“1984”, romanul politic al lui George Orwell, scris in 1948 si publicat in 1949, nu isi pierde, pe masura ce trece timpul, actualitatea.

George Orwell: Romanul 1984
Cu o actiune plasata intr-un viitor utopic, romanul prezinta o parte din viata intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist al Oceaniei. Este o societate in care se exercita un control excesiv, nu numai prin intermediul mijloacelor tehnologice, ci si direct, cu ajutorul unor institutii specializate. Dintre acestea, cea mai de temut este Politia Gandirii, care controleaza si sanctioneaza, cand este cazul, modul de a gandi al oamenilor. Valorile sunt rasturnate, in carte aparand formulari de genul: “Razboiul este pace. Libertatea este sclavie. Ignoranta este putere”. Pentru a limita aria de gandire, chiar limba este inlocuita cu Nouvorba, singura limba din lume al carei vocabular scade in fiecare an. Asistam la un fel de robotizare a umanitatii, la o pierdere aproape totala a individualitatii in aceasta tendinta de uniformizare specifica statelor totalitare. Cu toate ca este interzis, personajul incepe sa tina un jurnal. Acest lucuru necesita efort, pentru ca, chiar daca este diferit, viata pe care este obligat sa o duca isi lasa amprenta asupra personalitatii sale. O scena antologica a cartii este aceea a “celor doua minute de ura”. Zilnic, la ora 11, toti oamenii isi intrerup activitatea, cand pe un ecran imens apare figura lui Emanuel Goldstein, inamicul public numarul 1 al statului Oceania, si cei care asista isi exteriorizeaza cu vehementa sentimentele de manie sau ura. Puterea extraordinara a regimului se manifesta si in posibilitatea de a schimba trecutul. Exista fraze cheie in roman care afirma acest lucru: “Cine controleaza trecutul controleaza viitorul. Cine controleaza prezentul controleaza trecutul”. Despre perioada de dinaintea epocii Fratelui cel Mare nimeni nu are amintiri clare. Singurii care nu erau indoctrinati, nici supravegheati erau prolii, care reprezentau 85 la suta din populatia Oceaniei si care traiau intr-o saracie si o mizerie ingrozitoare, fara a fi constienti de forta pe care o reprezinta. In partea a doua a romanului se prefigureaza o poveste de iubire intre personajul principal si Julia, pe care la inceput o suspecta de spionaj in favoarea Politiei Gandirii. Povestea lor sfarseste tragic, poate inainte de a incepe, cei doi fiind arestati de organelle oppresive. Dupa ce luni intregi sunt torturati, cei doi sunt considerati vindecati si eliberati. Intalnirea lor dupa un timp nu mai inseamna nimic, pentru ca dragostea lor fusese distrusa iremediabil. In finalul romanului, Winston se simte pe deplin vindecat, are un serviciu mai bine platit, mai mult timp liber si isi da seama ce “ticalosie” facuse, abatandu-se de la doctrina impusa de partid. Astfel, cartea este o remarcabila parabola si un avertisment asupra consecintelor pe care doctrinele totalitariste le au asupra individualitatii umane, indiferent  de coordonatele spatiale sau temporale pe care se situeaza.

Un articol de Mariana Dobrica