Iubirea reprezinta una din nevoile de baza ale omului evoluat. E sentimentul care te ridica deasupra mizeriilor de zi cu zi, te inspira, te apropie de divinitate, iti da forta si curaj, te face mai om.
Fiecare tanjeste in sinea lui dupa dragoste: unii simt ca e mai important sa iubeasca, altii sa se simta iubiti, dar majoritatea isi doreste ambele lucruri in egala masura. Aceasta ar fi si situatia ideala pana la urma, dar cat de rar se intampla sa regasim idealul in cotidian...

Camil Petrescu spunea: "O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie. Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei...
Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare starile sufletesti repetate si ca, mentinute cu vointa, duc la o adevarata nevroza. Orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma.
Daca analizam putin, vom observa ca omul va gasi intotdeauna o cale sa iubeasca si sa se indragosteasca, chiar si atunci cand toate conditiile ii sunt potrivnice.
In general ne indragostim de oameni care au acele calitati pe care le regasim si in noi sau la care aspiram in taina si care au o harta emotionala asemanatoare cu a noastra.

Dragostea nu se naste din senin iar termeni ca "dragoste la prima vedere" se refera de fapt la chimia fizica dintre doi oameni si care cel mai adesea nu reprezinta o conditie necesara si suficienta pentru procesul de indragostire.
Ca sa poti iubi trebuie sa fii conditionat pentru asta, sa iti doresti sa iubesti si cei mai multi dintre noi resimt constant aceasta pornire, pentru ca nimic nu se compara cu placerea sentimentului de a darui o parte din tine altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta.

Iubirea adevarata se intampla in timp, atunci cand, deja cunoscand bine persoana de langa tine ii poti accepta chiar si defectele majore. Tot in timp intervine si dependenta care sudeaza acest sentiment si care nu este atat o dependenta de persoana in sine ci mai degraba de sentimentul pe care il trezeste in tine prezenta ei. E o pornire egoista si instinctuala de a pastra cu orice pret in preajma ta ceea ce iti aduce satisfactie si implinire.

Multe minti luminate au incercat de-a lungul timpului sa dea o definitie dragostei sau sa explice existenta ei, dar subiectul ramane in continuare inepuizabil si sentimentul de neexprimat pana la urma, ceea ce nu face decat sa ii amplifice aura de magie si mister.
Cert este ca iubirea va ramane mereu o constanta pe lista necesitatilor noastre primordiale, nu se va demoda niciodata si reprezinta stropul de lumina care da sens vietii pentru fiecare dintre noi in parte.
"Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire ne e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasaietor." (V.Hugo)

Silvia Craciun