CairoHai sa va spun si eu de excursia mea.
Ajungem la Cairo noaptea, pe la 1 si ceva, intram prima data la Duty Free, luam una, alta, era de platit nu stiu cati dolari si 50 de centi, Mr. kalua nu a mai vrut restul de 50 de centi, dar nenea ala a insistat sa i-l dea. Buuun! Luam bagajul, eu vreau la toaleta. Un baietas statea acolo si impartea hartie igienica celor care intra, toaletele vechi si cam vai de ele, dar nu foarte mizerabile. Cand sa ies mi-a cerut baietasul tip, ca doar nu are serviciul ala degeaba. In aeroport era o dugheana cu servicii de limuzine, ne-am dus acolo, am comandat masina, un domn a iesit cu noi, a-nceput sa vorbeasca la telefon si dupa vreo 200 de metri ne-a zis ca masina-i ocupata, nu poate sa vina, ne da banii inapoi. Am luat banii si-am iesit din aeroport, hop, vreo 5 tipi se napustesc la noi, astia fiind taximetristi (la negru cred). Au reusit sa bage spaima-n fiica-mea.
Taxiuri nu erau pe-acolo, am mers cu unul cu autobuzul de la terminal la o parcare mare a aeroportului, unde ii era masina. Am ajuns la hotel, am stat primele doua nopti la Hilton Residence, in WTC. Am avut un apartament de 180 mp, curat luna, mobila din lemn-lemn si, cel mai important, la etajul 31, cu vedere spre oras pe-o parte si spre Nil pe cealalta parte. Mai peste tot, prin malluri, hoteluri mari, exista controale ca la aeroprt, cu porti dintr-alea care detecteaza metalele si-s doua persoane la ele. Noi am fi putut baga 5 bombe peste tot, tiuiau alea cand treceam si nimeni nu ne intreba nimic. Ne-am culcat.
A doua zi am dat fuga la muzeul egiptean, fara sa fi luat micul dejun si am zis ca mergem pe jos, nu era distanta mare. Sa fereasca Dumnezeu! Pe trotuare nu se prea merge, nu sunt destul de mari si cu copaci in mijlocul lor, plus tot felul de chestii care sunt depozitate acolo. Masini ca acolo n-am vazut in viata mea, niste rable cum nu au existat niciodata in Romania. Si se claxoneaza. De zici ca este vreun concurs de cine claxoneaza mai tare sau mai lung. Am ajuns la muzeu dupa ce am traversat in mod aventuros niste strazi (n-am vazut un singur semafor in Cairo). In fata lui este un mic parc cu statui - copii mai mici din piatra a unor statui celebre de-ale lor, arata bine. Era lume peste lume si in parcul asta, mi-a placut foarte mult cand am vazut si multa lume de-acolo, multi parinti cu copii. Ne-am dus prima data la cafeteria muzeului, sa mancam repede ceva, sa nu ne-apuce foamea in muzeu. Ne asezam la masa si asteptam. Era plin de chelneri, dar nu ne-a bagat niciunul in seama. L-am chemat pe unul, am comandat, eu o supa de linte, Mr. kalua carne la gratar. Mi s-a adus supa intr-o tartacuta pe o farfurie, tartacuta manjita si pe dinafara cu supa, supa nu fierbinte, am luat doua linguri si mi s-a taiat. Preturile cam de 6 ori mai mari decat e normal in Cairo. Deci feriti-va de cafeteria asta!
Muzeul are exponate foarte interesante dar e foarte mare si haosul e la el acasa acolo. Unele exponate au explicatie numai in araba, altele deloc, nu sunt puse intr-o ordine logica. In plus sunt mult prea multe exponate de acelasi fel, de ex. vitrine intregi cu scarabei, 100 mici de tot, 100 cu 1 mm mai mari si tot asa, cred ca 50 de sarcofage samd. Ca sa intri la mumiile regale (printre care si Ramses II) trebuie platit alt bilet care nu se poate cumpara acolo unde iti cumperi biletul pentru muzeu si nici in apropierea intrarii in sala respectiva, nuuu, trebuie strabatut etajul 1 ca sa-l iei. Noi am avut noroc cu o carte, un ghid, in care era explicat muzeul in detaliu, avea si harta muzeului.Egiptenii astia mititei mai erau, sarcofagele parca-s pentru copii. M-a impresionat mai ales cultul asta pentru faraoni, o armata de oameni s-au ocupat probabil toata viata lor numai de chestii pentru inmormantarea si viata de apoi ale faraonului lor.
Am iesit tehui de cap de-acolo si ne-a ajuns plimbarea facuta dimineata, am luat un taxi. Am nimerit o masina veche, antica si de demult, nu stiu ce mai original in ea, centuri de siguranta nu existau, pentru lumina din masina era prinsa o bucata de lanterna de partea de sus a msinii, portierele, pe dinauntru, erau tapitate cu musama in care s-au taiat niste gauri prin care iesea un carlig pentru a deschide portiera si alte chestii interesante. Cu claxoane am ajuns la un mall din apropierea hotelului. Mallul normal, nu te bate nimeni la cap, ferestrele cam murdare. Ne-am dus prima data sa mancam ceva, ceva arabesc, bun n-a fost, dar arata acceptabil si foamea m-a facut sa ingurgitez cate ceva. Am cutreierat niste magazine, am aflat ca nu exista niciun magazin alimentar in ditamai mallul, am fost la o cofetarie frantuzeasca (foarte frumos si curat acolo, servicii ireprosabile). Am intrebat de-un supermarket, cineva ne-a zis ca undeva prin spatele mallului ar fi unul. Asa ca am luat-o incetisor printre stradutele din spatele cladirilor mari de la strada principala. Parca intri intr-o alta lume, de acum 100 de ani! Nu m-am simtit deloc in primejdie, numai ca, drept sa spun, asteptam sa tasneasca vreun sobolan dintre gramezile de ceva depuse pe trotuare. Din fericire nu s-a intamplat nimic, n-am gasit nici alimentara. Am ajuns la hotel, am dat jos rapanul de pe noi si ne-am culcat. A doua zi Mr. kalua s-a sculat cu noaptea-n cap, de-a vazut rasaritul de soare peste Cairo. Si s-a dus sa bea o cafea la restaurantul hotelului, unde se lua si micul dejun. Ne-am sculat si noi, am luat micul dejun (erau multisoare acolo, dar nu mai aduceau nimic daca se termina ceva) si Mr. kalua a trebuit sa plateasca un mic dejun in plus pentru ca bause cafeaua mai devreme.
Ne-am luat catrafusele si hai sa ne caram la celalalt hotel, in Giza, la piramide.
Pe strada
Un canal al Nilului
Priveliste de pe balcon:
Numele unui magazin din mall
Va urma