Weekend la spitalul de nebuni (ca nu stiu cum sa definesc altfel!): am fost la ai mei acasa.
Bineinteles, gasca nebuna in extaz, fiecare cu "pasarelele" personale:
Minou se mieunea la toata lumea anuntand ca a venit "mama", Bandi isi striga independenta sus pe casa, Roni se tavalea prin iarba din gradina, cateii sareau ca niste capre...
Unul din catei (Fredi) era un pic lovit la picior (deh, atata topaiala mai suceste si degete). Degetu’ se trateaza NUMAI in casa si de preferinta la stapani in brate.
In mod misterios, afara cand nu il vede nimeni, degetul se dezumfla si catelul nu mai schiopateaza. Tot certand eu patrupedul infirm, la un moment dat adorm.
Catelusul schiop se transforma brusc in pantera agila si se arunca fericit in pat langa mine... si se pune instant pe sforait.
Eu ma trezesc, vad aratarea neagra si paroasa de langa mine, imi dau seama cine e dar sunt prea adormita ca sa imi exercit atributiile de lupul-cel-rau.
Dupa vreo jumatate de ora in care transpiram amandoi, fac ochi: catelul statea, cuminte-cuminte si nu se misca (spera sa fac eu vreo orbire brusca si selectiva probabil)... "Fredi iesi afara!" Fredi se uita asaaaa languros cu niste ochi de caprioara.
"Iesi, ma, afara n-auzi?! Cainii NU dorm in pat" - aceeasi privire de diva ranita.
"Fredi, iesi afara!" Fredi iese sontac-sontac, mai schiop decat daca ar fi avut piciorul amputat de sus.
Imi arunca o ultima privire "Sigur nu e voie in pat?" "Nu e voie!" si iese demn afara.
Dupa 5 minute, un catel entuziast si care (culmea!) nu schiopata, intra in camera
"Nici acum nu e voie in pat?"
"Nici acum nu e voie!"
Catelusul schiop isi revine in mod misterios si pleaca, resemnat, afara...

Reproducerea fara acord strict interzisa!
Copyright©Flori Roman