Femeia iubea Barbatul...
Ii oferi campiile verzi,
Pline de viata.
‘Ma iubesti?..’
‘Da...’,zise barbatul.
Femeia tresalta de bucurie
Si ii oferi cascade de iubire cristalina,
Ca picaturile de ploaie.
‘Ma iubesti?’
‘Bineinteles..’,zise Barbatul..
Si femeia isi lipi obrazul de pieptul lui,
Isi puse viata pe tava si i-o oferi.

S-au unit,s-au contopit intr-o singura fiinta.
‘Ma iubesti?’
‘Stii asta...’zise Barbatul.
Si femeia ii darui muntii,
Se catarara amandoi pe cele mai inalte culmi.
‘Ma iubesti?’
Barbatul se uita de pe piedestal in jos.
Vazu pe altcineva..
Tacu...

Femeia planse.
Ii oferi lacrimile in dar Barbatului.
Acesta le refuza.
Femeia isi oferi cinstea.
Barbatul se mira.
Femeia intreba timid:
‘Ma iubesti?’
‘Te iubesc si pe tine si pe EA...’raspunse Barbatul.
Femeia tacu.

Cand nu a mai avut nimic de dat,
Barbatul ii spuse:
‘Am nevoie de inima ta..sa pot iubi pe altcineva..’
Isi scoase inima si i-o dadu femeia..
Barbatul se sperie.
‘Ma iubesti?’,intreba el.
Femeia nu mai avea voce,nu putea sa raspunda,
Femeia nu mai avea ochi,nu mai putea sa planga.
Femeia nu mai avea inima,nu mai putea sa iubeasca.
Femeia nu mai avea cinste,nu mai putea sa traiasca.

Dar era Mama...