Este o realitate. Cruda sau nu, depinde din ce unghi privesti. Se numeste ‘autostrada’ (desi ma intreb de ceva vreme: De ce tocmai a Soarelui?), deci am intrat si noi in rand cu lumea civilizata. Autostrada, shopping center, Uniunea Europeana, outlet, Euro,.. ce mai, suntem europeni cu acte in regula.
Mergand pe Autostrada Soarelui ajungi la mare. Deci Guvernul, dragutul de el, s-a gandit sa ii faca un bine poporului. Si a creat acest proiect. Pana sa merg pe “Autostrada Soarelui”, o divinizam. Era si prima autostrada, din cate stiam eu. Si era lata, si avea si banda de urgenta,.. si condusul trebuia sa fie o placere.
Ei bine, la fata locului m-am convins ca realitatea e alta. Benzile ca benzile, ca doua erau. Sau nu am vazut eu si banda de urgenta?
Masina mananca repede kilometru cu kilometru si eu nu simt placerea condusului pe autostrada. Ba mai mult, ma caznesc sa ma fac sa cred, ca o nebuna care stie ca e nebuna, insa nu vrea accepte asta, ca masina mea are probleme cu directia. Ar putea avea portiuni construite in panta sau la un unghi care nu ar trebui sa existe? Aiurea, doar e autostrada! Si nu una oarecare, ci o autostrada a Soarelui. Si cum Soarele e cald, mare si galben (-si-mi amintesc de compunerile din primara si gimnaziu, scrise la comanda), autostrada emana si ea bucurie. Odata cu soarele.
Dau peste soferi care merg pe a treia banda. Mda, nu as avea nimic impotriva lor, insa merg cu 90 km/h. Fata de altii care gonesc, ei au o Dacie. Si imi ia ceva timp sa ii fac sa inteleaga ca .. as vrea sa imi faca loc. Se dau oamenii la o parte, eu imi revin din frana brusca pe care tocmai am pus-o – nu de alta, dar sunt o fricoasa si cred ca am ajuns la 60 dintr-o data, de la 100 – si imi continuu drumul. E bine ca avem autostrada. Numai ca e trista.
Masinile din fata te orbesc. Noaptea e pedeapsa sa mergi pe autostrada, si noaptea se cade. Se anunta stele si soarele nu mai este. A disparut intr-o dunga de sange sau intr-o dunga portocalie, ceva in genul asta. Parca era si ceva mov, si ceva albastru.. nu am retinut. Eram atenta sa nu dau peste vreun caine sau Doamne-fereste, peste alta masina. Mai bine ii feresti tu pe ei decat sa se fereasca ei de tine. Cat despre caini, Dumnezeu cu mila. Saracii..
Totusi, distractia nu tine mult. Vad semnele verzi cu 3 dungi, cu 2 dungi, cu o dunga... si gata autostrada. Gata soarele, gata si autostrada. Si noaptea e in pletele mele.
Am ajuns la destinatie, insa trebuie sa ma si intorc.
Maine, tot pe autostrada Soarelui.

©Adina Arustei