Neatza! Cecylly, vad ca o sa nastem amindoua la acelasi spital_Elias! De Filipescu parca am auzit dar nu sint foarte sigura, banuiesc insa ca e o persoana competenta. Daca o sa nasti prin cezariana cu anestezie peridurala-adica de la briu in jos, te asigur ca nu o sa simti nimic, numai ca fiind constienta, vei auzi tot ceea ce se intimpla, taieturi, cusaturi, etc. Dar il vei primi pe bebe imediat in brate-mai bine zis pe piept, se spune ca asa trebuie pus bebe imediat cum este scos din casuta lui, apoi dupa citeva minute, ti-l ia ca sa-l spele, cintareasca etc, iar pe tine te vor coase si aranja frumos.
Si eu sint mult mai linistita in privinta nasterii, o sa am timp sa ma gindesc destul cind o sa vina momentul, insa cred ca e bine sa ma gindesc din timp cum as vrea sa nasc si care ar fii cea mai buna optiune pentru mine in acest caz.
Diana, problema aceasta cu medicamentele administrate femeii in timpul sarcinii, este cu dus si intors.Pe vremea cind mamele noastre, erau insarcinate cu noi, nu existau atitea aparate de monitorizat sarcina si nici pe mama, inima fatului se asculta cu stetoscopul si daca fatul nu se dezvolta normal, nu aveai nici de unde sa stii si nici sa faci in vreun fel ca sa rezolvi problema.
De exemplu, cind mama a ramas insarcinata cu mine, era deja la al 3-lea copil. Era in perioada faimosului decret cind femeile erau obligate sa aiba cel putin 3 copii-indiferent ca aveau sau nu posibilitatea de-ai creste si de a le asigura cit de cit, un trai decent. Din aceasta cauza, si pentru faptul ca avea deja 38 de ani, a incercat sa scape de sarcina, luind tot felul de pastile si de plante care mai de care daunatoare si tot nu a reusit sa scape de mine
. A ajuns chiar si la medicul ginecolog-pe ascuns, norocul meu a fost ca sarcina era destul de mare iar doctorita avea o mina in ghips si nu a vrut sa riste. Asa ca mama a trebuit sa ma lase sa vin pe lume si singura problema pe care am avut-o, a fost greutatea mai mica la nastere, in rest nu am patit nimic, m-am dezvoltat cum trebuie si ani de zile, pe fisa mea medicala a scris-armonie.
Azi din pacate, cu tot progresul medicinii si al aparaturii medicale, femeile sint mult mai sensibile, pierd primele sarcini, au probleme de fertilitate si primesc tot felul de tratamente ca sa pastreze o sarcina si asa, obtinuta cu greu.
Cind am pierdut sarcina anul trecut, un doctor bun si cu o vasta experienta, m-a tras deoparte si mi-a spus ca nu are rost sa fiu trista-din contra, sa ma bucur ca organsimul a detectat faptul ca sarcina a pornit gresit de la inceput si ca a ales sa o opreasca din evolutie, ca sa nu am nefericirea de a ma chinui 9 luni dupa care sa dau nastere unui copil defect sau sa ma chinui pentru ca mai apoi sa pierd copilul exact la nastere-lucru mult mai tragic decit pierderea unui embrion.
Am stat multa vreme si am chibzuit si am ajuns sa-i dau dreptate. Mi-a mai spus ca daca o sarcina este viabila si se dezvolta armonios, se va dezvolta de la sine, fara sa fie cazul sa iau pastile sau sa umblu cu grija de parca as fi bolnava si nu insarcinata. Azi imi dau seama cita dreptate a avut.
Imi pare rau insa pentru cele care nu au sansa de a avea o sarcina usoara si care pe parcursul ei intimpina tot felul de probleme, fiind nevoite astfel sa ia tot felul de pastile.
Va pup si mai revin cind o sa mai am noutati.