Auzul este unul dintre cele cinci simturi prin care interactionam cu mediul inconjurator.
Pe langa importanta deosebita pe care o are ca mijloc de alerta (alarma, masina, etc) un alt rol important este acela de mijloci comunicarea interumana. Omul este o fiinta care trebuie sa socializeze iar acest lucru il face cu ajutorul limbajului, limbaj care se dezvolta corespunzator numai in cazul unui auz normal.
Fara a intra foarte mult in amanunte vom discuta cateva cuvinte despre sistemul auditiv si despre ceea ce inseamna o diminuare in sensibilitate numita popular surzenie (hipoacuzie).
Analizatorul auditiv este impartit in trei parti:
- Urechea externa
- Urechea medie
- Urechea interna
Urechea externa este constituita din pavilionul auricular si conductul auditiv extern. Pavilionul are rolul de captare a undelor sonore, directionare a acestora catre conductul auditiv, amplificare a anumitor frecvente utile in intelegerea vorbirii si localizare. Conductul auditiv extern se intinde la nivelul timpanului avand o lungime medie de 23-29 mm si forma de “S”. Treimea externa este cartilaginoasa si acoperita cu tegument care prezinta celule secretoare de cerumen si fire de par, iar doua treimi interne din os acoperit cu tegument subtire fara celule si fire de par.
Urechea medie se intinde de la nivelul timpanului pana la fereastra ovala si este cunoscuta si sub numele de casa timpanului. Este un spatiu plin cu aer si adaposteste lantul osicular format din: ciocanel, nicivala si scarita. Presiunea in casa timpanului trebuie sa fie egala cu presiunea atmosferica de acest lucru se ocupa Trompa lui Eustachio care leaga urechea medie de nazo-faringe.
Urechea interna este formata din cohlee, canale semicirculare, utiricula si sacula. Cohleea este organul auzului restul elementelor sunt raspunzatoare de echilibru (vestibular). Cohleea are forma cochiliei unui melc care face doua spire jumatate cu structura osoasa plina cu lichid. In cohlee sunt aproximativ 23 000 de cellule ciliate externe (celule senzoriale) care sunt activate de miscarile fluidului. Cand aceste celule sunt activate trimit impusuri nervoase catre creier care le interpreteaza ca si sunete.
Cum auzim? Suntele sunt captate de pavilionul auricular amplificate si trimise mai departe conductului auditiv extern. Suntele ajung la timpan care vibreaza punand in miscare ciocanelul al carui maner este inclavat in timpan. Ciocanelul se articuleaza cu nicovala si aceata cu scarita astfel trimitandu-se mai departe vibratia. Scarita sta cu talpa in membrana ferestrei ovale trimitand mai departe unda lichidului din cohlee. Miscarile lichidului fac ca cilii celulelor ciliate sa se miste transmitand semnale electrice pe fibrele nervoase catre zona din creier imediat in spatele osului temporal – aria auditiva.
Frecventa sunetului este cea care determina ce grup de celule sa fie activate.

Antoanela Popescu