Atunci cand ne alegem perechea, o mare importanta o au imaginea fata de sine si felul in care se percepe individul. Cele mai frecvente sunt alegerile "narcisice", atunci cand cel de langa noi are trasaturi de caracter apropiate, elemente de asemanare, vecinatate, de mediu si constitutie. De aici si vorba din popor ca "cine se aseamana se aduna".
Celelalt reprezinta suportul prin care individul se afla in contact cu el insusi. Conceptele de animus si anima, se refera la dialogul interior-exterior, feminin-masculin. Astfel, nivelul de "masculinitate" sau "feminitate" al partenerului, va trebui sa corespunda cu nivelul interior al celuilalt.

O importanta deosebita o au figurile parentale, a familiei de origine, cat si capacitatea de a gasi satisfactie in partener, fara a-l confunda cu idealul construit in perioadele timpurii.
De la prima intalnire se opereaza selectia partenerilor, care corespund propriilor interese si se raporteaza la tiparele de relatie existente pana in momentul acela in istoria personala. In timpul primei intalniri cei doi parteneri se analizeaza atat cognitiv, dar mai ales afectiv, ceea ce duce la construirea "primei impresii". 
De aici si miza primei intalniri, care ofera momente propice pentru descoperirea partenerului. Primele subiecte de discutie sunt sunb efectul de "orientare" si catalogare a interlocutorului.

Viata de cuplu pune in evidenta capacitatea de adaptare a individului. Este un "dans pe muchie de cutit", in care individul risca sa fie ranit in orice moment. In cuplu se produce o miscare permanenta, de apropiere-departare din spatial personal si spatiul impartasit.
Viata de cuplu apare cel mai adesea ca o forma reparatorie a vietii "insingurate". Astfel, viata de cuplu devine o forma de utopie, de rezolvare a nevoilor de a avea pe cineva alaturi, de a fi apreciat si respectat.

Un articol de Andreea Mihailescu