Buna, fetelor. Tocmai m-am inregistrat si eu pe forum, si am incercat sa deschid un topic la o problema care ma intereseaza si nu am putut, mi-a aparut eroare. Probabil pentru ca nu am inca nicio postare.

Avand in vedere ca este in legatura oarecum cu acest topic, postez intai aici, poate cineva a trecut prin asta sau stie mai multe. Problema nu este a mea, ci a unei prietene.

Este destul de mult ce am de spus, daca aveti rabdare putin sa ma ascultati ce am de spus, pentru ca nu stiu ce sa fac.Eu am 22 de ani, si nu am niciun fel de probleme, doar ca vreau sa va cer parerea legata de o prietena de-a mea. Ea are 18 ani, face 19 in curand de fapt, si foarte mult timp m-am gandit daca oare gresesc eu in ce am tot descoperit legat de ea. Am 90% motive sa cred ca sufera de anorexie, dar nimeni nu face nimic, si nici ea nu recunoaste acest lucru, ba din contra, am impresia ca nu realizeaza pur si simplu si nu isi da seama.

Sa va spun motivele care m-au dus la aceasta concluzie: ea deci face 19 ani, iar menstruatia i-a venit la 17 ani (mult prea tarziu, si nu a consultat niciun doctor in aceasta privinta la vremea aceea).Pe langa acest lucru, are menstruatia complet dereglata, in sensul ca are menstruatie aproape non-stop. Ii vine o data la 2 saptamani, sau chiar mai des, foarte abundent, si practic este mereu la menstruatie.Problema mai este ca a fost la ginecologi de curand care i-au spus ca nu au ce sa-i faca pentru ca nu stiu care este motivul, pentru ca nu i-au gasit niciun chist pe ovar, nimic. Si in concluzie a lasat aceasta problema in stadiul asta, si nu face nimic. Apoi, ea are o inaltime de 1.73- 1.74, si o greutate de 42 de kg (daca are si atat! ea asa mi-a spus, dar sincer eu cred ca mai mult de 39-40kg nu are, si am ochiul format), ceea ce este enorm de putin. Este atat de slaba ca nici nu stiu cum sa descriu, este de o slabiciune nesanatoasa de-a dreptul, schelet pur si simplu. Ea mereu a fost slaba de mica, dar sa zicem ca era copil atunci, dar la 19 ani sa fi in asemenea hal de slabiciune este boala deja. De curand am fost plecata intr-un weekend in afara orasului, si am fost cu ea, inca o prietena si cu sora mea. Dupa un drum cu trenul foarte lung, practic nu mancasem niciuna de vreo 26 de ore, nu dormisem de 26 de ore, si eram terminate, iar cand am ajuns, ea mi-a spus ca ii este foarte rau, ca sa chemam salvarea, ca are febra, ca lesina. Nu avea deloc febra, era doar imaginatia ei, era normal sa fie slabita dupa atatea ore, toate eram. Dupa acest incident mi-am dat seama ca ceva in psihicul ei este afectat, ori o ipohondrie severa, ori psihicul ei nu percepe lucrurile normal. In aceste 2 zile a fost la fel, ca ii este rau, ca nu mai poate sta, am insistat sa manance ceva, orice, nu mancase de mai bine de 2 zile intregi, si nu vroia, spunand ca ii era greata, ca nu poate, ca daca se simtea bine ar fi mancat enorm acum. Apoi, a 3 a zi, mi-a spus ca se simte bine, ca nu mai ii este greata, si am fost toate la un restaurant seara, ea spunand ca moare de foame, ca abia asteapta sa-si ia si aia, si aia, etc. Buna, am ajuns, am comandat, ne-am luat niste spaghete, ea la fel, si nu cred ca a luat 3 furculite din ele, si le-a dat la o parte spunand "nu mai pot, pocnesc cat am mancat".Si i-am zis "pai cum, nu ai luat nici 2 dumicati" iar replica ei a fost "dar cat crezi ca incape si in stomacul meu? am mancat, nu mai pot". Eu si cu sora mea si cealalta fata am tacut din gura, uitandu-ne una la alta. Am ajuns la concluzia ca efectiv mintea in tot ce spunea, ca "manaca enorm daca se simte bine". Nu zic sa manance enorm, dar cat sa traiasca. Eu am 1.69m si 56 kg si am un regim de viata sanatos, de multi ani, ca sa ma mentin la aceasta greutate, sunt slaba intr-un mod frumos, iar langa ea par efectiv grasa parca.

Ce m-a facut sa mai adaug ceva pe lista la concluzia mea ca sufera de anorexie este faptul ca are imaginea deformata despre ceilalti si despre ea probabil, chiar daca nu a spus-o niciodata. De exemplu mi-a aratat o poza mai veche cu mama ei, la mare, in costum de baie, si mi-a zis "uite aici e mama cand era grasa". Va spun cu toata sinceritatea ca NU era grasa deloc. Pentru o femeie la 35 de ani, care nascuse, era normala- nu foarte slaba, dar normala, am apreciat eu cam la vreo 66 de kg la o inaltime de 1.70 sau mai mult putin.Au fost multe incidente de genul asta pe care eu le-am observat fara ca ea sa-si dea seama, pt ca ea are imaginea deformata. Odata mi-a spus, intr-o discutie ca uraste persoanele grase, ca ii sunt antipatice, ca nu le suporta din start. De exemplu eu, faptul ca fac eforturi sa ma mentin la aceasta greutate pentru ca nu imi place sa ma ingras niciun kg nu inseamna ca urasc persoanele grase!in niciun caz.Nu are nicio logica. A fost inca un lucru care m-a pus pe ganduri. Apoi, vorbind de una de alta, a spus ca ea nu iese afara (ma refer la tranzitul intestinal normal la orice om) decat o data la vreo 2 saptamani. Din asta ce concluzie sa trag? ca nu are ce sa elimine, hranindu-se cu aer.

In conclusie, daca stiti mai multe despre acest lucru, este binevenita orice parere. Eu sincer va spun ca sunt 95% convinsa, dupa toate acestea, ca ea sufera de anorexia nervosa. Ea nu realizeaza ca este bolnava, are o imagine deformata, minte ca mananca cand probabil ea traieste cu aer din moment ce este schelet pur si simplu, nu exagerez. Are aceasta dereglare de menstruatie foarte grava- e la menstruatie practic non stop si asta fara sa aiba probleme cu ovarele, medicii i-au spus ca nu stiu de la ce este. Este mereu slabita, fara energie, intra in panica din orice, are impresia ca este bolnava cand de fapt nu este (cum v-am povestit de incidentul cu salvarea), deci eu cred ca toate acestea isi au originea in psihic, pentru ca tin sa va spun ca pe la varsta de 15 ani a avut un incident cu un baiat care a batut-o si a incercat sa abuzeze de ea si aproape reusise, dar nu s-a intamplat pana la urma. Si ei de atunci ii este frica de orice barbat, se panicheaza daca cineva se ia de ea pe strada cum se mai intampla la noi in Romania; in orice local mai eram cu ea trebuia sa merg cu ea la toaleta pentru ca nu vroia sa se duca singura ca ii era frica.

Voi ce credeti?

Bine ai venit la noi, Elsinore!

Imi pare foarte rau sa aud despre prietena ta. Anorexia este o boala foarte grava si nu este de glumit deloc cu ea. Si pe www.elady.ro s-a scris despre asa ceva. Ai incercat sa vorbesti cu ea? Ai putea sa o iei mai usor, sa fi diplomata si sa incerci sa vezi ce parere are cand deschizi subiectul. Parintii ei nu s-au alertat? Oricum tu, ca prietena, trebuie sa incerci sa o ajuti. Vorbeste cu ea si vezi ce reactie are. Intre prietene ar trebui sa se poata discuta orice subiect, chiar daca este incomod. Poate reusesti sa ii deschizi ochii, o poti convinge sa vada un nutritionist, care ii poate recomanda un stil de viata sanatos, fara sa isi ameninte sanatatea si chiar viata.

Multumesc Szimcsi!

Nu, nu am vorbit cu ea despre acest subiect niciodata, si problema este ca nici prietene foarte apropiate nu pot sa spun ca suntem, adica nu ne spunem orice. Ne cunoastem de vreo 2 ani cam asa, dar nu suntem foarte apropiate cum sunt de exemplu cu prietena mea cu care ma cunosc din liceu, de mai bine de 5 ani, si suntem ca surorile. In timp am ajuns la concluzia ca sufera de anorexie, iar parintii ei cred ca nu sunt alertati, pentru ca daca ar fi fost ar fi dus-o la mai multi medici, inclusiv sa descopere cauza dereglarii menstruale macar, dar nu. Si ea nu este o persoana cu un caracter puternic sa fi zis ca s-a opus, in niciun caz. Cred ca nici parintii ei nu realizeaza situatia.Mie sincer mi-e frica sa nu se intample o nenorocire in viitorul apropiat, pt ca anorexia este foarte grava. Nu stiu ce as putea face

Mie mi se pare foarte grav ce ai descris. Si eu imi doresc sa fiu slaba ca sor-mea care are 44 de kg la 1.68 dar realizez ca la 1.72 ai mei ar fi cam greu si cam ostenitor. Una peste alta, fata asta de un psiholog are nevoie pe langa nutritionist si medic de specialitate. Incearca tu sa vorbesti cu parintii ei, sa la povestesti ce ai vazut ca face (ca nu mananca de exemplu) si sa scoti tot ce gasesti despre boala ei de pe net si sa le arati. Nu cred ca vor ramane indiferenti.

Vom continua aici discutia despre anorexie.

Si eu ma gandeam la fel, sa vorbeasca cu parintii ei. Dar mai intai sa incerce sa discute cu fata, poate reuseste sa o sensibilizeze si sa o trezeasca.

Szi, nu cred. Daca are perceptia pe care o are clar nu vede ce se intampla cu ea. Uita-te si la fetele care au murit din industria modei. Erau exagerat de slabe si ele se vedeau bine. Plus, am vazut ca exista fel de fel de comunitati care le incurajeaza, fete ca ele (sau nu) ce discuta despre cum e sa fii atatd e slaba si frumoasa si isi dau exemple. E o boala grava, nu e de joaca. Ea e majora, s-ar putea sa se impotriveasca pana si parintilor dar la o asa greutate e periculos sa nu ajunga pe perfuzii si apoi direct in cosciug. Fara sa fiu ironica, nu e de joaca.

Sora mea ajunsese la 40 kg acum vreo doi ani si ne-a speriat rau. Arata ca si un copil flamand din Africa. Toate de la o despartire, nu mai manca mai mult de o rosie si o felie de cascaval (daca) pe zi pentru ca ii era teama sa nu vomite sau spunea ca ii e greata. Doamne, ce ne-am speriat. Usor, gatindu-i numai ce-i place s-a pus pe picioare. Acum e vegetariana si aplica si regulile Monti si mananca fara prajeli si iar exagereaza si vad ca slabeste. Mananca dupe indice sub 35 tot ce e vegetal. Sa speram ca nu ajunge iar la 40.

Daca mananca pe saturate si sanatos, nu vad problema. Monti nu o lasa sa piarda controlul greutatii, asta e secretului lui. te aduce la greutatea ideala. Ai dreptate ca ea sa nu vada problema si sa i se para ca ce face e bine, mai ales daca e inregistrata in comunitati ce sustin anorexia. Am citit si eu foarte multe la vremea cand s-a desfasurat campania NU-masurii zero pe elady. M-am ingrozit!

Da, sper sa o duca la cea ideala dar cu indice mic nu vad cum.

Am uitat sa va spun ca acum, la 58 de kg si 1.72 ea ma vede plinuta.

Mah, piticul asta il am si eu eu, ce sa zic. Si eu as vrea sa fiu cat mai slaba, dar sunt scunda si nu am mijlocul bine conturat. Acum n-o sa fac un capat de tara din asta, tin Monti si el o sa ma aduca pe calea cea buna. O singura data m-am ingrasat foarte tare, la 1.60 aveam 55 de kg, si fiind scunda se vedea foarte rau. De atunci am fixul asta, daca depasesc 50 kg ma panichez. Acum am 52, din cauza ca eu pe fond de stres ma ingras. Dar in doua luni, cu Monti voi fi sexoasa

Oricum, important e cum te simti tu bine. Eu peste 47 de kg incep sa respir mai greu, ma deranjeaza hainele si alte alea.

Ha, Szi, esti exact ca mine. Eu am cam 1,61 inaltime si cam 52 kg. Si tot asa m-am ingrasat odata pana pe la 56.
Si eu mananc mult cand sunt stresata. Inainte sa ma las de fumat aveam vreo 48-49 si mi se parea ok.

multumesc pentru deschiderea topicului!

Asa este, cum spune Pink Lemonade, ea nu realizeaza situatia, ea o considera normala. De asta cred ca daca i-as spune ce cred eu ca are ar avea un soc poate. Pentru ca fata de mine sau oricine altineva nici nu lasa macar sa se inteleaga ca are ceva.Poate ea in sinea ei constientizeaza ca nu mananca probabil, dar de fata cu altii nu recunoaste. De multe ori am intrebat-o daca ea mananca mult si nu depune nimic (m-am gandit ca are arderile extrem de puternice) si mi-a zis ca da, ca mananca mult de tot dar nu depune un gram. Nu o cred.Credeti-ma ca la 1.74 si 40 de kg nu poti sa pretinzi ca mananci mult si ca nu depui un gram. Ma gandesc la faptul ca se preuspune ca pentru o greutate normala trebuie sa fie 10 kg diferenta intre inaltime si kg; eu de exemplu am 1.69 si 56kg, deci am 13 kg diferenta, si sunt multumita, dar la ea sunt 34! Si eu am oase grele, iar cine ma vede nu imi da 56kg, si unii chiar se mira cand spun ca atat am, pentru ca par mai slaba putin, si cu toate astea, mana ei sus, langa umar, e cat incheietura mea. Ma sperie, chiar ca e aproape ca acei copii din Africa... M-am gandit cateodata sa ii zic ce cred, dar nu stiu cum ar reactiona. Ea probabil stie cred eu, dar are impresia ca nimeni nu banuieste nimic legat de toate astea.

Intai documenteaza-te, printeaza toate informatiile gasite, fa un dosarel si mergi cu ele la parintii ei. Mergeti cu ei la doctori de specialitate, inclusiv pshoterapeuti sau chiar psihiatrii daca problema are cumva radacini mai adanci. Apoi discutati si cu ea pe baza acestor materiale, sugestii ale mediciclor. Eu alta solutie nu vad. Daca-i spui tu doar ei nu ai cum sa creezi un impact sau imbold spre vindecare si oricum ar fi singura nu va reusi daca este pe sistem nervos toata povestea.

Imi pare rau de asta vesti... No, poate ceva iti este de ajutor din cele de mai jos:
Cum recunoastem o persoana bolnava de anorexie sau bulimie?
Anorexia
Anorexia, bulimia si genetica
Cum se vindeca anorexia
Implicatiie psihologice ale tulburarilor alimentare: anorexia si bulimia
Anorexia in lumea modei
De ce anorexia te face sa te crezi grasa
Cine sunt victimele anorexiei si bulimiei
Obsesia marimii zero
ANA/MIA versus propria viata
Moda absurdului
Amenoreea

Multumim, Maat!

Elsinore!
Da, e foarte ingrijorator ce se intampla prietenei tale. Cred ca nu constientizeaza situatia ei, probabil sufera de dismorfobie, exista si aici un topic despre acest subiect. Foarte relevanta mi se pare poza asta:


Dar cum sunt parintii ei?! Sunt total deconectati de realitatea fiicei lor? Mi se pare de neconceput ca parintii ei sa nu fie alarmati de aceasta situatie. Este total anormal, nesanatos si chiar inestetic ca la 1.74 sa cantaresti doar 40 de kg!