Imi permit sa-mi expun si eu opinia in aceasta chestiune punctând câteva aspecte mai putin cunoscute sau întelese:
In islam, nu exista nici o interdictie specifica a reprezentarii lui Mahomed. Exista însa, e adevarat, interdictia oricarei reprezentari a fapturii umane, sau a ierarhiei ceresti (îngeri sau Dumnezeu).
Daca ar fi sa respectam aceste tabuuri, ar trebuie sa renunam a reprezenta orice faptura umana prin
sculptura,
desen sau
pictura.
Islamul, ca religie, are o serie lunga de tabu-uri. Islamologul francez Anne-Marie Delcambre a scris chiar o carte numita
L’Islam des interdits, care trateaza aceste interdictii variate cu care musulmanul a fost "procopsit" de dumnezeul sau "galant". Pentru cei care sustin ca este bine sa respectam interdictia de nereprezentare a lui Mahomed, apare întrebarea: respectam tabu-urile alimentare ale islamului? Renuntam în tarile vestice sa mai mâncam carne de porc? Ne angajam sa mâncam numai carne prescrisa si sacrificata ritual? Interizcem vânzarea si consumul de alcool? Angajam numa’ macelari care stiu mosmoande islamice?
Si astea nu sunt decât câteva dintre tabu-urile islamului, o religie din multe altele, religii si ele încarcate de tabu-uri ca pomu' de Craciun cu globuletze . . .
In legislatia daneza nu a existat nici o referinta la interdictia de a-l reprezenta pe Mahomed, si din acest punct de vedere caricaturizarea lui a fost legala.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a transat de mai multe ori în favoarea liberatii presei, chiar si atunci cand faptul de presa socheaza, raneste sau nelinisteste un stat sau o grupare de cetateni. Ea recunoaste presei chiar un oarecare drept la exagerare sau provocare.
A incrimina o caricatura, în general, dovedeste neseriozitate cam tot atâta câta presupune caricatura însasi: cine poate lua în serios
o caricatura? Caricatura care prin definitie nu e serioasa; are scopuri umoristice.
Cine?
Un musulman, evident; sau un crestin fundamentalist.
Lucru si mai important de stiut,
musulmanii însisi l-au reprezentat pe Mahomed în diverse momente ale istoriei lor. Intransigenta asta iconoclasta este de data destul de recenta. Evident, l-au reprezentat nu cu turban în forma de bomba, însa
nici macar aceasta reprezentare nu este rupta de realitate, caci
Mohamed ibn Abdulah, mult timp înaintea lui
Mohamed Atta, a practicat si el terorismul, daca
terorism înseamna sa
ataci si ucizi oameni pasnici si inocenti.
Mohamed-profetu' si gasca lui de adepti, în luna sacra (caci exista si atunci, în vremea
preislamica, o "perioada sacra" în care se desfasura pelerinajul la Meca (caci din nou, si atunci arabii faceau pelerinaj la Meca)), deghizându-se în pelerini în drum spre orasul sacru, ataca într-o oaza caravana celor de la Meca, îi ucide pana la unul (descrierea cruzimilor e demna de o lume de salbatici) si prada întreagul transport
al celor care reprezentau rudele sale, caci asta era comunitatea tribala a orasului sau natal.
De ce?
Ei bine, pentru ca acestia . . . l-au luat în rîs (iata deci de unde intoleranta bosumflata si obtuzitatea pretentioasa a musulmanului de astazi!), necrezându-l ca este "
profetul lui Alah". Istoria numeste evenimentul "
raidul sacrilegiu de la Nakla".
Alah "îi cerea" lui Mahomed sa-si converteasca neaparat unchii, ori nici unul nu-l lua în serios: dupa 4 ani de predici ale "revelatiei" sale, avea tot atâtia adepti câte degete la o mâna.
Oamenii îl iau drept snapan: oracol, ghicitor, nebun ("mashnun"), copiator al religiei evreilor de la Medina sau a crestinilor nestorieni, dintre care unul era ruda cu batrâna lui nevasta, în fine, îl luau ca orice, numa' "
profetul lui Alah" nu!
Crudele sale acte de terorism asupra rudelor sale, ca si furia oarba a musulmanilor de astazi drept reactie la
niste caricaturi, nu sunt decat un bun exemplu al lipsei de toleranta pe care prea adesea religia o produce.