de care adesea uita.
Ne risipim in patru zari si ne cufundam in pacatele lumesti, uitind ca aici sintem trecatori si ca nu trebuie sa adunam comori decit in cer, acolo unde trebuie sa ne intoarcem, fara sa pretindem a sta la dreapta Domnului, (asa cum a gindit Lucifer), pentru ca nu sintem vrednici de Creator. Cel mai mare dusman al nostru este omul patimas din noi, supus ispitei de care nu poate scapa decit prin credinta si nu prin cautari desarte. Vietile pustiite de poftele pacatoase ale nepriceputilor si zabavnicilor cu inima, de indoielile care ne indeparteaza de cararea dreapta catre El, nu se pot inalta catre mintuire.
Pacate capitale sint si prostia, recursul la scuze („nu stiu, nu e vina mea“), fanatismul, invidia, trufia neroada, turnatoria, rautatea gratuita, dragostea cu de-a sila. Cel care nici pe sine nu se mintuie, nici pe altii nu-i lasa se mintuie. Cel incintat de sine, incuiat in sine, in doctrina, nomenclatura, rigoarea si doctrina sa perfecta, cel cu desavirsire multumit cu sine, cu ideile, programul si tabieturile sale, cel care nu se indoieste, caruia nu-i trebuie nici ajutor, nici prietenie, care nu simte nevoia de a se spovedi, de a se imbunatati, de a fi iubit este mai aproape de Lucifer decit de Dumnezeu.
Daca Invierea este data tuturor, mintuirea este doar pentru cei cu credinta.
Pacatos este cel care, cu fapta sau cu gindul, se abate de la Invatatura; te pazesti de pacat prin rugaciune sau, daca raul te inconjoara si te sufoca, poti sa respiri aerul curat din sfintele manastiri, locul in care monahii se roaga pentru noi toti, pacatosii.
Sarbatoarea Invierii Mintuitorului Iisus Hristos dezleaga taina vietii si a mortii, taina viitorului nostru, ne inarmeaza cu liniste si speranta.
Primul cuvint adresat de Iisus dupa invierea sa din morti a fost: „bucurati-va!“ Dar de ce nu ne bucuram?!
3A
Frumos articol, Di!
Mi-a adus aminte de atmosfera si pacea din Manastiri, lucru de negasit aici...Mi-e dor de pacea aia...
Si privirile lor blajine si vorba buna...
Diana.
Nu e al meu. smile.gif
L-am primit pe mail cu mult timp in urma si l-am pastrat.
3A
aha, e fain. Am vazut ca iti plac manastirile.
Mi-e dor de ele, daca mai ajung in Romania, tare mi-ar place sa fac un tur...
kiss.gif
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.