Noi, femeile, avem un dar (nu stiu daca de la Dumnezeu) care este numai al nostru si care ne diferentiaza de celelalte fiinte. Ne place sa complicam situatiile care la prima vedere sunt foarte simple.
De ce facem asta? Probabil din plictiseala sau pur si simplu pentru ca nu ne plac lucrurile simple. Trebuie sa straluceasca, sa iasa in evidenta, altfel... nu are rost.
O sarbatoare (indiferent care!) nu trece niciodata fara ca noi sa nu ne dam si sufletul pentru ca ea sa nu treaca neobservata. Asteptam cu infrigurare laudele si ne bosumflam cand ni se pare ca cineva nu apreciaza indeajuns munca depusa. Vrem sa ni se ridice statuie si sa ni se cante osanale pentru mancarea facuta, asezarea mesei, curatenia din casa, rochia minunata si parul stralucitor.
Ca doar in spatele lor se ascunde multa truda si multi nervi.

Totul incepe cu ceva de genul “Dumnezeule, mai sunt doar patru zile pana de Paste!”. Panica ma cuprinde si incep sa fac tot felul de liste, scrise sau in minte. Nimic nu trebuie uitat si totul trebuie sa iasa perfect. Deci incep curatenia. Dar de ce sa ma rezum doar la a sterge praful, a da cu aspiratorul si a spala perdeaua? Nu! Trebuie sa ma complic un pic. In baie trebuie frecat fiecare centimetru. Ce daca am frecat toata faianta saptamana trecuta? Trebuie frecata iar. Trebuie sa luceasca! Imi dau seama ca nu ma satisface cum actioneaza solutia de indepartat petele de pe oglinda si dau fuguta la magazinul din colt sa cumpar solutia minune (aia, a carei reclama am vazut-o ieri la televizor). La magazin alta problema: nu are solutia aia. Acum ce fac? Stau si citesc etichetele altor solutii. Nu ma convinge niciuna sa o cumpar. Imi aduc aminte ca nu mai am pasta de dinti. Cumpar acum, sa nu mai vin inca o data. Si daca sunt aici, ce-ar fi sa cumpar si ceva de mancare?
Cumparaturile imi ocupa o ora si poate stateam si mai mult, dar imi aduc aminte pentru ce am venit la magazin si ca acasa mai am multe de facut. Cu sacosele pline si cu multi nervi (Naiba s-o ia de plasa! I s-a rupt manerul!) ajung acasa. Parca nu mai am chef de frecat faianta. Ma apuc si dau jos perdelele de la geamuri. La ce m-am gandit cand am insistat sa-mi pun la geamuri perdele atat de mari? Sa vezi cat imi ia sa le calc! Reusesc sa le dau jos si le bag in masina de spalat. Pana merge masina, voi spala geamurile. Asta nu e greu. Chiar imi place!

Ma lupt cu covorul sa-l scot de sub mobila si sa-l duc afara sa-l bat. Lupta asta o castiga covorul, iar eu ma dau batuta si renunt. Lasa ca il scot cand vine iubi acasa. Si-l pun pe el sa-l bata (sa vada covorul asta rau cine este seful!)si am scapat si de asta.
Ma reapuc de baie. De data asta nu ma las pana nu termin. Sunt multumita de rezultat. Acum pot trece la altceva. Dau drumul la radio sa aud un pic de muzica si pe ritm de samba, sterg praful.
Acum bucataria. Aici nu am mult de lucru. Vezi sa nu (sau vrabia malai viseaza!)! Mai iau cu mainile de cap cand realizez cate am de facut in camera asta.
Aragazul , dulapurile si geamurile, vasele... Si mai trebuie sa fac si mancare! Ajutooor!
Trag aer in piept si ma apuc de treaba. Reusesc sa termin tot de frecat pana se lasa seara. Mancare nu mai fac. Sunt prea obosita. O sa comand ceva.
Gata! Am terminat! Acum ma duc sa fac un dus si apoi imi fac manichiura.
Perdelele! Am uitat de ele! Ooof!

Un articol de Aida Maria
Citeste si  Complicatii, complicatii...