Scorul Apgar fost initiat si numit dupa medicul anestezist Virginia Apgar in 1953 - de atunci este folosit cu success in toate salile de nastere din lume.
Prima evaluare medicala a nou-nascutului are loc la un minut de la nastere, chiar in sala de nastere, si apreciaza urmatorii parametri:
- respiratia
- frecventa batailor cordului
- tonusul muscular
- culoarea tegumentelor
- excitabilitatea reflexa la iritatia cu sonda Nelaton a mucoasei nazo-faringiene
Cel mai important parametru care se examineaza este daca noul-nascut respira normal apoi daca ritmul cardiac depaseste 100 batai/minut.

Scorul Apgar 8-10
Bebelusul respira normal, singur, are ritm cardiac mai mare de 100/min si tegumentele capata curand culoarea roz generalizata.
Se aspira secretiile orofaringiene, se usuca cu scutece curate si se imbraca. In aceasta situatie se gasesc 90% dintre nou-nascutii la nastere.

Scorul Apgar 5-7
Bebelusul are o apnee primara (oprirea respiratiei), nu respira initial spontan iar respiratia se reia doar dupa manevrele tactile (frictiuni usoare intre regiunea dintre omoplati). Ritmul cardiac este mai mare de 100 batai pe minut, dar culoarea tegumentelor ramane cianotica. Se poate asocia administrarea de oxigen pe masca (concentratie 100%, 5ml/min.).

Scorul Apgar 3-4
Nou-nascutul nu respira spontan, in ciuda stimularii tactile, iar ritmul cardiac este mai mic de 100/min.

Scorul Apgar 0-2
Nou-nascutul care nu respira, nu are batai cardiace audibile, este hipoton (cu tonus muscular scazut), cianotic si nu reactioneaza reflex la dezobstructia cailor aeriene si primeste o nota minima pentru scorul Apgar. Peste 50% dintre prematurii cu varsta gestationala de 25-26 saptamani au scorul Apgar 0-3, fara sa aiba acidoza severa, si raspund foarte bine la resuscitare. Prelungirea unui scor Apgar cu valoare scazuta la 5-10-15 minute dupa nastere, se coreleaza cu un viitor neurologic sumbru.

Un articol de Simona Calimanescu