Ikebana este poate cea mai reprezentativa manifestare a cultului pentru frumos al japonezilor. In complicata si subtila limba japoneza, „ikeru” provine de la verbul „ a tai” si semnifica „a face pe cineva sa taiasca”, iar „bana” provine de la cuvantul „hana”, careinseamna „floare”. Prin aceasta tehnica artistica de aranjare a florilor in vase, japonezii incearca sa exprime echilibrul din natura si pe cel al naturii cu omul, respectand cu strictete cateva reguli specifice, precum forma imperfecta, neregularitatea,infatisarea simpla, saraca, darin acelasi timp de o mare delicatete.

Daca initial, prin secolul al VI-lea, aranjamentele Ikebana erau folosite la decorarea templelor budiste, treptat, ele au inceput sa faca parte din viata de zi cu zi, ocupand un loc de seama in altarul familiei, unde aranjamentul se bucura de acelasi respect ca si cel acordat lui Budha.

Potrivit acestei conceptii estetice, aranjamentul Ikebana nu trebuie sa copieze natura, ci sa o corecteze. Ca un aranjament Ikebana sa fie atractiv este absolut necesara asimetria, japonezii considerand mult mai interesanta o tulpina asucita, scorburoasa,indoita decat una crescuta normal. Legatura dintre om si natua este subtil redata prin trei linii, care simbolizeaza cerul, omul si pamantul. Cea mai importanta linie este reprezentata de ramura cea mai inalta, care semnifica cerul. A doua ca importanta este ramura mijlocie care simbolizeaza omul. Lungimea acesteia trebuie sa acopere trei patrimi din prima ramua, iar in vas este asezata oblic.

Cea mai scurta ramua trebuie asezata in partea din fata a aranjamentului. Nici un aranjament Ikebana nu este complet daca nu cuprinde simbolurile trecerii timpului. Acestea difera in functie de anotimp si de varstele omului. Astfel, trecutul este simbolizat de plante inflorite si frunze uscate, prezentul de flori intredeschise si frunze verzi, iar viitorul de flori imbobocite.
Citeste mai multe despre Ikebana!
Un articol de Mariana Dobrica