Toata lumea vorbeste ca si cum ar fi un copil de 5 ani! Pana si vanzatoarea de la magazinul de jos care pur si simplu face abuz de diminutive enervante. "O painica? Imediat! Poti sa iti iei tu suculetul, ca nu ajung acolo? Am branzica proaaaspata, de vacuta... Sunt foarte bune rosioarele, astazi le-am adus".
Pfoooooaaaa, uite-asa imi sta pe limba sa o intreb: "Tanti, primesti cumva bonusuri de la patron in functie de cate diminutive poti sa debitezi pe minut?". Si i-as fi spus, ca nu imi era jena, dar o voce in capul meu imi soptea "Va trebui apoi sa ii explici jumatate de ora ce sunt alea diminutive si de ce ar prefera cineva un castravete in loc de un castravecior". Bine ca nu zice si "hartiuta igienica", ca m-ar apuca toate pandaliile...

Sa ma iertati, nu am nimic cu diminutivele, sunt bune, frumoase, dragute, dar exista, fratilor, pe lumea asta si momente in care nu te poti matai ca o ingenua. Adica pana unde se poate ajunge?!
Azi am mai auzit una: "Vai, barbatelul meu a facut piata si vine sa ma ia de la serviciu!". Ma asteptam ca "barbatelul" sa fie o entitate pirpirie si slaba, dar, cand colo, ditamai zdrahonul a venit sa isi ia nevasta si sa o transporte acasa, nu inainte de a o duce in oras, sa bea un "suculet" si sa manance o "fripturica"...

Abuzul de diminutive ar trebui sa fie pedepsit; inteleg, domnule, una-doua bucati pe zi nu supara pe nimeni, dar diminutivele astea folosite in exces dauneaza grav sanatatii mintale.

Copyright © Alina Gheorghiu