Viata a facut in asa fel incat sa ramai o mama singura, cum te descurci in aceasta situatie, cum faci fata noilor provocari ?

buna fetelor....si eu sunt sau voi fi o mamica singura...baiatul a plecat imediat cum am aflat de bb...aveam atunci 2 luni si mi-a zis sa fac ce vreau ca el nu sta oricum cu mine....acum am 6 luni si sincer imi pierd cateodata increderea in fortele mele...mi-e teama sa nu ii pot oferi tot copilului meu....mi-e frica de ce va urma...nu stiu ce am sa fac....bb meu e foarte vioi si imi da putere...am credinta in Dumnezeu si m-am lasat in mana Lui...ce sa fac..de multe ori mi-e frica si de ziua de mine...am inchiriat o garsoniera ma lupt sa iau postnatal si imi doresc sa pot sta cu bb acei 2 ani...apoi il voi duce la cresa si...voi continua sa muncesc...de tata nu stiu nimik si totusi tin la el la fel de mult...nbu pot sa il urac...nici pe bb nu o sa il invat ;la asa ceva....orice om greseste iar eu consider ca e o greseala din parte lui...iar de judecat,,,nu am dreptul..Are Dumnezeu grija si doar El judeca...ma ingrozesc preturile astea si ma gandesc ca nu voi putea sa ii ofer prea multe...cel putin pt inceput...ma ajuta si mama dar cat?!ca mai am 3 frati mici la scoala si ei au nevoi ca si bb meu....eu locuiesc singura de la 17 ani cand am fost maritata cu un baiat iar anul trecut ne-am despartit si m-am mutat sg intr-un apartament cu chirie...acum am renuntat la ap si am luat garsoniera fiindca in apart stateam cu o fata iar eu tre sa stau sg sa nu deranjez...imi va fi greu dar am tarie si credinta ca Dumnezeu ma va ajuta....va poop fetelor si succes!

Am 30 de ani sunt casatorita de 6 ani insa sotul meu nu are serviciul in localitatea in care stam e in alt judet.Parintii mei sunt stabiliti de cativa ani in alta tara socrii mei locuiesc intr-o alta localitate, am doi copilasi o fetita de 5ani si8luni si un baietel de 4 ani. Mai mereu sunt singura insa m-am obisnuit si asa nu fac o tragedie din asta fac o tragedie pt. faptul ca amandoi copii mei sunt autisti, am plecat singura cu ei la spital la Bucuresti, de aici din Moldova cu trenul, cu bagaj ca pt internare, am plecat cu ei in Italia pt a-i vedea un neurolog si singuratatea nu ma mai sperie asta e imi demonstrez ca pot si singura sa ma descurc in o multime de situatii neprevazute. Imi da incredere in mine ca doamne fereste de se intampla cu vreunul ceva pot merge mai departe ca oricum nu imi rezolva nimeni problemele, niciodata nu ma las in seama nimanui, nu sunt obisnuita sa imi preia nimeni responsabilitatile. Va doresc mult curaj in ceea ce faceti caci viata nu e mereu atat de generoasa cum li se intampla unora.
Reply With Quote

Buna fetelor! Constat ca, mai toate, aveti copii. Am citit ca, una dintre doamne este vaduva, o alta parasita si altele, cu destul de multe probleme. Aveti toata compasiunea mea si promit ca incerc sa va transmit un gind bun, ori de cite ori intru pe acest forum.
Bucurati-va, totusi, de copii vostrii. Bucurati-va ca sunteti sanatoase. Zimbiti, macar putin, pentru sanatatea voastra psihica, dar si pentru rezultatele copiilor vostrii. Iar pentru Ei, aveti obligatia de a merge mai departe. Multa bafta, si nu uitati, savurati fiecare clipa, alaturi de copii pe care-i aveti. Si nu uitati: Maximele, de sus din pagina, sunt pentru voi, femeile, cele pline de putere si intelepciune!

Buna, si eu ma pot numi o mama singura cu doi copii. Vrea sa va impartasesc cateva pareri apropos de subiect; eu si sotul meu vorbim doar la telefon si vreau sa stiti si ca pentru a putea face fata la tot ce inseamna "familie" cred ca trebuie sa ai o vointa de fier, cu 2 copii si sa mai pun pe picioare si o mica firma de care sa ma ocup fara sa stiu nimic despre "afaceri" imi este fff greu ne avand cine sa ma ajute nici cu copii nici cu nimic altceva.
Nu stiu cand o sa mai am timp si ptr mine,cred ca multe mamici trec prin asta dar nu stiu daca am sa fac fata. sunt fff obosita si nu-mi doresc altceva decat sa am cateva zile de liniste.

buna si eu sunt mamica, am o fetita de 1 an si 4 luni.
Nu sunt o mamica singura, dar sotul meu este f ocupat asa ca ma ocup mai mult eu de cea mica. pe langa asta incerc sa mai castig un banut in plus pe langa umilitorii 600 ron de la stat, asa ca te inteleg Acnana cand spui ca ai nevoie de cateva zilele de liniste.
Eu stiu cate ceva despre afaceri, asa ca daca ai intrebari, iti raspund cu placere (indiferent de domeniu: contabilitate, marketing, management etc).

Am avut o viata asa de dureroasa ca nu as dorio nici dumanilor mei . Sunt o mama singura inainte de al naste pe Alexandru, fiul meu de 6 ani. M-am zbatut sa il am din toate puterile si cu toata lumea. Si asta pentru ca cel pe care il iubeam si care isi dorise sa fie cu mine a plecat si s-a casatorit cu alta inainte de al naste pe fiul meu.
Asta a lasat un gust amar in viata mea. Acum ce era sa fac, am mers inainte si mi-am vazut de viata, dar cu multe hopuri si greutati. Toata lumea s-a intors impotriva mea si imi spunea sa il dau afara incepand cu parintii si terminand cu cele mai bune prietene care in viata au urmarit numai partea financiara si cariera inainte de toate, Asa ca ele sau retras, parintii sau intors impotriva mea si asa nu am avut o relatie apropiata acum era vai si amar. Stateam noaptea si plangeam si imi mangaiam pantecul, vorbeam cu baiatul meu care de abia asteptam sa il vad si sa il tin in brate. Au urmat apoi ani la rand de chin dar fiul meu mia dat putere cat pentru 10 femei la un loc si tot ce am realizat si facut am facut numai cu gandul la el. Viata mea personalla am aruncat-o la gunoi, nu am mai iubit pana de curand dar nici aceasta relatie nu merge asa vad eu, asa este.

Voi cum va explicati ca prietenul vostru sa nu va sune macar timp de trei si chiar 10 zile, iar apoi sa apara si sa spuna am avut treaba? nu stiu, el spune ca atunci cand imi ies din pepeni e din cauza traumelor din trecut, dar se vade destul de clar ca nu si ca el e cel care are traume nu eu. In fine aceasta problema o s-o rezolv ori daca nu o va rezolva DUMNEZEU ca eu am alta preocupare sa fiu alaturi de fiul meu si sa il cresc cum trebuie chiar daca nu are tata nici macar pe certificat, ASA a fost sa fie si il voi educa sa nu aiba prejudecati ci o minte deschisa ca numai asa va fii ca mine si va lupta cu viata asta urata si rea care nea fac altii ori pur si simplu asa o avem.

Si a fost caci copilul meu era des racit cat a fost in colectivitate racea tot timpul caci l-am nascut tarziu pe ultima suta de metri caci nu puteam sa nasc si depasisem perioada, stiam asta si spusesem la doctori dar ei o luau asa ca pe nimic. Insa intr-o dimineata le-am spus inca o data tare si raspicat ca trebuia sa nasc demult de ce nu ma consulta macar. Asa cum trebuie, si m-au consultat, la ecografie au chemat imediat pe cineva si au spus ca e urgent trebuie urgent la sala de nastere. Si nu putea sa nasc asa ca am nascut prin cezariana ca altfel viata noastra se oprea acolo pentru totdeauna, copilul a avut probleme cu respiratia dar acum a trecut toate si e bine. Acum numai raceste asa de des, s-a dezvoltat armonios si a crescut frumos.

VA SPUN UN SINGUR LUCRU MAMELOR SINGURE, LUPTATI CU TOATA FORTA ,COPILUL E FERICIREA VOASTRA DACA IL IUBITI SI VA SPUN CA AVETI DE CE LUPTATI FARA FRICA SI FARA PREJUDECATI.

Fiul meu ma iubeste enorm daca nu ma vede mai mult de opt ore incepe si plange, vorbesc cu el ca cu un prieten bun, ma intelege caci cunoaste problemele, intelege de ce nu pot sa ii iau jucarii scumpe, si stie ca mai de pret din toate este iubirea ce i-o port si i-o si arat, caci fapta fara cuvant e moarta. Desi la mine in casa cultura nu exista doar prin mine caci eu sunt sfatuitorul familiei si cel care are ultimul cuvant desisunt apreciata , am insamantat in inima copilului meu dorinta de a cunoaste lucruri noi si de a face el ,de a fii el creativ si de a fii el stapanul sau dar dupa sfaturile strecurate de mine. LUPTATI CA AVETI PENTRU CE!!!

Nu stiu cum am nimerit taman la subiectul acesta. Ce coincidenta, ptr ca si eu sunt o mamica singura. Singura dinainte de a naste, in luna a sasea, tatal baietelului meu s-a fofilat si dus a fost.

A recunoscut copilul ,insa, doar atat. Pensie alimentara si nimic mai mult. Baietelul meu are 2 ani si 3 luni. Nu este usor sa lupti singura impotriva tuturor, cand cei din jur iti cauta greseli, incercand sa te faca vinovata de situatie, insa trebuie cu orice pret sa mergi mai departe, copilul are nevoie de iubire. Povestea e mult mai lunga, insa ma opresc aici.
Bafta tuturor, viata nu se opreste aici.