Ne urmaresc o viata intreaga sau doar o scurta perioada de timp.
Un parfum, o adiere, silueta unui oarecare care aduce cu cea a fostului. Spectrele fostelor iubiri rasar amenintatoare dintr-o fotografie, dintr-o felicitare veche, dintr-o jucarie sau mica bijuterie primita in dar, intr-un miros de sapun sau dintr-un pulover de-al lui, uitat cine stie cum in casa ta...
Te innebuneste gandul ca nu mai e langa tine si ca sansele sa fie iar ca in trecut sunt mici, dar te agati cu obstinenta de ideea ca el va reveni la tine. Speri cu frica in sangele inghetat de durere ca strigatul tau mut va razbate peste zidul nepasarii lui, va trece peste minciuna, peste tradare, ca va resuscita iubirea ca sarutul printului pe buzele catalepticei Alba-ca-Zapada.
Trezeste-te, draga noastra prietena, iubirile moarte nu invie decat arareori, prin cine stie ce miracol al sortii care ne joaca feste de atatea ori.
Asa suntem noi femeile: punem suflet si credem ca iubirea noastra poate invia mortii.
Partea proasta cu mortii e ca raman morti si ingropati si ca au prostul obiceiul sa nu reinvie.
Degeaba ne dam cu fundul de pamant, degeaba udam perna de lacrimi in fiecare seara, degeaba ne strigam mut dragostea ranita din inima mult incercata de-ale iubirii furtuni.
Degeaba cautam urma trupului lui in patul care pare acum mult prea mare si mult prea pustiu. El nu va mai fi acolo si nici o minune nu va reusi sa trezeasca iarasi focul pasiunii si flacara mistuitoare a inceputurilor pline de fior.
In tot acest timp in care ne lasam bantuite de spectrele unei foste iubiri, viata trece pe langa noi, ratam oportunitati si ne inchidem ca intr-un glob de cristal asteptand ca el, Fat-Frumosul bleg si pribeag care ne-a fript inima sa ne bata iarasi la usa.
Ne ingropam in munti de floricele, ne innecam amarul intr-o sticla jinduind tainic la serile in care la lumina unei lumanari imparteam un pahar cu el, hotindu-i urmele buzelor pe marginea de sticla si incercand sa bem din acelasi loc, pentru a-i citi gandurile cele mai tainice ale clipelor de reverie.
Degeaba scurtam convorbirile telefonice pentru a nu tine linia ocupata. Degeaba ne tin prietenele de suflet predici pline de miez, menite sa ne trezeasca la realitatea pe care inima franta nu vrea sa o accepte.
Pierdute si bantuite de spectrul fostelor iubiri, uitam sa privim in viitor.

Copyright©eLady.ro