Se intreba mereu de ce cei mari aveau in posesia lor acest papuc de ceara. Dar nimeni parca nu dorea sa-i inmaneze adresa unde ar fi putut sa-l gaseasca. I se spunea doar, zambind, ca ar fi de preferat sa amane timpul si sa plece cat mai tarziu posibil in cautarea lui. Nu a inteles atunci sensul, isi spunea ca poate este vorba de un secret si cum o intriga misterul nu dorea sa astepte prea mult. Tinea mortis sa incalte si ea acel papuc de ceara pentru ca nutrea un sentiment de admiratie pentru oamenii care il incaltau.

Intr-o zi a hotarat sa se desprinda de lumea copilariei si sa caute prin colturile maturitatii, poate astfel avea noroc sa gaseasca papucul de ceara. Era dezorientata si isi indrepta pasii tematori prin locurile prin care isi vazuse parintii, isi spunea ca daca va calca pe urmele lasate de ei cu siguranta nu se va abate de la drumul spre tinta dorita. A cautat papucul prin cartile tatalui, prin filmele mamei si a ascultat muzica surorii... Si de fiecare data simtea ca se apropie din ce in ce mai mult de el. Incepuse chiar sa se indeparteze de tot ce ii era cunoscut pana mai ieri si sa ia parte la jocul celor mari.

Timpul trecuse nemilos pe langa ea dar satisfactia momentului in care a vazut ca incalta si ea un papuc de ceara a fost mult prea mare pentru a-i pasa. Se privea in oglinda cu admiratia cu care ieri ii privea pe altii, parca era mai frumoasa si mai misterioasa cu el... Si parca acum avea mai mult curaj sa paseasca drept.
Dar bucuria acelei clipe s-a scurs repede pentru ca tot felul de sentimente ciudate si necunoscute incepusera sa se cuibareasca in sufletul ei. Degeaba incerca sa aiba grija de papucul de ceara pentru ca acesta parca dupa fiecare noapte se topea iar stropii de ceara pierduti se transformau in lacrimi, in rusine, in suferinta si vina, in minciuna, griji si teama de maine.

Un singur sentiment parca crestea o data cu ea atingand profunzimi...
Iubirea. Dar odata cu ea se adancea durerea. A inteles apoi de ce se dorea pentru ea ca papucul de ceara sa fie tinut ascuns... Pentru a nu creste... Pentru ca sentimentele copilariei raman pure, sincere si inocente doar neincaltand papucul de ceara...

Un articol de Corina Sava