O data la patru ani vin alegerile. Odata cu ele, politicienii isi amintesc de noi. Isi amintesc ca existam, ca ei depind de noi, nu invers. Ca sansa lor de a incasa un salariu enorm timp de patru ani, in schimbul dormitatului in banca Parlamentului depinde de noi.

Au inceput sa ne viziteze. Ne dau pliante si bilete de papagal la colt de strada si fac eforturi sa para interesati de noi. Declaratiile lor de intentie sunt aceleasi din 90 incoace.
Votul uninominal ii incomodeaza cumva. Obscurii si mediocrii trebuie sa iasa in fata cu ceva, sa ne arate ca au ceva, ca daca ii scuturi, cade ceva din ei.

Dar tocmai asa se vadeste cat de rupti sunt de realitatea celor multi, de realitatea alegatorilor, a celor carora le cersesc votul cu fete mieroase si vorbe mestesugite.
Da, acum chiar o sa-i alegem. Dar nu cum vor sau isi inchipuie ei. Noi avem valorile noastre dupa care ii masuram. Cine nu se potriveste cu ele, nu ne poate reprezenta in Parlament.

O organizatie a societatii civile, cvasi-necunoscuta, numita Alianta Familiilor din Romania, a realizat o analiza a unor candidati. Si-ar fi dorit sa-i scruteze pe toti, ca sa poata informa alegatorii despre ce au in gusa acesti "doritori de Parlament". Aceasta asociatie a facut doua liste: una "alba" si una "neagra", organizate dupa criterii ce tin de valorile familiei. Candidati ce adera, cel putin declarativ, la valorile familiei, si candidati care - va vine sa credeti? - declara nonsalant ca nu acestea sunt problemele Romaniei.

Nu vreau sa ma transform intr-un promotor al nici unui ONG. Pe cine intereseaza, poate da o cautare pe Google dupa numele acestei asociatii. Mie insa ideea lor mi s-a parut fantastica pentru ca ofera un instrument transpartinic de responsabilizare a politicienilor.


Un articol de  Bogdan Mateciuc