E o adevarata moda printre femei sa aiba un amic gay. Homosexual adica, dar gay e termenul "in trend". O fi vorba oare de influenta serialelor feministe? Habar nu am. E drept ca atunci cand l-am cunoscut nu aparuse serialul cu pricina - sau aparuse? Cine stie, ca nu aveam TV pe atunci si nici sa piratez filme nu obisnuiesc.

Oricum, l-am cunoscut intr-un moment greu al vietii mele. Un moment de rascruce. Recunosc, ne-am inteles bine de la inceput, fara sa stiu de ce. Avea camaraderia specifica barbatilor si o sensibilitate aparte, aproape feminina - desi aici gresesc cu singuranta, e mult mai sensibil si mai empatic decat mine in multe situatii de viata,situatii in care eu fie nu stiu cum sa reactionez, fie trantesc cate un raspuns demn de o cizma sovietica din Armata a 5a. Eram intr-un colectiv dificil, cu o gramada de prejudecati in jurul nostru, colegii romani cu mici exceptii erau imposibil de inteles- probabil ca daca nu ne aveam unul pe altul, o luam urgent inapoi spre casa cu primul avion. De la el am aflat prima data ca cel care a fost ulterior partenerul meu pentru cativa ani e foaaarte interesat de mine, de la el am aflat o gramada de barfe, zvonuri si idei pe care le-am folosit ulterior, conform bunei traditii a intuitiei feminine si a gestiunii relatiilor interumane.

Eram la restaurant. Mi-a cerut sa iesim amandoi pana afara - restul, care erau la masa, au inceput sa rada cu subinteles. Asta dupa ce facusera haz de necaz toata seara ca, in necunostinta de cauza, alesesera un restaurant gay - sau mai corect, frecventat de gay.
"Stii, am ceva sa-ti spun".
Am crezut ca imi pica cladirea in cap. Oh, o sa-mi zica ca s-a indragostit de mine, ca nu mai poate sa traiasca fara mine si ca sunt in general iubirea vietii lui. Am mai avut, de-a lungul timpului, colegi care au avut brusc revelatii din astea, si e destul de jenant. Din ambele puncte de vedere.

"Sunt gay!"
Fraza a venit ca o palma peste fata. Ma asteptam atat de mult la "m-am indragostit de tine" sau alta fraza similara, incat nu am simtit decat o mare usurare. Recunosc, nu cunosteam pana atunci deloc comunitatea gay absolut deloc, nu cunosteam nici un gay care sa recunoasca asta, aveam tot felul de idei preconcepute si eram sclavul indoctrinarii mass media (si nu numai) in ceea ce priveste homosexualitatea.
Toate astea s-au spart pur si simplu in momentul in care am auzit "Stii, eu sunt gay". E dificil de explicat, dar cand imparti bune si rele (si mai mult rele decat bune), mancare si bere cu cineva, timp de o luna de zile, si e printre putinele puncte de reper fata de ceea ce inteleg eu prin "normalitate", faptul ca prefera barbatii (sau ma rog, persoane de acelasi sex) in pat chiar nu mai conteaza.
Discursul - standard pregatit s-a dus in tufe. Nu am apucat sa zic decat ceva de genul "Asa, si? E vreo problema cu asta? Eu credeam ca vrei sa-mi zici ca te-ai indragostit de mine, tocmai imi pregateam poezia s-o recit". Si momentul jenant si tensionat, pentru amandoi, s-a dizolvat.
Am ramas foarte buni prieteni.
El mi-a prezentat omul care mi-a fost alaturi cativa ani buni - daca nu era el, probabil ca as fi trecut, mandra si indiferenta, mai departe. Tot la el am alergat cand in alt context nu mai intelegeam nimic dintr-o relatie trecuta ("Mai, da’ la mine vii cu probleme d’astea? Nici eu nu inteleg barbatii"), la el am plans pe umar cand aveam probleme la munca - si tot el mi-a intins o mana de ajutor. In materie de organizare si afaceri, imi da clasa lejer - din cand in cand ne mai intalnim sa mai punem tara la cale si am numai de invatat.

Ar mai fi multe de scris... cert e un lucru - nu e deloc asa cum mi-as fi imaginat ca poate fi, cu siguranta nu e imaginea pe care filmele roz sau revistele glossy incearca sa ti-o vare pe gat.
Cu siguranta, nu discutam despre ultimele modele de fuste (decat eventual, sa-mi faca observatie daca fusta cu care-s imbracata nu-mi vine bine, ceea ce mi se pare normal, ca omul are un ochi artistic de speriat), nu se imbraca in chestii roz si pufoase, nu merge la gay parade ca sa-si strige in strada independenta, infasurat intr-o esarfa vaporoasa. E pur si simplu un om normal, la fel ca mine, la fel ca altii, si nu o sa inteleg niciodata de ce trebuie sa-i fie pusa de catre multi eticheta umilitoare "E gay, saracu’. Pacat de el!".
Copyright© Flori Roman