Uneori ma intreb daca oamenii din jurul meu mai stiu sa rada? Bietii de ei sunt atat de coplesiti de griji si probleme ca rareori mai au motive sa se destinda. S-a scumpit laptele, painea, curentul, gazul si zau asa ca parca nu iti mai vine sa razi.
Prea multe ne apasa, prea mult alergam ca sa avem un trai decent si pierdem din vedere lucruri esentiale, uitam sa radem, uitam sa traim frumos.
Japonezii au cursuri care ii invata pe oameni sa rada, rasul este sanatos spun ei, rasul te invata sa fii un om care face fata mai usor problemelor. Te uiti la televizor cu speranta ca vei vedea o emisiune care sa te faca sa te destinzi, sa uiti ca viata ta nu este perfecta, sa uiti de toate lucrurile care te amarasc si te streseaza, insa il inchizi repede deoarece risti sa faci o depresie din cauza stirilor.
Nimeni nu mai descopera nimic, nu se inventeaza nimic, descoperi o lume cenusie, trista.
Asa ca poate nu o sa ne mira, ca niste statistici oarecare ne-au decretat cel mai nefericit popor.
Asta mi s-a parut o chestie foarte gogonata. Adica nu este popor mai nefericit ca noi? Nicaieri pe lume? Ca urmare m-am hotarat sa intreb un cunoscut de al meu, nenea Vasile, care la cei 65 de ani se tine bine, este casatorit cu tanti Marioara, si au impreuna doi copii realizati si nepoti.
Asa ca m-am dus la el si l-am intrebat.
- Nenea Vasile , dumneata esti un om fericit?
S-a uitat mirat la mine, si-a scuturat pipa apoi a umplut-o tacticos cu tutun si mi-a raspuns ganditor.
- Fericit? De ce sa fiu fericit? Am motive? La urma urmei ce e fericirea…?
- Pai esti casatorit cu tanti Marioara de 40 de ani, ai o casnicie fericita, copii frumosi, nepoti. Astea toate sunt motive sa te consideri fericit.
- Ei da, cind eram tanar o iubeam tare pe Marioara, cu timpul insa a devenit tare scortoasa si cicalitoare. Ce sa mai zic, ca acum la batranete a devenit si geloasa. Pe copii abia ii vad din an in pasti ca de…aici la tara nu avem conditii.
- Sunteti sanatos, arunc in joc un alt argument, cu asta nu prea multa lume se poate lauda.
- Sanatos? De unde ti-a venit ideea? Numai eu stiu cum ma chinuie reumatismul si inima si uite ce greu suflu. Ma mir ca nu am murit inca.
- Aveti casa frumoasa, din ce trai si ce…
De data asta nu m-a lasat sa continui, era hotarat sa imi dovedeasca contrariul
- Casa e veche trebuie reparata, pensia de abia ne ajunge sa ne luam medicamente si dumneata zici ca sunt un om fericit?!
Deci fericirea este aproape imposibil de atins la noi? Sau este un concept atit de relativ incit nu iti dai seama ca il ai decat cand l-ai pierdut? Nu cred ca nivelul de trai e esential pentru a fi fericit. Precis gasesti in Africa triburi, sau popoare mai sarace ca noi. Dar de ce mai fericite?
Nu mai stim sa ne bucuram? Sa radem cu pofta de viata? Sa facem haz de necaz?
Fericirea nu inseamna sa ai multi bani. Ei sunt doar un mijloc de care ar trebui sa te folosesti pentru a-i face pe cei dragi tie sa se bucure. Cred ca ar trebui sa apreciem lucrurile frumoase din viata noastra, sa nu uitam cit de efemere sunt toate.
Sarbatorile de iarna aduc cu ele sentimente de emotie si tandrete, e frumos sa faci daruri, sa ii vezi pe cei dragi cum se bucura de un fular, o floare sau o nuielusa adusa de Mos Niculae.
Sa traim stiind ca viata noastra e plina de lucruri care ne pot face fericiti. Totul este sa invatam cum sa traim cu asta, cum sa luam viata in piept cu credinta, ca avem tot ce ne trebuie pentru a fi pe deplin multumiti.