Iubitul meu,
Multe zile si nopti am asteptat pana sa scriu aceste randuri. Parca niciodata nu era momentul, parca niciodata nu-mi gaseam cuvintele.
Prin gesturi si ganduri parca nu exprimam indeajuns de bine tot ce simt, tot ce traiesc alaturi de tine si pentru tine. Erau necesare cuvinte, era necesara o discutie, era necesara o declaratie. Dar o declaratie de dragoste isi pierde din valoare cand discutia directa este intrerupta de o privire gresita, de un gest, de un sunet. Si-apoi mai e si teama de a nu reusi sa gasesc tonul potrivit si momentul potrivit.
Scrisoarea aceasta ma salveaza, daruindu-mi libertatea de a-mi gasi cuvintele potrivite fara graba si fara teama.

Sentimente profunde si pure imi invadeaza sufletul si trupul, indrumand mana mea s-astearna pe hartie cuvinte nici o data sau prea putin spuse.
Ti-am incredintat fara frica toate secretele ferecate cu lanturile grele ale uitarii si rusinii, ti-am dedicat visele frumoase izgonite de ceata diminetii si am incercat cu greu sa potolesc aripile de fluturi care-mi bateau tot mai repede in stomac, beti de prea multa libertate.
Inima mea striga:”Te iubesc!”
Te iubesc asa cum florile iubesc lumina, asa cum pasarile iubesc cantecul, asa cum poetii iubesc luna. Te iubesc!

Gandul la tine imi da dulci fiori, facandu-ma sa imi doresc sa te vad cat mai curand, sa-ti simt iar caldura imbratisarii si pasiunea sarutului, finetea mangaierii si dorinta trupului. Degetele sa-atinga incet, parca cu evlavie, visul frumos si trupurile noastre sa gaseasca pacea in razboiul sexelor.
Indiferent ce spun altii despre dragoste, sunt sigura ca cei mai multi nu stiu despre ce vorbesc. Nu poti vorbi despre dragoste decat atunci cand esti indragostit, iar dragostea se lasa mult asteptata atunci cand ratiunea pune stapanire pe bataile inimii. Cand esti indragostit te simti intreg, satul si parca zbori, esti mai bogat, mai vesel, mai darnic, iar viitorul nu-ti mai pare a fi o povara. Asa ma simt eu acum. Nu vreau ca vraja sa se rupa. Vreau ca timpul sa se opreasca in loc si lacrimile mele sa curga doar de fericire. Pentru cei din jurul nostru, tu si eu suntem doar doua persoane. Ce stiu ei? Ei nu stiu ca tu, pentru mine, esti lumea mea, esti soarele meu, esti viata mea.
     
Am recitit scrisoarea si toate aceste cuvinte imi par atat de seci, atat de banale, atat de uzate... Simt aceste randuri goale si fara valoare reala. De ce nu poti sa pui in mijlocul cuvintelor bucati de sentimente? De ce nu poti sa trimiti o foaie goala intr-un plic, iar ea sa contina tot ce vrei sa exprimi, tot ce vrei sa dovedesti? De ce trebuie sa ne dovedim dragostea prin cuvinte? De ce trebuie sa ne facem intelesi prin scrisori, cand o singura atingere ar putea fi mai mult decat suficient? De ce nu gasesti niciodata cuvintele potrivite?

Alung aceste ganduri si pun alaturi de aceasta foaie un fir de mangaiere si parfumul unui sarut. Pastreaza-le langa inima ta, astfel voi fi mereu cu tine.

Un articol de Aida Maria