Saru'mana mult Vesta
in mare parte ma asteptam la ce ai scris mai sus, cred ca aveam nevoie de o confirmare
m-ai nimerit si cu partenerii mai in varsta, o singura data am facut "greseala" de a ma incurca cu cineva de varsta mea si a iesit atat de naspa incat imi doream sa il vad lipit de asfalt. cei mai mari m-au atras mereu pentru ca vedeam totul ca pe o competitie in care eu initial "furam" de la celalalt. din pacate totul se ducea naibii cand imi dadeam seama ca admiratia pt respectiva persoana era nefondata, ca de fapt nu era chiar persoana aceea matura, ffff smart si realista. ciudat e ca acum, desi sunt cu cineva are cativa ani peste mine, nu mai iau totul ca pe o competitie, chiar imi dau seama ca de multe ori e ca un copil si nu ma deranjeaza lucrul asta. in alte cazuri ar fi fost chiar aiurea:|
cu familia intr-adevar relatia nu e chiar pe roze, in mare parte datorita rivalitatii dintre mine si fratele meu si a faptului ca el mereu reuseste sa ii manipuleze si eu nu sunt deloc genul care sa imparta complimente si vorbe dulci sau sa ii spun cuiva doar ce vrea sa auda. cel putin de cateva luni incoace e naspa rau de tot relatia cu ai mei
emotiile, mi le reprim si pe alea, desi am inceput sa fiu din ce in ce mai deschisa fata de el (observati ca nu i-am mai zis evazionist : ), insa mai sunt o groaza de lucruri pe care le tin doar pentru mine. si cand sunt la pamant si am nevoie de ajutor nu il cer, pot eventual sa povestesc in linii mari de problema, dar niciodata nu cer ajutor pentru ca mi se pare ca as fi prea slaba. stiu ca e o prostie, dar nah
ooof, ar fi o groaza de spus, dar ma opresc. multumesc mult de tot pentru tot Vesta!