Fetelor, eu ma gandesc tare mult ca as vrea sa adopt...Nu imi doresc copii acum, si al meu iau in considerare sa nu am deloc (desi daca ar veni stiu ca l-as iubi tare mult), dar ma inmoi toata cand ma gandesc la un copil a carui soarta sa i-o pot schimba.
Voi ce stiti despre adoptii? Ati adoptat vreuna dintre voi/ sunteti adoptate? Ce probleme pot sa apara (asta daca stiti din experienta voastra sau a cuiva apropiat, ca in teorie ma pot gandi si eu ). E greu sa adopti in Romania? Cum ai alege copilul?

Si eu vreau sa adopt un copil peste cativa ani. La noi stiu ca e multa hartogaraie, umblatura si dureaza cam 2 ani chiar 3 toata nebunia, din pacate.

Cum adica : ''Cum ai alege copilul?''

Trecand peste faptul ca atunci cand iti doresti sa adopti un copil nu vad de ce trebuie sa-l alegi ca pe un obiect , in Romania foarte greu se obtine o adoptie.
Trebuie sa ai o casa a ta, de preferat sa fii casatorita si cel mai important sa ai o dovada ca ai un job foarte bine platit. Trebuie sa treci peste niste analize de sanatate si niste teste psihologice.

Probleme pot apare si cu proprii copii. Adoptat sau nu din momentul in care devii parintele unui copil trebuie sa-ti asumi o foarte mare responsabilitate.

Poti mai usor sa te inscrii ca asistent maternal si daca doresti apoi, copilul care il ai spre ingrijire il poti adopta.


''Familia care doreste sa ia in adoptie un copil, trebuie sa depuna la Directia Generala Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului o cerere pentru luarea in evidenta.
Urmeaza o perioada de evaluare a familei, efectuata de catre asistenti sociali profesionisti. Evaluarea are drept finalitate o propunere care se face Comisiei pentru Protectia Copilului, pentru eliberarea atestatului necesar adoptiei (pe baza documentatiei).
Urmatorul pas se refera la luarea in evidenta a cererilor de incredintare, pe baza preferintelor exprimate din lista cu copii adoptabili, existatenta la nivelul judetului sau a comunicarilor Directiei Generale Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului se identifica copilul pentru familia adoptiva atestata si va urma procesul de potrivire dintre familie si copil (realizat de catre asistentul social).
Seful Serviciului de Protectie de Tip Familial impreuna cu asistentul social responsabil de caz propune Comisiei pentru Protectia Copilului, pe baza documentelor existente la dosar si a Raportului privind Ancheta Psiho-Sociala care aproba incredintarea in vederea adoptiei a copilului dorit de familia adoptiva.
Timp de 90 de zile, aceasta incredintare este monitorizata de catre asistentul social, monitorizare care are drept rezultat final intocmirea a 6 rapoarte.
La sfarsitul perioadei de maximum 90 de zile, Comisia pentru Protectia Copilului, hotaraste eliberarea avizului favorabi adoptiei, la propunerea Directiei Generale Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului.
Directia Generala Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului inainteaza dosarul la Autoritatea Nationala pentru Protectia drepturilor Copilului si Adoptii pentru obtinerea confirmarii de respectare a termenelor si procedurilor legale.
Parintii naturali nu pot fi citati la Tribunal, datorita confidentialitatii adoptiei si irevocabilitatii consinmtamintului dupa expirarea termenului de 45 de zile stabilite.
Dosarul este restituit la Directia Generala Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului in vederea transpunerii lui impreuna cu cererea de incuvintarea a adoptiei instantei de judecata (tribunalul).
Adoptia isi produce efectele de la data ramanerii irevocabile a hotaririi judecatoresti.
Asistentul social responsabil de caz este obligat sa consemneze timp de doi ani, patru rapoarte post-adoptie, informind Comisia pentru Drepturile Copilului.
O comisie pluri-disciplinara (asistenti sociali, psihologi, juristi) ofera consiliere pre- si post-adoptie.
Toate demersurile, in cazurile de adoptie, inclusiv promovarea actiunii la Tribunal sint confidentiale.

Pot adopta persoanele sau familiile care prezinta conditii materiale si garantii morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului.
Nu pot adopta decit persoanele care au capacitate deplina de exercitiu si care sint cu cel putin 18 ani mai in varsta decit cei pe care doresc sa ii adopte.
Adoptia intre frati este interzisa.
Adoptia unui copil de catre mai multe persoane este interzisa, cu exceptia cazului in care ea se face de catre sot si sotie, simultan sau succesiv.
Daca persoana care doreste sa adopte este casatorita, va fi necesar si consimtamintul celuilalt sot, cu exceptia cazurilor in care acesta este in imposibilitatea de a-si manifesta dorinta.

Poate fi adoptat orice copil aflat pe lista Directiei Generale Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului, copii care se gasesc in urmatoarele situatii:

- este declarat judecatoreste abandonat;
- exista consimtamantul parintilor naturali de adoptie;
- daca parintii (parintele) copilului sint decazuti din drepturile parintesti, decedati, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau necunoscuti;

Lista copiilor adoptabili se intocmeste de catre Directia Generala Judeteana pentru Protectia Drepturilor Copilului din fiecare judet si se trimite Comitetului Roman pentru Adoptii.
Exceptie fac cazurile in care sotul adopta copii celuilat sot si adoptia in familia extinsa.''

(Legea 273/2004, cu privire la regimul juridic al adoptiei.
Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in domeniul adoptiei internationale de la Haga, ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 84/1996.)

kary, multam de info. da' nu inteleg care-i baiul cu a alege copilul... pai si sotul ti-l alegi, nu? plus ca altfel chiar nu vad cum ai adopta...aici in state cel putin, cei care au adoptat international, au primit un catalog cu poze si info despre copii de la un anumit orfelinat, sau se duc si viziteaza si vad mai multi copii. Singurul mod in care nu alegi propriu-zis este daca adopti un copil care inca nu este nascut (mama naturala nu-l vrea).
plus ca atunci cand iei un copil ca sa-l faci parte din familia ta, ai zeci sau sute de optiuni, si trebuie sa te limiteazi la unul care se potriveste cel mai mult cu inima ta...
Nu ma intelege gresit, nu vreau sa comentez doar de dragul de-a comenta, dar nu stiu cum poti sa adopti un copil fara sa-l alegi...tu cum vezi situatia?

Personal daca as simti sa adopt as face'o probabil in momentul in care mi'as dori din inima sa ofer o viata unui copil. Important ar fi sa pot sa-l cresc si sa-i asigur iubire si educatie, mai putin m-ar interesa sa-l aleg din poze dupa culoarea ochiului, largimea zambetului sau mai stiu eu ce.

Eu nu am spus ca e gresit, am spus doar ca nu inteleg...dar nici nu e obligatoriu sa inteleg, fiecare e liber sa gandeasca si sa simta in felul sau

Andutz, e drept ca in mod sigur unul dintre copii iti va mai lipit de suflet cind te vei duce sa ii vezi.
Dar sa stii ca nu ne alegem sigure partenerii, trebuie si ei sa fie de acord.
Iar cu "alesul copilului" - chiar ca suna de parca ai alege ceapa la piata , nu un suflet... nu stiu, asa mi se pare si mie.

Cred ca si Andutz, cand a zis ca vrea sa "isi aleaga un copil", tot la ce spune Maat se refera. Adica ce copil i se va lipi de suflet

Cred ca aceasta initiativa merita toata lauda si imi scot palaria in fata oamenilor care le ofera un camin copiilor fara parinti.

fatelor, hai ca m-ati zapacit
pai cu tot ce mi-ati spus, concluzia e ca voi l-ati alege (desi nu ati folosi cuvantul asta, ca pare prea dur) pe cel care vi s-ar lipi de inima...deci sa inteleg ca nu v-ar interesa amanunte de genul din ce parinti provine, in ce conditii a fost crescut pana in prezent, ce fel de comportament a avut, ce fel de personalitate are...right?
ca eu una marturisesc ca mi-as face bine temele inainte sa ma atasez de un pui de om pe toata viata...nu l-as alege ca pe ceapa, vorba lu' maat, dar oricum ai pune-o, un proces de selectie are loc...ca la urma urmei, o sa vii in contact cu mai multi din care ramai numai cu unu'...
Marturisesc ca am anumite lucruri pe care as vrea sa le aiba copilul pe care l-as adopta, pentru ca eu vad faptul ca il iau in familia mea si in inima mea ca pe o sansa de a face ce vrea cu viata lui/ei (adica copilul sa faca ce vrea, nu eu!), pentru ca altfel, let's face it, din orfelinat nu ti se ofera prea multe optiuni. Si de-aia as vrea sa fie un copil destept si bun...nu l-as alege pe cum arata, dar m-as gandi de doua ori daca sa iau un copil care a fost abuzat sau care are tulburari de personalitate - asta pt ca stiu, ca psiholog, ce inseamna traumele la o varsta mica. Nu cred ca nu trebuie adoptati asemenea copii, dar eu una recunosc ca daca as putea, as evita asa ceva. Daca astea apar dupa adoptie, e altceva, facem tot ce putem, pentru ca de-acuma e de-al nostru, dar if it can be helped...
Si spun toate astea cu mentiunea - foarte importanta - ca asta e modul in care vad lucrurile acum, ceea ce se poate schimba in timp, cu cat studiez subiectul mai mult sau ascult despre experientele altora - asa ca daca aveti pareri sau experiente, bring it on , da' nu dati cu piatra...inca sunt in formare!
Later edit - ca sa nu mai spun ca daca e unu' mic care ti se uita direct in suflet, si daca mi-ar fi mie clar ca pe ala vrea Domnul sa mi-l dea sa-l cresc, nu as mai comenta, si nu m-as mai uita la nimic...

Eu vreau sa fac un copil al meu si sa adopt inca unul.
Daca l-as adopta, as vrea sa fie nou-nascut si as verifica, daca s-ar putea, istoria medicala a parintilor. Atat!
Stiu o familie care a adoptat si in 8 luni au luat copilul. In acea perioada mergeau saptamanal, de doua ori pe saptamana, de cate ori voiau si puteau, la orfelinat sa il vada si sa se obisnuiasca unul cu celalalt. Mai multe detalii nu cunosc.

Si eu m-am gandit mult in ultimul timp la adoptie...poate pt ca am pierdut sarcina si de asta...nu stiu. M-am gandit ca pt acest copil care nu l-am avut sa incerc sa ofer o viata altui copil...pe care nu l-a vrut nimeni. Indiferent daca voi avea si copii mei naturali. Dar din pacate cunosc doua cazuri nefericite. Un cuplu au adoptat un copil, nou nascut...a fost iubit, educat etc...totusi copilul a inceput de prin clasa I cu tulburari mari de comportament..fura din casa, bani, lucruri, etc..pe masura ce a crescut lucrurile au evoluat in rau..foarte rau...este mare...este inchisoare...furt, viol..nu stiu f multe detalii...stiu ca mama lui este o femeie bolnava....

Astfel de cazuri....ma fac sa ma intreb cum ramane cu mostenirea genetica?

Jolie, soacra sorei mele are 7 copii ai ei si a pierdut doua sarcini, in locul carora a adoptat doi copii- unul din Romania si o fata din Rusia (ei sunt americani). Copiii astia sunt ok, nu sunt probleme, dar nici ca si copii ei naturali nu sunt. Copiii ei sunt foarte frumosi si destepti, cei doi adoptati - cel din Romania este un baiat frumos, dar nu se descurca prea bine la scoala, si probabil ca nu va merge mai departe la colegiu, iar fata din Rusia are un retard psihic, si a avut multe probleme. Dar amandoi sunt copii buni, nu fac probleme, in schimb, am intrebat-o pe ea daca ii iubeste diferit, si a spus ca da...ca nu ii poate iubi exact ca pe-ai ei. Dar asta nu inseamna ca ii trateaza rau, doar ca simte ca nu sunt din carnea ei...

Pe de alta parte, vizavi de ce imi spuneai tu despre baiatul ala adoptat care a ajuns sa faca probleme - un copil poate sa fie serios traumatizat chiar dinainte sa se nasca - ca sa nu mai spunem ca in prima luna de viata poate sa fie tratat in asa fel incat sa nu mai fie intreg psihic. Articolul de mai jos vorbeste despre asa ceva. De-aia zic eu ca mi-as face temele inainte sa adopt un copil- pt ca nici daca ti le faci, nu poti sti totul...

fetele, daca nu e ok linkul, pls delete:)


http://www.rd.com/your-america-inspiring-p...ticle54458.html

In prezent, adoptiile internationale sunt interzise de autoritati. Chiar daca esti romanca, daca n-ai domiciliul stabil si viata aici, nu sunt sanse sa poti adopta un copil din Romania. In plus, la cat de greoaie si lungi sunt procedurile, cred ca e mai simplu sa faci tu un "pui" decat sa-l adopti.

Am mai spus eu pe-aici, cunosc si eu doua familii in Germania care au adoptat cate un copil din Romania. Legal, binenteles. A durat ceva peste doi ani toata hartogaraia si a costat foarte mult, 90% din costurile astea fiind spaga si "mici" atentii cerute pe fata. De vreo patru ani nu mai am contact cu familiile respective, nu mai stiu nimic de copiii aia. Dar pana atunci totul a fost bine.

andutz admirabila intentia voastra si bineinteles ca istoria medicala a parintilor naturali e importanta. Cred ca altruismul, oricat de pur este are si el o limita pt ca vorbim despre adoptarea unor copii sanatosi. Si repet gestul este absolut admirabil.

Cat despre cum va fi copilul, sint atataea cazuri in care din parinti normali ies progenituri cu mari probleme de comportament, desi genele transmise sint mai mult decat "onorabile".

Cand nasti un copil exista riscul sa nu fie sanatos insa nu ai de ales, e al tau si ti-ai asumat o responsabilitatea. Exceptand conceperea si nasterea un copil adoptat si unul ne-adoptat au aceleasi sanse de reusita in aceleasi conditii date. Deci pana la un moment dat influenta depinde in mare parte de familia in care creste, insa indiferent cat de buna si normala este familia respectiva, nu exista garantia ca acel copil se va ridica la nivelul "asteptarilor" impuse de "normalitate" asa cum o intelegem mai toti

Fanny- dupa studii ne intoarcem si ramanem in tara, si dupa aia se pune problema unei adoptii.

Si e drept, Cleo, nu poti sa ai nici o garantie ca totul va iesi bine, in schimb, ma gandesc ca sunt anumiti factori care iti spun ca ai "garantii" destul de serioase ca sa iasa rau. De exemplu, daca copilul este nascut de o mama dependenta de droguri, sau alcoolica, sau care a fost abuzata in timpul sarcinii, sau care avea tot felul de BTS-uri...te gandesti de doua ori.

By the way, din cate stiti voi, care este motivul principal pt care majoritatea copiilor din orfelinate se afla acolo? Nu sunt doriti de parinti, sau au parintii decedati, sau sunt decazuti din drepturile parintesti? Aveti vreo idee?

O data, de Craciun, tata a vrut sa ia la noi de la un orfelinat din Ferentari, doua fetite, surori, ca sa petreaca si ele Craciunul in familie, sa le mai insenineze si lor viata un pic. A fost frumos, numai ca heart-breaking- deja ei le spuneau "mama" si "tata" alor mei, dupa numai 2 ore! Ne-a rupt inima sa le ducem la loc...

Ai fost vreodata personal intr-un camin? Eu zic sa te duci. Du-te intr-un camin de copii parasiti, intr-unul cu copii cu dizabilitati fizice si psihice.
Ma mir foarte tare ca vi s-a dat voie sa luati copiii acasa pentru doua zile: in Romania este ILEGAL, interzis de lege asa ceva pentru ca provoaca traume.
Ar si trebuit sa stii asta, doar studiezi psihologia din ce ai zis.
Citi ani ai, Andutz?

huh?
nu i-am luat, mama, pt doua zile, ci pt cateva ore. si asta a fost acum cativa ani buni...cam vreo 8 daca nu mai multi. Ca sa nu mai spun ca legal sau nu...de la un camin dintr-un cartier periferic din Bucuresti, ma indoiesc ca ti s-ar spune ca nu fac un anumit lucru ca e ilegal (poate ca acum s-au mai schimbat lucrurile, dar atunci...) Desi, daca stau sa ma gandesc, ma intreb si acuma cum de ne-au dat aia fetitele alea, ca puteam face orice cu ele. Da' parca tin minte ca tata si mama au tb sa-si lase buletinele acolo cat au fost fetitele la noi...

Si cateva ore fumoase, in care ne-am jucat cu ele, au mancat si ele o masa buna si au primit niste cadouri nu provoaca o trauma - poate ca daca le dadeam sperante ca le adoptam, sau daca ar fi locuit cu noi nu stiu cat timp...dar la noi nu au stat mai mult de cateva ore. Eu la vremea aia nu stiam multe, dar tatal meu era psiholog, si nici el nu s-a gandit ca le-ar face rau.

Am 27 de ani. Si nu, nu-mi aduc aminte sa fi fost intr-un camin pana acum, dar am lucrat cu copii defavorizati destul de mult (desi nu erau orfani, si locuiau cu familia). Si, din pacate, nu am apucat sa studiez psihologia in Romania, asa ca se poate sa nu fiu constienta de anumite restrictii - stiu ca aici sunt pareri diferite in ce priveste anumite aspecte...

Andutz eu nu vreau sa-ti tai aripile dar in Romania este ''aproape imposibil'' sa adopti iar in conditiile pe care le doresti tu este imposibil.

In Romania nu ti se da optiunea de a alege tu copilul, din momentul in care tu inaintezi cererea ei (persoanele abilitate) fac demersul pentru a-ti gasi un copil si apoi te cheama sa-l vezi.

Este foarte greu sa adopti pentru ca la ora actuala sunt in asteptare 2000 de familii la 1200 copii!

Din momentul in care un copil este abandonat devenind adoptabil se incearca intai reintegrarea in familia largita, respectiv rude pana la gradul patru si abia apoi va fi dat spre adoptie unor straini. Tot acest proces dureaza cel putin cateva luni(deci copilul oricum nu va mai fi un nou-nascut).

Majoritatea copiilor din orfelinate au o varsta de peste 3 ani si au parinti in viata. Cat timp unul dintre parinti isi va vizita copilul chiar si o data la trei luni in orfelinat, legea nu are dreptul sa-l decada din drepturile parintesti.

.............

''Statul are obligatia sa-i gaseasca o familie copilului, si nu un copil familiei. Asta inseamna ca un roman nu poate alege singur, ca la piata, un bebelus, ci autoritatile ii recomanda unul care i se potriveste din punct de vedere psihologic. O procedura care cere timp, pana cand cele doua parti ajung la o intelegere. Asa se face ca, teoretic, procesul dureaza un an, dar practic poate fi mult mai lung iar in acest timp copiii raman in grija statului.''

sursa: Romanialibera

................

In Romania exista un singur tribunal exclusiv pentru minori(la Brasov), in celelalte orase dosarele copiilor stau la un loc cu dosarele infractorilor. Asta ca sa intelegi cat de greoi poate fi procesul.

..................

''Menţinerea copilului în familia naturală este acum o prioritate. Excepţie fac cazurile în care acest lucru nu este în interesul superior al copilului. Adopţia este luată în calcul după ce toate eforturile de a reintegra/integra copilul în familia biologică sau extinsă au eşuat. În contextul legii actuale, întregul proces al adopţiei este abordat dintr-o nouă perspectivă. Adoptia nu mai este considerată o măsură de protecţie şi intră sub incidenţa dreptului civil. Un copil poate fi adoptat numai în cazul în care adopţia corespunde interesului şi nevoilor sale particulare.''
''Spre deosebire de perioada anterioară anului 2005, în prezent, părinţii biologici sunt consiliaţi cu privire la efectele şi consecinţele adopţiei, înainte ca aceştia să-şi exprime consimţământul. Obligaţia consilierii intră în atribuţiile reprezentanţilor Direcţiilor judeţene de asistenţa socială şi protecţia copilului. Concluziile privind consilierea părinţilor sunt consemnate într-un raport solicitat de instanţa în momentul deschiderii procedurii adopţiei interne.''
''O modificare esenţială adusă de noua lege constă în procedura prin care este declarată adoptabilitatea. Copilul devine adoptabil prin hotărâre judecătoarească, luând în considerare, în mod obligatoriu, consimţământul părinţilor exprimat în faţa instanţei.''
(Noi reglementari privind adoptia-2005 )

Kary, sa dea Dumnezeu sa fie asa cum zici, si sa fie mai multi parinti decat copii! Daca ar fi asa, cred ca nici nu m-as mai gandi sa adopt din Romania, sau poate deloc, pt ca eu nu tin sa adopt pt ca nu as putea sa am copii, ci pentru ca as fi vrut sa fac o diferenta in viata unui copil care altfel nu ar avea sansa aia. Dar eu am avut o prietena care era asistent social la protectia copilului, si imi spunea de copiii pe care ii avea in supraveghere, ca erau copii faini, si nu se gaseste nimeni sa-i ia...si am intrebat-o daca e greu sa adopti, si ea mi-a spus ca nu...dar la vremea aia (acum vreo 4 ani) nu m-am gandit sa intreb mai mult si poate ca s-au mai schimbat lucrurile.
oricum, pe mine m-au ajutat raspunsurile voastre, fetelor
si daca mai aveti experiente sau "insights" in procesul de adoptie, bring it on...

Kary, eu nu stiu pana acum sa fie mai multi parinti decat copii.
Am auzit ca in judetul Sibiu, anul trecut au fost DOI copii infiati. Si mai degraba cred asta, decat ca sunt oameni care vor sa infieze si nu au de unde. Sunt pline orfelinatele, iar romanii inca nu sunt deschisi la asa ceva. Prefera sa nu aiba deloc copii, decat sa infieze

Romanii prefera sa adopte copii cat mai mici, eventual pana intr-un an si aproape toti vor ca micutii sa aiba tenul alb. Mama prietenei mele e asistent maternal de 6 ani, iar baiatul pe care-l are in grija e superb, dar are tenul masliniu. In primii doi ani o singura persoana a fost cu adevarat interesata sa-l adopte, dar locuia in Italia si nu s-a putut. Restul sareau peste poza lui. Nici macar nu voiau sa-l cunoasca. Asta in timp ce colegele doamnei de care va vorbesc roteau copii la cate 6 luni-1 an.
Deja dupa 3 ani nimeni n-a mai fost interesat si oricum integrarea intr-o alta familie ar fi fost foarte dureroasa odata cu inaintarea in varsta.

Sunt pline orfelinatele de copii aveti dreptate dar am spus, majoritatea copiilor de acolo nu sunt adoptabili. In plus multi dintre ei sunt refuzati de adoptatori exact cum a spus Fanny. Nu stiu cati la suta dintre ei sunt si bolnavi...
Iar ca sunt 2000 de familii la 1000 de copii nu o spun eu, o spune statistica.

Copiii ''perfecti'' ii putem avea doar atunci cand le dam nastere noi. Orice copil abandonat porneste din nastere deja cu o trauma dar insasi actul maret de a adopta ar trebui sa ne pregateasca pentru a creste din inima un copil care nu avea un viitor intr-o familie.
Cand vrei sa faci un bine unui copil daca nu esti pregatita psihic sa infrunti propria lui trauma atunci ar fi de preferat sa eviti adoptia.

Imi suna ca naiba sa vrei sa faci un bine unui sufletel dar sa pui conditii...asta nu se mai numeste ''a dori sa faci un bine''....asta se numeste ''doresc sa-mi fac un bine''

Si nu spun astea aratand cu degetul spre tine Andutz....o spun in general...pentru ca stiu si am vazut prin ce trec copii din orfelinate si cat de mult isi doresc o familie si cat de dezamagiti sunt de oamenii care ii privesc lung, ii iluzioneaza si apoi ii refuza...

Cred ca un copil daca este bine educat si iubit trece peste trauma abandonului sau a amprentei genetice...

Kary, multumesc frumos de info...
ai dreptate, acum imi aduc aminte ca si mie imi spunea cunostinta mea care lucra la protectia copilul ca pe cwei mai maslinii si mai mari, nu-i mai vrea nimeni. Si intr-adevar, e trist...

Dar...tu vorbesti despre a face un bine punand conditii...si here's how I stand:
nu pun conditii cand dau bani unui cersetor, sau cand ajut un prieten, sau cand imi ingrijesc parintii batrani si bolnavi. Astea sunt lucruri la care ori nu merita sa te gandesti de doua ori (primul caz) ori nu ai voie sa te gandesti de doua ori, pt ca e o datorie sfanta (ultimul caz). Dar cand e vorba sa primesti o alta fiinta umana in intimitatea vietii tale si sa te legi de ea mai strans decat chiar si de sot (dintr-un punct de vedere - ca oamenii mai divorteaza, dar un copil ramane al tau...) mi se pare o lipsa de intelepciune sa nu te gandesti mult si sa nu fii pregatit.


Si cand spun asta, eu vorbesc despre cazul meu, care e definit in felul urmator- eu nu vreau ca a creste unul sau 5 copii sa fie marea opera a vietii mele, lucrul principal pe care il fac. Sunt femei care nu isi doresc decat sa fie mame, si care daca ar putea, ar face numai asta. Eu as vrea ca un copil sa fie doar unul din lucrurile pe care le las in urma mea...si de aia am pus "conditiile" alea, pt ca nu gandesc ideal sau in vid. Si am sa dau un exemplu, pentru ca sa fiu bine inteleasa. Cunoasc doua familii diferite, care au adoptat copii cu probleme serioase de sanatate - nascuti cu defecte, si care au necesitat ingrijire mai tot timpul si operatii, etc. Dar femeile alea erau stay-at-home moms, si au facut asta pt ca au simtit o chemare sa schimbe o viata in felul asta. Eu nu ma vad asa, si de-aia e normal sa nu ma bag in asa ceva, pt ca as sti ca nu as putea sa duc o asemenea povara (sau cel putin asa cred acum...la fata locului as zice altfel poate).

Plus ca nu e frumos sa te iei (nu tu, ci in general) de oameni care vor sa faca un bine chiar si cu conditii, pt ca in felul asta se mai face un bine, asa cum s-o face, ci mai bine ii incurajezi si pe cei mofturosi sa adopte un copil care le place decat sa ii descurajez cand altii nici nu se gandesc la asa ceva...

Poate sunt eu idealista si mi-as dori ca cei care doresc sa adopte sa priveasca venirea copilului exact ca si cum ar fi ceva natural...adica ca pe propiul copil...nu ai de unde sa stii daca va fi bolnav, daca va fi intelept, daca va ajunge doctor sau golan...dar te straduiesti sa il educi cat mai bine si sa-l iubesti neconditionat...nascut sau infiat...

Un copil nu cere sa fie adus pe lume sau sa fie adoptat...suntem noi cei care avem nevoie de ei in viata noastra si pentru asta trebuie sa ne daruim in totalitate...si sa fim pregatiti pentru orice...

Sunt oameni care duc inapoi in orfelinte copii adoptati pentru ca dupa un timp li se pare lor ca au luat-o pe un drum gresit...dar cu proprii copii nascuti avem obligatia morala sa mergem cu ei inainte indiferent de greutatile drumului...asta mi-as dori...echilibru in a privi copilul tau sau cel adoptat exact la fel...

Tot ce spun sunt propriile mele pareri si daca deranjez imi cer scuze dar am libertatea atat timp cat nu jignesc sau judec direct sa-mi exprim ce gandesc...

Binele se face neconditionat, deja cand pui conditii te gandesti al propriile avantaje si atunci nu mai e gest nobil. Eu asa stiu. 2. Nu putem sa incurajam pe cineva care spune ca vrea sa adopte, mai ales cand de la a spune la a face e cale lunga.
Scot palaria in fata celor care au uitat ca au adoptat un copil pentru ca il considera din prima clipa "al lor". Si care privesc cu modestie fapta lor, fara sa astepte laudele celorlalti pentru gestul lor bun.

Ba, mai mult, eu merg mai departe si spun ca un copil, adoptat sau nu, nu e un "exponat" cu care sa te lauzi ca e frumos, destept, ca are note bune si e profund gresit sa crezi toate astea sint datorate exclusiv mostenirii genetice.
Se pot naste copii cu handicapuri neuromotorii din parinti perfect sanatosi. Si copii cu IQ scazut din parinti ci IQ de genii...
Si nu e vina lor. IMHO e ca ar trebui sa aibe drept de adoptie DOAR persoanele altruiste, NU cele care vor sa infieze un copil ca sa isi aibe constiinta linistita, sa se poata lauda ca "uite, ce copil destept, e infiat, stai?" - din ochii peste cap, pesroane generoase. Sa nu uitam ca un copil nu e o fusta care trebuie sa ni se potriveasca in masura, simt estetic, nu e un film care sa ne "umple" intelectual si nici "acaret" pe linga casa omului.

Eu am o singura intrebare legata de problema asta si sunt chiar f curioasa de raspuns, ca asa sunt eu bagacioasa in sufletul omului
Anduz, parca spuneai ca nu se pune problema sa nu poti face tu copii, dar ca totusi ai vrea sa adopti. Intrebarea mea este : why on earth would you do that? Inteleg daca ai fi nascut deja de 2 ori si mai vrei sa adopti un copil, dar numai mie mi se pare in neregula ca tu nu esti pregatita sa ai copilul tau dar vrei sa il cresti pe al altora (chestie problematica, greu de obtinut si riscanta din toate punctele de vedere expuse de tine mai sus)?

In alta ordine de idei mie mi se pare f ok ca cineva sa adopte un copil chiar daca nu e parintele perfect si cea mai altruista persoana de pa mapamond, dar mie mi se pare ca fara exceptie acesti copii abandonati sunt copii cu nevoi speciale si necesita ingrijire speciala si au nevoie de oameni care sa le dedice mai mult timp si mai multa atentie, mai multa dragoste si mai mult "anything" decat unor copii care nu au acest background. In caz contrar posibil sa le faca mai mult rau decat bine. Din aceasta cauza io una nu ma vad adoptand vreodata un copil pentru ca stiu sigur ca nu as face fata.