In fiecare an, o data cu trecerea lui Mos Niculae si apropierea Craciunului, ceva ciudat se petrece cu mine. Inima-mi tresalta, stau ca pe jar si in afara de gandul pregatirilor, un alt gand, mai puternic, mai incarcat de sentimente si de preaplin ma cuprinde... VINE MOSU`! Ceasul biologic mi-o ia inapoi cu o viteza ametitoare si sub hainele de om matur incerc cu mare greutate sa ascund o fetita blonda, cu sufletul tremurand de emotie!

Nu stiu daca v-am povestit vreodata cat de mult il iubeam pe Mos Craciun. Cum il asteptam, cum ii dictam mamei scrisori in care nu ii ceream jucarii, ci ii povesteam franturi din viata mea de copil singur la parinti care tanjea dupa un companion, fie cu doua sau patru picioare! Sa nu credeti ca am fost un copil nefericit, singuratec, nesocial sau excesiv de rasfatat. Nu. Doar ca imi doream si eu un partener de joaca constant. De aceea, poate, in fiecare seara a copilariei mele il rugam pe Doamne-Doamne, la culcare, sa mi-l insufleteasca pe Mos Martin. Sau macar sa imi trimita un catel. Iar cand se apropia Craciunul, rugamintile se inaltau in valuri si catre Mosu`. Numai ca, saracul Mos Craciun, neavand el puterea magica de a-mi insufleti jucaria sau de a-mi aduce un prieten blanos, claca in aceasta misune in fiecare an! Insa nu m-am suparat niciodata pe el. Asa cum nu ma suparam nici pe Mos Niculae cand ii ratam de fiecare data venirea "la mustata"! Pentru ca nici acum nu inteleg cum reusea sa imi puna darurile in cizmulitele ferchezuite fix cand intram eu in baie sa fac pipi! Si nu conta cat de rapida eram, el era intotdeauna si mai rapid decat mine! Si cam tot asa se intampla si cu fratele lui mai mare, cu Mos Craciun. Nu-i bai, l-am intalnit de cateva ori, m-a luat si in brate si i-am spus si poezii, insa nu reuseam eu performanta asta in fiecare an...
Candva, pe la 7 ani si jumatate, cand ajunsesem in clasa I, vecina, colega si prietena mea, Lori, mi-a spus cu o stralucire rautacioasa de copil in priviri ca Mosul nu exista; ca de fapt Mosul sunt parintii si bunicii! Sufletelul meu s-a rupt in mii de cioburi, am plans si am alergat acasa, cu genunchii uzi de cat de des cazusem in zapada pe drum si am aterizat fix in bratele calde ale mamei care m-a linistit cum a putut mai bine...

Dar o data ajunsa in siguranta, am luat o hotarare. I-am spus mamei pe un ton foarte serios ca atata timp cat voi trai, voi crede ca Mosul exista. Ca sunt convinsa ca Mos Craciun exista! Ca nu se poate altfel!
... Asa ca si acum, dupa mai bine de treizeci de ani de atunci, pentru mine Mos Craciun este o realitateimediata. Pentru ca Mos Craciun traieste in casuta lui de la Polul Nord! Si intra in casa pe horn, sau ca un fum, pe gaura cheii! Si vine la toate persoanele bune din lume! Negresit, in fiecare an! Pentru ca nu e Craciun daca nu e si Mos!

Pentru mine Craciunul inseamna Seara de Ajun in pijamale, langa brad, cu prajiturele, cafea cu lapte, cozonac si colinde... Inseamna infrigurarea si emotia cu care adorm in fiecare Ajun cand, prea obosita, nu mai rezist sa il mai pandesc pe Mosu` meu drag cu ochii la pomul impodobit de sarbatoare! Seara de Ajun inseamna dragostea cu care il astept, bucuria si prea-plinul inimii mele de fetita care refuza sa creasca mare.
Voi va mai amintiti de Craciunurile copilariei?! Inchideti-va ochii si aduceti-va aminte cum era! Tineti-va acele amintiri cat mai vii in inimile voastre si sa de Dumnezeu ca acele sentimente sa nu va paraseasca niciodata, in nici o seara de Ajun, cat veti trai!

Pentru ca, sa stiti voi, Mos Craciun chiar vine in fiecare an. Si nu conteaza ca nu lasa daruri sub brad, cpentru ca atunci cand ma trezesc in dimineata primei zile de Craciun, eu stiu ca Mosul a trecut pe la mine. I-am simtit mana mangaindu-ma usor pe cap in somn, dandu-mi parul la o parte de pe ochi si apoi invelindu-ma mai bine, ca un bunic bun, batran si sfatos! Si cand deschid ochii, dimineata, as putea jura ca i-am simit si sarutarea pe frunte!
Si daca nu ma credeti, va sfatuiesc sa va faceti ca dormiti in noaptea de Ajun si sa-l panditi! Va promit ca o sa il surprindeti intrand tiptil-tiptil in camera voastra, cu un zambet mare si sugubat pe fata lui bonoma si inrosita de ger!