Cand eram copil, visam purtata de aripile povestilor, la taramuri fermecate, cu printi curajosi si castele de clestar, la cum avea sa fie viata mea cand aveam sa cresc mare, la o rochie alba de printesa si la un print care sa ma duca la castelul lui.
Stateam noaptea in pat cu ochii inchisi si imi faceam viitorul din clipe de visare. Intr-o zi am crescut, am deschis ochii si povestile au disparut. Motivul pentru care uneori inca ma mai agat de povesti, incercand sa strang bine din ochi pentru a prinde un licar din amintirea lor este ca si eu, ca oricine, am o mica speranta ca intr-o zi, voi deschide ochii si totul se va adeveri.

E dur sa cresti mare. Si nici o farama din experienta mea de viata nu am obtinut-o fara sa sufar in carne vie pentru ea. Se spune ca nimic bun in viata nu se obtine fara suferinta. Insa si lucrurile rele dor. Si pentru ele versi lacrimi amare.

Totul sta in intelepciunea noastra de a face diferenta intre un lucru bun si unul rau. De unde stii ca ceea ce vrei iti face bine? Nu stim, insa fiecare avem o cutie a Pandorei cu o speranta mititica ramasa ratacita si fricoasa in urma, pe care o exploatam la maxim. Suntem toti niste copii care inca visam cai albi pe pereti verzi si de fiecare data ne avantam cu toata forta de care suntem in stare pentru obtinerea acelui ceva, indiferent ce face obiectul pasiunii noastre in acel moment, cu speranta ca de data asta este THE ONE. Ca asta este sansa noastra si daca obtinem asta, atunci nu ne mai trebuie nimic. Ma rog, pana data viitoare!

Ce ne facem insa cand vedem ca ceea ce am vrut si ne-am dorit cu toata fiinta ne face mai mult rau decat bine? Renuntam, logic, nu? Da de unde! Ne agatam in continuare de lucrul care ne distruge viata, incercand sa nu-l scapam din maini. De ce? Pentru ca pentru o lunga perioada de timp, acel lucru a fost ratiunea noastra de a fi, pentru ca daca renuntam, ce ne mai ramane? Incotro ne indreptam? Indiferent cum ne simtim, bine sau rau, acel lucru ne dadea un sens vietii. Si nu suntem atat de intelepti (cel putin, nu din prima) ca sa renuntam si sa mergem mai departe cand vedem ca nu e cum ne imaginam. Plus ca mai intervine si orgoliul. Refuzam sa acceptam esecul si preferam sa strangem din dinti si sa ne-o luam Big Time, decat sa intelegem ca a gresi este omeneste si ca nu suntem clarvazatori si nici atotputernici.

Viata este ceva ciudat. Si de multe ori cred ca este o gluma. Cineva spunea ca nu s-ar mira ca, atunci cand va muri, sa Il gaseasca pe The Big Chief razand. Sincer, nici eu.

"At the end of the day faith is a funny thing. It turns up when you don`'t really expect it. Its like one day you realize that the fairy tale may be slightly different than you dreamed. The castle, well, it may not be a castle. And its not so important happy ever after, just that its happy right now. See once in a while, once in a blue moon, people will surprise you , and once in a while people may even take your breath away." - Meredith Grey (Grey's Anatomy).
Un articol de Simona Voinea