Anxietatea de separare la copii si adolescenti
La copil si adolescent anxietatea este traita ca un sentiment vag de teama, ca si cum ceva teribil urmeaza sa se intample. Aceasta asteptare anxioasa se manifesta in special prin:

• neliniste cu privire la viitor, insotita adesea de teama ca ar putea surveni un accident , o boala (pentru copil insusi sau pentru apropiatii lui)
• iritabilitate, furii, refuzuri, capricii;
• exigente sau nevoia de avea un adult in preajma, de a fi linistit;
• temeri privind atitudini trecute (am facut rau ca…);
• deprecieri sau sentimente de vinovatie cu privire la propria persoana.

Cum se manifesta anxietatea de despartire la copil
Cu cat copilul este mai mic, cu atat exprimarea in plan corporal este mai pregnanata. La varsta de 7-8 ani copilul poate manifesta crize de angoasa acuta si sa acuze senzatie de sufocare, dureri toracice si abdominale, greata, transpiratii.
Catre 11-12 ani, copilul poate exprima verbal starile si emotiile pe care le traieste, dar cel mai adesea isi exteriorizeaza angoasa actionand (crize de furie, tulburari de comportament).

Cand apare anxietatea de despartire
Anxietatea de separare poate aparea dupa unele evenimente stresante (de ex. moartea unei rude sau a unui animal favorit, imbolnavirea unui copil sau a unei rude, schimbarea scolii, mutarea intr-un cartier nou sau emigrarea).
Adolescentii care prezinta aceasta tulburare pot nega anxietatea in legatura cu separarea, dar aceasta se poate reflecta in diferite conduite de evitare pe care le dezvolta (isi limiteaza activitatile sociale, refuza sa plece de acasa).

Anxietatea de separare
Anxietatea de separare nu este rara, prevalenta acesteia este estimata in medie la aproximativ 4% la copiii si adolescentii tineri. Poate persista mai multi ani, cu perioade in care simptomele pot fi exacerbate alternand cu perioade de remisiune. (DSM IVR).

Cum sa va purtati cu un copil sau adolescent anxios
Modul in care parintii sau alte persoane semnificative din anturajul copilului sau adolescentului reactioneaza la temerile si plangerile somatice ale copilului contribuie la diagnosticarea corecta a acestei tulburari si la abordarea terapeutica a relatiei cu copilul.

Inainte de a-i cere copilului sa renunte la fricile sau comportamentele de evitare, observati cat mai bine de cat timp au aparut schimbarile care va ingrijoreaza in comportamentul lui si vedeti cu ce evenimente din viata copilului sau a familiei dumneavoastra interactioneaza (poate fi vorba de imbolnavirea/pierderea unui prieten, a unei rude sau a unui animal de companie, sau schimbari in mediu scolar, etc.)

• Nu-i amplificati temerile raspunzand intr-un mod anxios la plangerile lui sau extrem de protector;
• Aratati-i ca-l acceptati neconditionat si manifestati empatie fata de sentimentele lui.
• Cereti sfatul unui specialist pentru a gasi impreuna cea mai potrivita maniera de a relationa cu copilul in aceasta perioada dificila pentru copil dar si pentru dumneavoastra.

Viorica Dragomir, psihoterapeut
Clinica Aquamarin
Bd. Decebal nr.6, sect.3 (zona Piata Alba Iulia ).
Tel : 021.326.52.90 ; 0745.633.474 ; 0724.222.522.
contact@aquamarin.ro
www.aquamarin.ro