Desi aparuta in 2005, GALR, Noua Gramatica a Academiei, este relativ putin cunoscuta marelui public. Acest lucru este motivat de caracterul specializat al lucrarii, dar si de editarea limitata a acesteia. Necesitatatea aparitiei ei este pe deplin justificata, avand in vedere fenomenul lingvistic, in continua transformare.

Deosebirile fata de vechea Gramatica a Academiei sunt evidente si esentiale. Lucrarea propune o abordare structurala a fenomenului lingvistic romanesc, fiind din acest punct de vedere eclectica, incercand o sincronizare cu modelele occidentale. Alcatuita din doua mari volume, „Cuvantul” si „Enuntul”, chiar de la o prima citire, lucrarea creeaza controverse chiar in mediile specializate. Astfel, apar noi parti de propozitie, precum complementul posesiv, complementul secundar, complementul prepozitional, iar subiectul este considerat un complement de tip mai special. Predicatele sunt in numar de trei: semantic, sintactic si al enuntului, dintre acestea trei numai ultimul, cel enuntiativ, acoperind sfera predicatului traditional.

Transformarile continua si la nivel morfologic, vorbindu-se de zece conjugari, in locul celor patru traditionale, articolele posesive si adjectivale devin pronume semiiindependente si articolul dispare ca parte de vorbire. Lucrarea are caracter normativ, ceea ce presupune introducerea ei in invatamant. Schimbarea unghiului de referinta asupra limbii se constituie intr-un element de inovatie, perspectiva nelinistitoare pentru cei care predau sau studiaza limba romana.

Avand in vedere ca gramatica propriu-zisa se studiaza numai la nivel primar si gimnazial, exceptand liceele si facultatile de profil, perceperea acestor schimbari si asimilarea lor ridica probleme si rezerva dascalilor de limba romana este pe deplin indreptatita.

Un articol de Mariana Dobre